15,319 matches
-
Bonaparte, deoarece soldații din acea vreme, care proveneau din zonele rurale ale Franței, purtau cel mai adesea mustăți și bărbi stufoase. Poilu este întruchiparea luptătorului dârz, neînfricat și rezistent, deși nu întotdeauna supus și ușor de stăpânit (n. trad.). Uniunea Sacră (Union Sacrée) este un acord încheiat în Franța în timpul Primului Război Mondial, prin care stânga se angaja să nu se opună măsurilor guvernamentale și să nu declanșeze greve de protest. Această înțelegere se întemeia pe rațiuni patriotice și intra în contradicție cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
înțelegere se întemeia pe rațiuni patriotice și intra în contradicție cu angajamentul secțiunii franceze a Internaționalei muncitorești de a nu se implica în niciun fel într-un "război burghez". Deși o mare parte a mișcării socialiste s-a alăturat Uniunii Sacre, au existat și sindicaliști care au refuzat să adere la aceasta (n. trad.). Cântecele lui Bilitis (Chansons de Bilitis, Paris, 1894) este un volum de poezii erotice scrise de Pierre Louÿs (1870-1925) (n. trad.). 73 Léon Abensour, Les Vaillantes. Héroïnes
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din lume, dar nu în Palestina. Între timp, în zonă au avut loc evenimente cu urmări majore pentru istoria lumii: în secolul al VII-lea e.n. a apărut islamismul (Mahomed), s-a format Califatul (imperiul) arab, iar unul dintre locurile sacre ale noii religii va fi chiar Ierusalimul, oraș care deja era sacru pentru alte două religii majore, iudaismul și creștinismul. Faptul va avea o mare importanță, inclusiv pentru marile conflicte dintre evrei și palestineni din secolul XX. Primele grupuri de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
loc evenimente cu urmări majore pentru istoria lumii: în secolul al VII-lea e.n. a apărut islamismul (Mahomed), s-a format Califatul (imperiul) arab, iar unul dintre locurile sacre ale noii religii va fi chiar Ierusalimul, oraș care deja era sacru pentru alte două religii majore, iudaismul și creștinismul. Faptul va avea o mare importanță, inclusiv pentru marile conflicte dintre evrei și palestineni din secolul XX. Primele grupuri de evrei majoritatea săraci și mânați de idealul revenirii pe "pământul făgăduinței" n-
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
încă din primele secole ale Evului Mediu enoriașii franci, germani, polonezi, cehi și chiar italieni nu mai înțelegeau nimic din ce cânta sau spunea preotul în biserică, Vaticanul n-a vrut cu niciun chip să renunțe la latină ca limbă sacră a Bisericii. Să ne amintim că și noi, românii, am avut până în secolul al XIX-lea aceeași experiență cu limba slavonă. La catolici, primii s-au răsculat cei ce vor fi numiți mai târziu protestanți sau, în varianta britanică, anglicani
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
a dat bătăi de cap întregii lumi, ca și cum lumea nu avea și așa destule probleme. Am mai spus-o: pentru un șef de stat, o asemenea greșeală nu este permisă. Sigur că el poate invoca și chiar o face principiul "sacru" al integrității teritoriale, dar trebuia să aibă bine înfiptă în cap și lecția istoriei, care ne învață că principiile nesprijinite de forță nu fac două parale. Ce valoare a avut acest principiu în cazul Kosovo? Iar acum "înțelepții" se chinuie
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
și poezia În medicament alintător, deoarece numai el „a avut inspirația să-și Înmoaie penița și să cânte apoi la... Flaut tenebra, așa cum numai el o face În mod atât de măiestrit”. Despre „Corabia portugheză” - 1996, „Ironiile plecării” - 2000, „Desfrâu sacru” - 2005, cărți tatuate ironic pe bicepșii amantului aforistic, semnate de Alină Tăcu și aruncate cu grație sub ochii cititorilor, critică literară remarcă În tonul cărților „Un superior spirit ludic, o poetica a ocultării sentimentelor, o evitare continuă a enunțului direct
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de cea de-a treia săgeată, aleargă și se prăbușește tocmai acolo unde nu trebuie: În Valea plângerii). Ceasul negru cu pendula Bate-n cerul vesperal Sună noaptea somnambula Dinspre cornul boreal Moare-n chipul căutării Umbră vieții străvezii Spectrul sacru al răbdării După moarte să revii Fugă-n sus, venind de-acolo Fulgerând pe cât se pare Sângerează diavolo Strania Încrucișare” L-am văzut pe Alexandru Tăcu, cu venele tăiate În fața unei femei frumoase, cu aburul sângelui sau Încălzindu-i sânii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cum, greșit, se plasează amintită specie), ci chiar În miezul literaturii. Poemele În proza din ,,Ironiile plecării” sunt semnele bune de care are nevoie, oricând, un scriitor adevărat”. Iar ultima carte apărută În iunie 2006, la Editură Princeps Edit, „Desfrîul sacru” marchează o „lume” exclusiv a poetei, după cum remarcă scriitorul și publicistul Călin Ciobotari la rubrică „De veghe În lanul de litere” din Flacăra Iașului. “În lumea Alinei” „Cine are curiozitatea să deschidă cel mai recent volum de versuri al Alinei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lume” exclusiv a poetei, după cum remarcă scriitorul și publicistul Călin Ciobotari la rubrică „De veghe În lanul de litere” din Flacăra Iașului. “În lumea Alinei” „Cine are curiozitatea să deschidă cel mai recent volum de versuri al Alinei Tăcu („Desfrâul sacru”, Editura Princeps Edit) are marele privilegiu să pătrundă Într-o lume. Lumea Alinei, un ținut deloc lesne de străbătut, cu o geografie complicată, arida pe alocuri, dar cu reliefuri splendid desenate pe cerul unei uriașe sensibilități. Scrise Într-o cheie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Hai sictir” și Își vede de spectralele-i preocupări. De remarcat apoi o senzualitate bine deghizata În „răceli” provizorii, o feminitate ce izbucnește când te aștepți mai puțin („Cravase nervoase”, „Deslușire”, „Goana după păcat” și, mai presus de toate, „Desfrâul sacru”, un fel de „Cantare a cântărilor”, despre munți care „iubesc rotunjimile gemene”, despre „jocul de-a cercul/ Pe versanții funambuli” etc.). Alină Tăcu nu se rușinează nici de tentația jocului (a se vedea „Aliteratură”, deși poate ar fi fost mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lumea Alinei, trebuie avertizat că dacă nu posedă o busola (fie ea cultură, imaginație, fantezie, visare) care să-i indice onest nordul, fără doar și poate că se va rătăci. Cine posedă Însă așa ceva va gusta din plin plăcerea desfrâului sacru, În casele de toleranță cognitivă, În care spiritul se lăfăie pe cerceafurile albastre ale propriului său fapt-de-a-fi-liber”. Argumente suficiente pentru că Eugen Budau să scrie În ,,Ateneu”, În august 1998, la ,,Cartea locului”: Tăcu: o familie de poeți”: ,,Ilustrativ pentru conceptul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
florile-i sunt de cer albastru. Și ca să le udam, măi plângem câte o dată, pentru că nici un copac nu crește fără apă. Și acest copac va crește etern În fiecare suflet și va trece din fiecare mai frumos, mai puternic, măi sacru”. Stan Diana ,,... Am pus mâna pe stilou și lacrimile nu-mi dau pace. Lăsați-mă, acum trebuie sa-i scriu ceva lui Malin, n-am timp de voi! Primul lucru cu care aș Începe este acela, să spun, ca regret
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și naturii profunde a lucrurilor. Din infinitatea de forme, cărora natura le-a dat viață, gânditorul olandez se oprește insistent doar asupra omului, care rămâne în opinia sa o ,,divinitate pământească, este cel mai sfânt altar pentru toate, este ancora sacră pentru oricine.” Omul astfel redescoperit trebuie însă educat, format în conformitate cu principiile unei noi morale, nu cea creștină, ghidat de un nou ideal de viață. Venind în sprijinul unei asemenea convingeri, operele sale cu caracter pedagogic - Despre prima educație liberă a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
democratizarea textului și, implicit, la scoaterea Bibliei din spațiul eclezial care o valoriza ca obiect-simbol și obligând exegeza la interpretări "liturgice". Sfânta Scriptură intră într-un nou ciclu al interpretării sale, iese din sfera sacralității scrisului, nu mai este atât Sacra Scriptura ci, introdusă în mecanismul rotativ al tiparului, devine parte din corpusul literaturii, asemenea oricărei alte cărți. * Perioada este una de luptă permanentă între vechi și nou, apar teme noi, problemele sociale anterioare primesc concepte noi, iar terminologiile trecutului sunt
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
o capo d’operă sau o nulitate, mijlocie nu exista; ori Shakespeare sau La Fontaine, ori neantul”. Vorbind de Iacob Negruzzi, secretarul perpetuu al Junimii, Z. Ornea spune că a fost un fel de „conservator muzeal”, creându-se astfel „tradiția sacră a Junimii”. George Călinescu spune că „...rar scriitor mai dezinteresat, mai în stare de a se bucura de geniul altora și de a se eclipsa în fața lor. El iubește Junimea cu ardoare discretă ca o bătrână slugă din alte vremuri
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
cerut insistent să fie lăsată să iasă din casă promițând că-și va înfige-n buze dinții spre a tăcea (III 7). În fapt, Casandra vrea doar să deconspire taina nevestei lui Menelau, funestă pentru troieni : A rupt o legătură sacră, a ofensat/ Zeii cari cer astăzi cumplită răzbunare/ [...] Asupra tuturora blăstăm, și-asupra mea ! (III 8). Două scene de război îi arată pe supușii lui Priam în stări de spirit opuse. Când Hector îl ucide pe Patroclu, troienii sunt siguri
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ce i s-a încredințat,/ Grozavă, dar fatală, nu pierde vremea aici (IV 7). La împlinirea vorbelor Casandrei, defăimătorii își schimbă atitudinea față de cea până de curând socotită nebună : Priam o numește fata mea cuminte, troienii se închină în fața ei, sacră profeteasă a zilelor cumplite, preotul vede în adepta vechilor zei singura scăpare a orașului : O singură ființă îi poate ajuta./ Aceea care zeii cei drepți și vechi cinstit-a,/ Casandră, vestitoarea cea neînfricoșată,/ Încearcă rugăciunea din urmă (IV 7). Apelul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
e iertarea ce-ai smuls-o tu cu lacrămi ?/ De aceea părăsirăm zeii noi și buni ? (V 7). Trasă la răspundere pentru neîmplinirea profeției, fata reia mesajul divin : Mi-au spus zeii atâta : „Troienii nu vor fi/ Prin voia noastră sacră cuprinși cu sabia./ Puterea noastră este aceasta”. Cuvintele sunt deslușite de doica care înțelege neputința zeilor vechi de a dejuca trădarea comisă de divinitățile importate cu inconștiență : iertat-au zeii noștri adevărați,/ Dar ei n-au nicio putere asupra înșelării
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
e mistuită de foc. Încercând să-și susțină nevinovăția, Elena îl acuză pe Priam că nu l-a ucis pe nou-născutul Paris, ivit în visul mamei sale ca un funest tăciune-aprins. Corul troienelor părăsite de Zeus laolaltă cu flacăra ofrandelor sacre din templu se întreabă dacă zeul mai observă din cer pătimirile lor și văpăile focului care le-a mistuit cetatea, apoi aruncă blestemul asupra corabiei lui Menelau : fie să-i cadă, chiar între vâsle,/ fulgerul strălucitor, azvârlit/ de brațul lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un cititor al timpurilor noi nu poate accepta ușor soluția literară neverosimilă a încheierii conflictelor prin intervenția exterioară și fără drept de apel a unei zeități. Finalul sumbru al lucrării lui Everac exclude prezența și acțiunea divină. Oricum, rolul elementului sacru și ritualic fusese deja diminuat prin eliminarea explicaților lui Euripide referitoare la ce a determinat sosirea lui Oreste în Taurida, anume îndemnul lui Apolo ca tânărul matricid să aducă statuia lui Artemis în Grecia, spre a le împăca pe crâncenele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
modelul tragic prin excelență, căci personajul oferă cea mai cumplită paradigmă pentru căderile și înălțările ființei omenești (p. 122). După ce s-a ridicat prin strălucite virtuți de suflet și intelect până la cunoașterea și acțiunea superioară, el se prăbușește încălcând raporturi sacre când comite paricidul și incestul (p. 123). După dezlegarea enigmei Sfinxului, e convins că poate afla cauza molimei din cetate, socotind actuala taină drept o continuare a celorlalte (p. 127). În căutarea ucigașului lui Laios, el pune un exces de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
propuneau să imite operele din vechime, pe care le considerau a fi desăvârșite. Când scriitorii mai noi revin la miturile grecești, le schimbă adeseori datele și caută să le reinterpreteze în funcție de optica și sensibilitatea publicului contemporan. Uneori, ei arată nostalgia sacrului, a echilibrului și a valorilor stabile exprimate în teatrul antic transferându-le în domeniul etic ori estetic. Alteori, prevalează, dimpotrivă, detașarea ironică și răsturnarea sensurilor originare prin recursul la anacronism și la limbajul cotidian care anulează atitudinea eroică. Orice modificări
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
i-au permis s-o câștige.” Carlyle privește cartea ca pe o „minunată cetate a inteligenței, un templu, o Mecca, un munte profetic unde peregrinează toți credincioșii de pe pământ.” Georges Duhamel formulează metafora: „Cartea e urna întregii gândiri omenești, tabernacolul sacru al întregii cunoașteri, al întregii experiențe.” Multe asemenea prinosuri de iubire și glorificare a cărții s-ar putea culege din comoara spiritualității tuturor timpurilor. Este firesc să ridice imnuri cărții cei ce și-au ales misiunea scrisului ca menire a
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Arghezi 338. „Cartea îndeplinește nu numai misiunea de a ne pune în contact cu semenii noștri depărtați în timp și spațiu; cartea îndeplinește fapte de mirare de a ne face să trăim în afară de minciună, nedreptate și prejudecăți. În aceste urne sacre, în care poeții și cugetătorii și-au închis inimile, găsim acea putere fără moarte care mișcă umanitatea înainte în progresul ei necontenit. Între calamități și catastrofe, oameni nobili care nu mai sunt ne dau putere acumulată în operele lor ca să
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]