12,814 matches
-
Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 - d. 2 iulie 1778) a fost un filozof francez de origine geneveza, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărâtor, alături de Voltaire și Diderot, spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789. 28 iunie 1712 - Se naște la Geneva . Mama sa moare după câteva zile, în urma complicațiilor de la naștere. 1722 - Tatăl
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
au beneficiat de o prepozitură proprie în cadrul Episcopiei Transilvaniei. Secuii au fost adesea descriși ca fiind, ca prototip fizic și profil moral, preponderent "de statură mijlocie, cu fruntea lată, muncitori, temperament iritabil, tăcuți și iubitori de libertate". Numeroși rebeli si revoluționari din Transilvania au fost secui la origine, de exemplu covăsneanul Gheorghe Doja (Dózsa György) în secolul al XVI-lea, Áron Gábor din Târgu Secuiesc în secolul al XIX-lea, celebru ca artilerist iscusit, József Makk în secolul al XIX-lea
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
din alte țări în semn de simpatie cu cauza polonezilor. Hotărârea Sejmului nu a fost însă imediat acceptată de toată lumea. Politicienii de stânga ai vremii, cum ar fi Joachim Lelewel, au continuat să considere că adevăratele culori naționale sunt cele revoluționare, albastru, alb și roșu. Stindardele tricolore au fost utilizate de unele unități poloneze de gherilă în timpul Revoltei din Ianuarie. Drapelele alb-roșii au fost fluturate pentru prima oară la o demonstrație patriotică în ziua de 3 mai 1916 în Varșovia. Comitetul
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
centurie a legiunii de Vins și unde se consemnează faptul că protopopul de Beiuș a citit în târgul de la Vașcău scrisoarea vicecomitelui, care îi îndemna pe localnici să nu dea ascultare răsculaților. Vașcăul a fost prins și în vâltoarea evenimentelor revoluționare de la 1848 - 1849, dar mai cu seamă în evenimentele marii uniri din 1918. Din Consiliul Național Român pentru Oradea și Bihor făceau parte și Ioan Ovesea (contabil la banca Șoimul din Vașcău), dr. Augustin Ciurdariu (avocat în Vașcău) și Vasile
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
(în rusă: , născut: Ioseb Besarionis Dze Jugashvili, în georgiană: იოსებ ბესარიონის ძე ჯუღაშვილი, 18 decembrie 1878 - d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
luptaseră vitejește pentru independența țării. Eroul favorit al poveștilor lui Stalin era un tâlhar legendar din munți numit Koba. El le-a cerut colegilor de clasă să-l numească Koba și acest nume a devenit și primul său pseudonim ca revoluționar. În scurtă vreme a devenit cel mai puternic sportiv și cel mai bun la învățătură. El a strălucit în școală și a fost premiant, iar când a împlinit 14 ani a fost răsplătit cu o bursă la Seminarul teologic din
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
Roșie pe diferite fronturi. Prima funcție guvernamentală a lui Stalin a fost aceea de "Comisar al Poporului pentru Afacerile Naționalităților " (1917-1923). A mai fost, de asemenea, "Comisar al Poporului pentru Inspecția Muncitorilor și Țăranilor" (1919-1922), fost membru al "Sovietului Militar Revoluționar" (1920-1923) și membru al "Comitetul Central Executiv al Congresului Sovietelor" (din 1917). În aprilie 1922, Stalin a devenit Secretar General al atotputernicului Partid Comunist, un post pe care el l-a transformat, de-a lungul timpului, în cel mai puternic
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
în special femeile, au avut parte și de mai mari posibilități de obținere a unei slujbe. Pe timpul regimului stalinist, stilul realismului socialist a fost stabilit în mod oficial și pentru lungă vreme ca obligatoriu pentru pictură, sculptură, muzică, teatru. Tendințele "revoluționare" la modă mai înainte: expresionismul, arta abstractă, și experimentalismul avangardist au fost descurajate sau denunțate ca formalism. S-au făurit și s-au prăbușit cariere, unele de mai multe ori. Nume celebre erau reprimate, atât "revoluționari" (printre ei: Isaac Babel
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
sculptură, muzică, teatru. Tendințele "revoluționare" la modă mai înainte: expresionismul, arta abstractă, și experimentalismul avangardist au fost descurajate sau denunțate ca formalism. S-au făurit și s-au prăbușit cariere, unele de mai multe ori. Nume celebre erau reprimate, atât "revoluționari" (printre ei: Isaac Babel, Vsevolod Meierhold), cât și "nonconformiști" (de exemplu: Osip Mandelștam). Alții, reprezentând atât "omul sovietic" (Arkadi Gaidar), cât și rămășițele Rusiei prerevoluționare (Constantin Stanislavski), au prosperat. Anumiți emigranți s-au reîntors în Uniunea Sovietică, precum Alexei Nicolaevici
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
foștii conducători ai partidului. Numai trei membri dintre " vechii bolșevici " (Politburo-ul din vremea lui Lenin), au rămas: Stalin, "Starostele întregii Uniuni" (всесоюзный староста) Mihail Kalinin, și Președintele Sovnarkom-ului, Viaceslav Molotov. Represiunea la care au fost supuși așa de mulți foști revoluționari și membri de partid de rang înalt l-au făcut pe Lev Troțki să afirme că "un râu de sânge" separa regimul lui Stalin de cel al lui Lenin. Nici un segment al societății nu a fost lăsat neatins de procesul
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
1807, englezii au atacat, din nou, Buenos Aires-ul, dar au fost respinși de locuitori. Acest lucru a avut o importanță deosebită, deoarece coloniștii spanioli au căpătat încredere în forțele lor și s-au implicat în luptele pentru cucerirea independenței. Mișcarea revoluționară în La Plata a căpătat amploare în perioada detronării regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei de către Napoleon. Locuitorii din Buenos Aires au refuzat să-l recunoască pe Joseph Bonaparte, care fusese instalat pe tronul Spaniei. La 25 mai 1810, demonstranții
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
a fost ales guvernator al provinciei Buenos Aires. Susținător al federalismului, generalul și-a extins autoritatea și în celelalte Provincii Unite (care se vor denumi, apoi, "Confederația Argentiniană"). Regimul dictatorial al lui Rosas a fost răsturnat, în 1852, de un grup revoluționar condus de generalul Justo Urquiza. În 1853 a fost adoptată constituția federală și Urquiza a devenit primul președinte al Republicii Argentina. Provincia Buenos Aires a refuzat să adopte noua constituție și, în 1854, și-a proclamat independența. S-a declanșat un
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
cucerit puterea, formând guvernul, după victoria, în 1959, împotriva forțelor militare loiale lui Batista. În momentul în care Batista a fost alungat de la putere, 75% din terenul cultivabil era proprietatea cetățenilor străini și companiilor străine (în special nord-americane). Noul guvern revoluționar a adoptat reforma agrară și a confiscat cea mai mare parte a proprietăților agricole ale companiilor străine. În scurtă vreme, însă, relațiile cu SUA s-au deteriorat. La început, Castro nu dorea să discute planurile sale de viitor, dar, în
Cuba () [Corola-website/Science/298093_a_299422]
-
în Africa. Până în 1991 șeful statului, al guvernului și secretarul Partidului Muncitorilor a fost colonelul Haile Mariam Mengistu, astăzi judecat în contumacie pentru crime împotriva umanității, acuzat de folosirea foametei ca armă. În mai 1991, Meles Zenawi împreună cu Frontul Democratic Revoluționar al Poporului Etiopian, aliat cu mișcarea pentru independență din Eritreea, a obținut victoria militară împotriva lui Mengistu și s-a proclamat președinte. În 1993 se separă Eritreea printr-un referendum. Cu această independență Etiopia pierdea ieșirea la mare, în schimb
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
producători mondiali. Mișcările antiguvernamentale laice, dar îndeosebi religioase, generalizate, în 1978, în majoritatea provinciilor, au ca urmare părăsirea, la 16 ianuarie 1979, a țării de către șahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr (1941-1971), aliat fidel al S.U.A. și preluarea puterii de către Consiliul Revoluționar Islamic, în frunte cu ayatollahul Ruhollah Khomeiny, care proclama, la 1 aprilie 1979, Iranul republică islamică. Noua Constituție, aprobată de un referendum la 2-3 decembrie 1979, transformă Iranul într-un stat confesional Islamic. Vechea dispută de frontieră în zona râului
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
ușă în miez de noapte și ca acea bătaie în ușă să se dovedească fatală ... Oamenii care nu îi conveneau lui Stalin erau anihilați, membri de partid cinstiți, oameni ireproșabili, muncitori loiali pentru cauza noastră care trecuseră prin școala luptei revoluționare sub conducerea lui Lenin. Era de un arbitrar total și absolut. Și acum toate acestea să fie iertate și uitate? Niciodată! La 6 martie 1953, a fost anunțată moartea lui Stalin, precum și noua conducere a țării. Malenkov urma să fie
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
în urmă. Mao s-a opus ferm tentativelor lui Hrușciov de a ajunge la o "reconciliere" cu statele est-europene mai liberale, cum era Iugoslavia. Guvernul lui Hrușciov se ferea, la rândul său, să susțină dorințele lui Mao pentru o mișcare revoluționară mondială fermă, întrucât prefera să învingă capitalismul prin creșterea nivelului de trai în țările blocului comunist. Relațiile dintre cele două țări au început să se răcească în 1956, când Mao s-a supărat din cauza Discursului Secret, dar și din cauza faptului
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
fost urmate de o perioadă de stabilitate datorită Partidului Civilista, care a durat până la debutul regimului autoritar condus de Augusto B. Leguía. Marea criză economică a cauzat prăbușirea lui Leguía, tulburările politice au reînnoit, și a apărut Alianța Populară American Revoluționară (APRA). În următoarele trei decenii a urmat rivalitatea organizației și o coaliție între elită și politica militară Peruviană. În 1968, Forțele Armate, condusă de generalul Juan Velasco Alvarado, a organizat o lovitură de stat împotriva președintelui Fernando Belaunde. Noul regim
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
forță de către bolșevici prin așa zisa Revoluție din Octombrie care nu a fost altceva decât un puci militar. Alegerile constituantei au avut totuși loc în noiembrie. Au fost primele alegeri libere din istoria Rusiei. Acestea au fost câștigate de socialiștii revoluționari obținând 380 de locuri. Bolșevicii au obținut numai 168, pierzând clar alegerile. La alegeri au luat parte 14.700.000 de alegători. Bolșevicii nu au vrut să respecte rezultatul alegerilor și pe 5/18 ianuarie 1918 sub conducerea lui Lenin
Revoluția din Februarie () [Corola-website/Science/298181_a_299510]
-
ale căror obiective au fost crearea unei Macedonii autonome, care ar fi cuprins întreaga regiune a Macedoniei, au început să apară în secolul al XIX-lea; cea mai veche dintre acestea a fost , care mai târziu avea să devină Organizația Revoluționară Secretă Macedonia-Adrianopol (SMARO). În 1905, ea a primit numele de Organizația Revoluționară Internă Macedonia-Adrianopol (ORIMA), și, după Primul Război Mondial, ea s-a separat în (ORIM) și (ITRO). În primii ani de existență a organizației, ea era deschisă exclusiv bulgarilor
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
cuprins întreaga regiune a Macedoniei, au început să apară în secolul al XIX-lea; cea mai veche dintre acestea a fost , care mai târziu avea să devină Organizația Revoluționară Secretă Macedonia-Adrianopol (SMARO). În 1905, ea a primit numele de Organizația Revoluționară Internă Macedonia-Adrianopol (ORIMA), și, după Primul Război Mondial, ea s-a separat în (ORIM) și (ITRO). În primii ani de existență a organizației, ea era deschisă exclusiv bulgarilor, dar mai târziu acesta a fost deschisă tuturor locuitorilor Turciei Europene, "indiferent
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
(în , ), născut Léiba sau Leib Bronștéin (Лейба Бронштейн), a fost un revoluționar bolșevic și intelectual marxist rus născut într-o familie de evrei așkenazi din Ucraina. El a fost un politician influent la începuturile existenței Uniunii Sovietice, mai întâi Comisar al poporului pentru politica externă iar mai apoi ca fondator și prim
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
a refugiat la Londra, unde a participal la Congresul al cincilea al PSDMR. În octombrie, s-a mutat la Viena, unde a editat ziarul social-democrat "Pravda" ("Adevărul"), care era introdus prin contrabandă în Rusia. A fost unul dintre numeroasele ziare revoluționare ruse care au purtat același nume și nu a avut nici o legătură cu ziarul oficial de mai târziu al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, "Pravda". Cum se apropia războiul, Troțki s-a mutat în Elveția neutră, iar mai apoi în
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
său diplomatic. În luna martie a aceluiași an a fost numit Comisar al Poporului pentru Afacerile Armatei și Flotei. (Нарком по военным и морским делам, Нарком армии и флота) (1918-1925). În septembrie 1918 a fost numit președinte al Consiliului Militar Revoluționar al Republicii (Реввоенсовет). Ca fondator și comandant al Armatei Roșii, îi aparțin meritele succeselor sovietice în lupta cu Armata Albă și victoria în lungul și violentul război civil. În martie 1921 a organizat și a condus represiunea rebeliunii din Kronstadt
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
din Kazan pentru participarea la un protest studențesc. El a continuat să studieze în particular, iar în 1891 a primit licența pentru practicarea avocaturii. În loc să se dedice carierei juridice, Lenin s-a implicat tot mai mult în activitatea de propagandă revoluționară și în studiul marxismului. La 7 decembrie 1895 a fost arestat, pentru un an, de autorități și, ulterior a fost exilat în satul Șușenskoe, din Siberia. În iulie 1898 s-a căsătorit cu Nadejda Krupskaia, activistă socialistă. În aprilie 1899
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]