12,874 matches
-
Bruni că pe un orator fără angajamente ideologice nu reușește să aprecieze just puterea continuă a republicanismului în Florența după 143497. Că și prietenul său Manetti și că Poggio și Palmieri în această chestiune Bruni pur și simplu nu a priceput ceea ce generațiile de mai tarziu considerau, uneori, drept o Evanghelie istorică: că întoarcerea lui Cosimo de Medici la Florența în 1434 a marcat începutul unei tiranii. Este adevărat că în timp regimul a devenit mai închis și represiv față de cei
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
acum să slujească o cauză provincială, depășită în orice caz, văzând în Eminescu un scriitor care "s-a mărginit" la "o meschină notorietate națională" și "s-a mulțumit să dorească doar binele țărei sale", "hulind tot ce nu e român", nepricepându-i pe "uriașii descoperitori și propovăduitori ai ideii de dezrobire internațională din apusul Europei", cu care a fost contemporan, așa încât "Sărmane Mihai Eminescu!" ar trebui lăsat cam la o parte căci "Idealurile naționale de pace și bunăstare [...] nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lectura și aprecierea nuvelelor, ca și despre poreclele pe care le-a primit autorul lor, inclusiv unele amănunte vesele și picante. Memorialistului i se spunea Drăgan, Drăgănescu și, mai ales, președintele celor nouă (care erau, de fapt, opt!), care nu pricep niciodată nimic din disertațiile filosofice ale lui Maiorescu și Eminescu sau din poeziile lui Samson Bodnărescu (Pogor era un "naș" inspirat în privința poreclelor atribuite, inclusiv lui Maiorescu). Pagini de literatură autentică, întâmplări hazoase, scene vesele, aluzii, șarje amicale și portrete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în casele lui Titu Maiorescu cu prilejul celei de a patra aniversări a societății "Junimea". Probabil că acum Gane a fost proclamat în glumă (la sugestia lui Pogor) "președintele celor nouă" membri ai "Junimii", despre care se spunea că nu pricep nimic din ceea ce se scrie și se discută. 1868. Deși i se oferă, sub noul guvern, postul de președinte de secție la Curtea din Focșani, Gane refuză numirea, preferind să profeseze avocatura la Iași, ajungând în curând procuror general la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce mă împresoară, că atotputernicia Mă înalță, mă confundă cu minunile din ceri, Că văd firele ascunse care leagă sferi de sferi. Că-nțeleg legea eternă, aud iarba care crește, Zbor pe aripa luminei care lumea ocolește. Văd, simțesc și pricep toate, sorb a tainelor izvoare, De pe ochi-mi, de pe minte, vălul gros acum dispare. Iar în neatinsul centru celor mii și mii de stele, Văd un soare nou: e dorul, idealul vieței mele Cum frumos mi se arată prin lumini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o adevărată gimnastică de minte. La asemene tendințe spre obscurantism s-au opus mai mulți membri între care și eu, obiectând cu drept cuvânt că cele mai mari capete-de-operă ale tuturor popoarelor sunt clare, așa de clare că oricine le pricepe. Frumosul e totdeauna simplu, ziceam noi, și aproape de mintea omului. Pe Shakespeare îl înțeleg și copiii. Din discuțiunile urmate cu ocaziunea acestor aforisme sau anaforale, cum erau poreclite în "Junimea", a luat naștere grupul celor nouă, care, dragă Doamne, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
hora noastră, Muncitori fără de leafă, ce-au pus plugul în ogor, Jos cu ochii pe hârtie, sus cu sufletul în nor. An cu an cules-am roada strânsă-ntr-un mănunchi de foi, Bună, rea, după putere, cum ne-am priceput și noi, Apoi an cu an de-a rândul spre mai bună îmbelșugare Cu un strop de vin de țară, cu o veselă urare, Am sărbătorit frățește împrejurul mesei mari Sfânt-a anului rodire ca și harnicii plugari. Dar s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vreme să trag în el. Noroc c-a scaparat!... Că altfel era să fie vai de el, dacă nu vai de tine. Codreanu nu se supara de glume, dar nici el nu-și cruța prietinii; avea limba ascuțită și se pricepea să lovească pe om la cusur. Toți își istoriseau acum impresiunile, însă nici unul nu mărturisea drept ceea ce-a simțit în așteptarea ursului. Mi-au trebuit și mie 20 de ani, ca să mă hotărăsc a destăinui adevărul. Ne adunasem deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fi avut multe pățenii de când ții pușca-n mână. Dacă-i așa, apoi cu voia dv. voi spune și eu una, da' să nu vă suparați dacă-ți găsi-o proastă, că dă... ceea ce știu aceea vă spun... așa cum mă pricep și eu, țărănește. Spune, spune, Catrințaș, îi ziserăm noi cu toții. Apoi odată, urmă el, pe când eram tânăr, m-am suit la munte să culeg zmeură. Era o zi frumoasă ca astăzi; liniște mare în pădure; numai ciocănitoarele se auzeau lovind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce-i pusesem la un picior rănit. Ei, și cu toate aceste, când îi dădeam drumul în prelargul câmpiei, uita tot; ar fi putut sta o zi întreagă nemâncat; cutriera, purica ierburile, buruienile, spinișurile, huceagurile cu o patimă nepotolită; mă pricepea din ochi, asculta de semn, mă înfierbânta, mă electriza, încât de multe ori, în loc să-l conduc eu, mă conducea el pe mine. Bag de samă că m-am întins cam mult pentru a face psichologia unui câne. Cer iertare, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care și o baladă a mea; Domnița și robul. Deseori se organizau serate la Maiorescu și Nicu Burgheli, la care luau parte mulți din membrii "Junimei", afară de Pogor pentru care muzica era un vuiet supărător urechilor. Niciodată el n-a priceput o notă, n-a gustat un instrument. Era o natură cu totul refractară acestui gen de artă. Muzica, zicea el, e un mod confuz și barbar de a-și exprima cineva simțirile. Când ai la îndemână cuvintele, ce nevoie ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
primită încolțea în creierul meu, prindea rădăcini, creștea întocmai ca copilul în sânul mamei, apoi odrasla intelectuală ajunsă la maturitate, năștea de la sine sub forma unui op literar mai frumos sau mai slut, mai interesant sau mai banal, după cum mă pricepeam și eu să-l împodobesc pentru noua viață a tiparului. Cu sau fără succes, așa am procedat totdeauna și niciodată nu m-am silit să scriu ceva fără să mă simt mișcat, fără să fiu sub stăpânirea unei emoțiuni. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Stoian trece dincolo de teza durkheimiană a relației dintre educație și societate și caută să surprindă "factorii" care au condiționat structura și evoluția socială, fără cunoașterea cărora aprecia el nu este cu putință explicarea manifestărilor societății "și nu putem, mai ales, pricepe rostul unor instituții care o servesc pe o anumită latură a ei, cum e școală". Din chipul în care aborda problema dezvoltării sociale se întrevede intenția de a orienta gîndirea cititorului spre înțelegerea materialistă a societății. Punctul de vedere materialist
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și grupuri de interese private (Smith 1988; Tullock 1993). În astfel de situații, natura simbiotică a relațiilor politice, birocratice și ale grupurilor de interese creează o structură de conivență, inaccesibilă influenței externe și în mare parte invizibilă electorilor: Birourile se pricep să răspundă amenințărilor de reduceri bugetare prin promisiuni de a elimina serviciile cele mai apreciate de votanți, dispunând astfel motivul votului în favoarea bugetelor lor burdușite. [...] Principalii fabricanți de armament împreună cu indivizi care trăiesc în jurul instalațiilor militare și se ocupă de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
experiența și talentele mele de a desena în perspectivă. Atunci am avut inspirația să intru pe un alt domeniu, și am început să le fac calcule de mecanică (statice și dinamice) și de rezistența materialelor, la care ei nu se pricepeau sau nu se încumetau. Până atunci, calculele le făcea un colectiv de matematicieni, buni teoreticieni dar deloc tehnicieni, care cereau 6 săptămâni pentru câte un set de calcule, pentru un mecanism nu prea complicat, de exemplu broasca unei uși de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
partid?” Răspunsul a fost foarte neșteptat: „Nu trebuie să faceți nimic. Dacă aceștia vor ști ce să facă cu banii, vor creea locuri de muncă și vor produce bunuri care se vor putea vinde, bravo lor. Dacă nu se vor pricepe însă, banii îi vor părăsi și se vor deplasa autonom mai departe, până ce vor ajunge în mâna unuia care va ști ce să facă cu ei”. Îmi amintesc de un caz semnificativ petrecut în România prin anii 1975. O mare
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ceasuri de buzunar, de masă, de perete, analoage, digitale, automate, vorbitoare, reglate prin unde radio (eroare o secundă la 300.000 ani). Este rezultatul greutății de a-mi împlini un vis în tinerețe. Oamenii de aici însă nu ar putea pricepe toate acestea. Aici tinerii moștenesc sau primesc totul gratis, cadou, și case, și automobile, despre ceasuri nici nu mai încape vorba. Dar toți aceștia nu știu să se bucure de ceea ce au, nu vor trăi niciodată marea bucurie pe care
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
moment dat nu le mai suporți. Scriam pentru a da de lucru imaginației, pentru ca imaginația asta să nu o ia razna în direcții imprevizibile. Scrii pentru că altceva nici nu ai mai putea face, n-ai de ales, altceva nu te pricepi să faci. Singura acțiune posibilă. Scrii, cum am mai spus, pentru că ți-e frică. Scrisul ca un descântec de trecut frica. Mi-era frică și, în plus, mă enervau la culme toți pacienții ăștia care se obișnuiseră al dracului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
simț auditiv nemaipomenit. Dacă le-aș arăta audiograma, deși asta ultima a ieșit un picuț mai bine, li s-ar schimba fundamental opiniile. Ce spune Marian e ceea ce vreau io să aud. De fapt, cred că niciodată nu m-am priceput prea bine la oameni. Întrebarea e cum de pot reda atunci limbaje. Cum aud e problematic. În afară de problemele de auz, am fost mereu capiu, zănatec, habar n-am cum reușesc să scriu. V-am mai zis și o să mai repet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-ți scrii viața pentru că nu mai ai cum s-o trăiești. Să inventezi. De-aia m-au enervat și deprimat totodată scriitorii care fabulează. Înseamnă că n-au ce povesti, n-au trăit nimic. Scriam și descopeream ce bine mă pricepeam la oameni. Și nu înțelegeam de unde poate veni priceperea asta, ținând cont că nici eu nu am trăit mai nimic. Nici n-am avut când. Poate surzenia te obligă să-ți ascuți simțurile, să ghicești ce vor să spună oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
foarte ciudat era că ăsta, deși nu trăise nimic, n-avea prieteni, toată viața stătuse între patru pereți, crescut de două muieri mai mult sau mai puțin isterice, cu toate astea zic, avea o intuiție formidabilă la oameni. Chiar se pricepea. Și probabil cărțile îl ajutaseră în toată afacerea asta, mă gândeam io. Compara ce vedea, auzea cu ceea ce citise. Analogii. Compara personajele din cărți cu noi, de care se izbea zilnic. Probabil așa reușesc și io să scriu acum. Probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Nu prea-ți venea să-ți bați joc de el. Dacă se îmbrăca normal, era chiar fioros. Mai ales de la faza cu Șubi. Atunci i-au crescut lui acțiunile. Cota. Să nu uit să v-o povestesc. Altfel, nu mai pricepeți absolut nimic. Până atunci, trebuie să știți că era lingușitor cu profesorii - ceva ce nu se putea. Încerca să se bage pe sub pielea lor, da’ nu făcea asta asumându-și gestul sau ca să obțină note mari. Se juca. O făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ciudat, mă refugiam în scris. Nu era deloc așa. N-am scris niciodată cu ură, cu patimă. Scriam pentru că simțeam că lumea asta merită descrisă. Scriam pentru că descoperisem cu mare uimire că era unul dintre puținele lucruri la care mă pricepeam cât de cât bine - și uite că asta demonstra că nu eram chiar un om de nimic. Nu făcusem absolut nimic altceva. Ceva productiv. Odată vândusem cireșe. Le culesesem cu Gogu din câteva crăci tăiate și plecasem cu ele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cineva, și nu ai cum să nu ai imaginea unei întreprinderi care a adus un câștig demn de menționat. Era docil nea Titi. Se supunea zâmbind strâmb. Ca și mine, nici el nu auzea extraordinar, iar multe dintre ordine le pricepea în virtutea inerției. Avea un repertoriu destul de redus de sarcini și le deducea din context. Rodica îl punea la punct într-un mod extrem de eficient. Cum venea acasă în jur de ora două, îl lua la rost, ce face Pensionaru’? Toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
iau peste picior sau am spus ceva hazliu și, în consecință, râde de se prăpădește. Așa pățesc și cu străinii. De exemplu, cu niște sârbi care veniseră la noi la facultate. Ne conversam în engleza mea de baltă, ei nu pricepeau nimic din limba mea, dar erau pe jos de râs, din cauza tonului insinuant. La fel și cu nea Titi. Îl întreb cât e ceasul, întrebare factuală, de la care nu te poți aștepta decât la un răspuns extrem de precis - și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]