KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...476 477 478 ...521 >

13,022 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

au răspuns cu vorbe, ci doar au dat din cap În semn că da, de n-am priceput ce doreau să spună. Cu ei era, oricum, greu să te Înțelegi, mai ales că mereu erau Încruntați, de parcă nu reușeau să priceapă nimic din cele ce se petreceau În jur. Tărâmul lor era frumos. Era plin de verdeață și molcom. Ochii se odihneau când te uitai prin satul lor. Era răcoare. Stâncile din jur erau netede și lucioase, ca niște spinări de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
numele lor, deși nu mai ai nevoie de cuvinte. Nici de ochi. Nici de gură și nici de găurile de jos. - Pfuuh, o să mă dai Umbrei, m-am sumețit eu. El clătină capul, semn că nu, dar spuse: - Da. Nu pricepeam și l-am privit lung, dar el clătină iarăși capul dintr-o parte În alta , spunând apăsat: - O să te dau umbrei. Da. Deloc nu-l Înțelegeam, dar nici vreme n-am mai avut să mă gândesc la vorbele lui care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Și n-o să fie mare păcat că ele vor rămâne, În timp ce noi vom fi morți? Se Încruntă și mai tare și-mi răspunse: - N-o să fie nici un păcat. Tatăl o să se bucure de ele și fără noi. Asta n-o să priceapă Krog niciodată și de-aia o să-l dăm Umbrei. Of, of. Degeaba vor fi aceleași cuvinte pentru oameni ca el. Mi-am amintit că, odată, Moru dorise să lase cuvântul cheag În loc de cuvântul cuvânt - credea că era mai aproape de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să strige dar răsuflarea și sângele i se amestecau Într-o spumă negricioasă. - Buze, mai strigă o dată cel de lângă mine. Dacă tot e să mor, barem să Împart și eu niște lovituri, mi-am zis și, pentru că la ucis mă pricepeam cel mai bine, am zvâcnit Într-o parte și mi-am repezit căpățâna În pieptul celui care mă lovise. Am dat să-l mai izbesc o dată dar, bulumacul prins de picioare mă țintuia În loc. Era ditamai lemnul, mare și greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
fel de urși sunt ăștia? am șoptit. Runa puse degetul pe buze. - Sunt urși d’ăia care merg În două picioare. Și dacă ne văd, o să fie urși d’ăia care dau cu sulițe după noi. Am simțit că Îngheț. Pricepusem. La vânătoare, te Învelești În blana ursului, te cufunzi În pișatul lui și te ungi cu untura lui, ca să nu te miroasă când te apropii de el. Urmăritorii făcuseră la fel, ca să nu le simțim mirosul de oameni, numai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
smuls copacul din puținul pământ care Îl mai ținea locului și Îl trântirăm În apă. Pleosc. De acum, nici dibacea aia de Vinas n-o să ne mai ia urma. Copacul ăla pe care dacă l-ar fi văzut, ar fi priceput ce-i trecuse Runei prin minte, copacul ăla se ducea de acum la vale, luând calea culcușului lui Enkim. Pfuuh, Vinas! - Ți-am zis eu că e bine dacă se roagă Krog de Ta’su... - zise Enkim, râzând. Apoi ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de mână până ce a făcut un terci pe care l-a presărat pe rană, după care a pus deasupra frunze de salcie. Se uită apoi la... pășitorul frânt. - Nu poți să-l tragi la loc, Îi zise Enkim care se pricepea și el la de-astea. - Nu, mormăi ea, și mă trimise pe malul apei după niște mâl galben. Când m-am Întors, i-am găsit pe amândoi cioplind niște crengi scurte și groase pe care le legară cu lujere subțiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
părțile lor bune. Chiar și cele pentru forme. Simt asta. Casele alea blestemate sunt mai hidoase decât niște pui de șobolan abia născuți dar, de când știu formele astea, parcă și la mare mă uit altfel. Văd lucruri care nu sunt, pricepi? De pildă, văd câteodată niște lucruri care ar putea să plutească pe Marea cea mare și care nu seamănă cu trunchiurile scobite de copac cu care ieșim la pescuit. Alteori văd cum am putea să aducem printre case apa care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
oasele de când Începuseră să se lungească iernile. L-am rugat apoi să-mi arate cum făcea lespezile alea, iar el m-a pus să stau sub un copac, la umbră, și să fiu numai ochi, căci nu era greu de priceput. - Seamănă cu vorbele tale, Îmi spuse la un moment dat. - De unde știi cu ce treabă am venit? - Mi-a spus Minos. Minos ne spune tot și de-aia ne merge mai bine ca celorlalte neamuri. Ne gândim Împreună. De-aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mă Înțelegi oricât de mult m-aș strădui să-ți arăt, așa că Împarte cuvintele alea odată! Of, of, ești om umblat și-mi Înțelegi vorbele din minte, dar În afara lui Minos și a tatălui meu, nimeni din sat nu mă pricepe... Și nici chiar tu n-ai Înțelege dacă m-aș apuca să vorbesc despre lucrurile care Îmi trec doar mie prin minte. Așa că, se posomorî el, ți-am spus despre stele doar ca să Înțelegi ce e spațiul, Încheie el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ți-e atâta scârbă acum. - Nu de vorbele Tatălui mi-e scârbă. Nu de lucrarea lui care a ajuns până În ziua de azi mi-e silă. Mi-e ciudă doar că vreți să Împărțiți vorbele tăntălăilor ăstora care nu le pricep! Ei o să facă alte și alte vorbe și, din cauza asta, lucrurile o să se Încurce de tot. - Vorbele Tatălui nu mai ajung, Scept. Pe vremea Tatălui nu erau nici case, nici luntre, nici arcuri, nici numere... nu era mai nimic. - Nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
un fel de porunci care să ne spună În ce fel să meșteșugim cuvintele? Cuvântul să fie alcătuit din mai multe sunete, iar fiecare sunet să Însemne ceva anume, astfel Încât, chiar când auzeai pentru prima oară un cuvânt nou, să pricepi ce voia să zică. Lucrurile verzi să aibă sunetul ze, lucrurile mici să aibă sunetul um, dacă erau de parte femeiască să aibă sunetul a, dacă denumeau lucruri vii să aibă sunetul ei, dacă erau mișcătoare să aibă sunetul rop

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Eu eram Krog, mutul care știa cele mai multe vorbe. Eu doream să - și să - N-aveam nevoie de sfatul lor ca să știu ce trebuia să fac! Mâine, dis-de-dimineață, aveam să pornesc din nou la drum, pentru că așa voiam. Mai că-l pricepeam pe uriașul de Scept, care urla și se zvârcolea, făcând spume la gură și smulgându-și părul, numai și numai ca să Împiedice marea Împărtășanie a vorbelor. Ce ne interesa pe noi, pe Krog și pe Scept adică, ce ne interesa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
tine, care nu ești obișnuit să vorbești În minte. Te-au Învățat (din cauza mea, oh, dacă lunga mea călătorie se va fi Încheiat cu bine) - te-au Învățat să gândești doar cu vorbe spuse, dar orice om din vremurile mele pricepea de ce gândurile mele din acea seară erau cumva pe dos față de cele dorite de Moru. Așa e În gând. Totul e mai clar, iar tu n-o să știi niciodată cât de clar era. I-am lăsat să se certe mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și că o să fie mereu iarnă. Krog ăsta spune că la Început a fost vorba și că omul care o să scape de urgii o să fie după chipul și asemănarea vorbei pe care o rostește cu gura, deși eu unul nu pricep cum vine asta. Dar tot el, Krog, spune că dacă o să aflăm vorba, o să știm să trecem peste Ger, că tot așa, cu ajutorul vorbei, ne-a scos Tatăl din Ceața care a fost, aia care ne omorâse pe mai toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de mare. Ea e femeia ta? schimbă el vorba. Mă Întreba pe mine, dar se uita la Runa. Ceilalți ne urmăreau atenți, deși nu Înțelegeau mai nimic din vorbele de Tată cu care ne vorbeam În gând. Cu toate astea, pricepură ei ceva, căci se holbară la Runa și o cântăriră din ochi. - Nu am femeie. Runa e femeia lui Enkim. - Mă gândeam eu. Cică Krog nu știe ce e femeia. - Ba știe. Numai că nu știe decât o singură femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Nu am femeie. Runa e femeia lui Enkim. - Mă gândeam eu. Cică Krog nu știe ce e femeia. - Ba știe. Numai că nu știe decât o singură femeie, și aia urâtă. Când vine vorba de lucruri din astea, ceilalți le pricep deîndată oricât de proști ar fi. Râseră de mine În hohote dar, În clipa următoare, se dădură aproape și prinseră să mă soarbă din ochi. Vindecătorul se uită urât la unul care dorea să-și plece capul În fața mea, gata-gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
e trocul pe care l-a făcut Krog. Nu Krog Îl făcuse, ci Moru În numele lui Krog. Dacă Krog n-ar fi știut cuvinte de la bun Început, ar fi scăpat de molima gândurilor lui Moru, căci nu l-ar fi priceput. Degeaba și-ar fi bătut Moru mintea, că bietul Krog ar fi rămas acasă, iar acum ar fi stat la căldură, În peștera iernii. Mut și puternic cum era, ar fi mers el la vânătoare zi de zi, dar măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
prin păduri. Laolaltă cu ei sunt și oameni din munții tăi de acasă. Dacă o să pună mâna pe tine, o să-ți spună ei ce e cu Siloa și cu pruncul ei. Râse, iar oamenii lui râseră și ei, deși nu pricepuseră mai nimic. Runa oftă, iar Enkim privi În pământ. - De unul Scept, ai auzit? mă Întrebă Vindecătorul deodată. Am făcut semn că da. - L-am și văzut, am spus. - Eh, află că Scept e cel mai supărat dintre toți. Sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nu poate să se numească decât hârciog. Le-am spus de unde li se trage, iar ei au râs. Vindecătorului, mai ales, i s-a părut că alesesem foarte bine. - Un Hârciog nu moare niciodată de foame, mai ales dacă se pricepe să dea oricui o mână de ajutor... Eh, pricepi tu... eu unul n-am de gând să-mi pun pielea pe băț nici măcar pentru tine. Acum, hai să plecăm odată, că altfel ne trezim că femeia asta care merge alături de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
spus de unde li se trage, iar ei au râs. Vindecătorului, mai ales, i s-a părut că alesesem foarte bine. - Un Hârciog nu moare niciodată de foame, mai ales dacă se pricepe să dea oricui o mână de ajutor... Eh, pricepi tu... eu unul n-am de gând să-mi pun pielea pe băț nici măcar pentru tine. Acum, hai să plecăm odată, că altfel ne trezim că femeia asta care merge alături de tine o să nască Într-o luntre. Oamenii lui chiuiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Însă, de cele spuse de căpetenia Hârciogilor: Krog făcuse troc cu el Însuși ca să plece În călătorie pentru că așa poftise. Iar de poftit, poftise pentru că - și pentru că - și cu asta vreau să-ți spun că fusesem ales tocmai pentru că mă pricepeam să nu mă las atins de cele sortite celorlalți. Mda. Așa să-ți amintești de mine. ... copacii aceia erau cei mai ciudați pe care Îi văzuse Krog vreodată. Moru, care știa atât de multe lucruri, Îmi spusese o dată că va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
că erau mari, frumoase și pline de tot ce le făcea trebuință. Erau un neam de oameni uscați și Înalți care, din pricina fierbințelii, nu ieșeau din case decât după ce apunea soarele. Bogăția lor cea mai jinduită era apa și se pricepeau s-o scoată din te miri ce: săpau după ea, o storceau din fructe sau o adunau Înainte de răsărit, din picăturile de rouă adunate peste noapte pe piei Întinse pe pământ. Aban, căpetenia lor, căci Vindecător nu mai aveau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se Întindea așa de tare că-i trozneau oasele. - Uscăciunea de la noi nu e nimic față de ce o să Îndurați. De ce vrei să-l iei cu tine și pe ăla mic, pe Unu? - Așa vor ai lui. - Dar el? - Unu?! Ce pricepe el?! Aban Își drese glasul. - Nici tu nu te-ai uitat În mintea lui, ca să vezi. - E doar un țânc, Aban. Îl apucă râsul. - Iar tu ești un țânc mai mare... De ce să mai mergi? Ai văzut că deja aflasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mă ridic În capul oaselor. Și atunci, i-am văzut. Pfuuh, Tată, Tată! Dar oamenii ăștia erau negri - negri din cap până În picioare, aveau capetele rotunde și părul foarte scurt și creț. Erau frumoși și puternici, dar nu reușeam să pricep cum de-i dăduse Tatălui prin minte să-i scoată așa de negri... Le ce le folosea asta? M-am gândit că-s vopsiți, ca atunci când pornești la lupta de sânge și am Întins mâna să-l ating pe cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]