11,982 matches
-
considerabile, cât și crize periodice de foamete. În aceste circumstanțe, În ciuda revoltelor eșuate din colonii și a puciurilor de acasă, portughezii au amânat pe cât posibil decolonizarea 1. Statele europene se puteau descurca fără imperiile lor, dar puține Își imaginau coloniile supraviețuind singure, fără sprijinul unei guvernări străine. Chiar liberalii și socialiștii, care Înclinau către autonomia și, eventual, independența supușilor din colonii, estimau că vor trece mulți ani Înainte ca astfel de țeluri să fie atinse. Merită amintit aici că, nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recompensate. Franța se grăbea să uite trauma algeriană. Acordurile de la Evian din 1962 au Însemnat pentru francezi sfârșitul a cinci decenii de război și teamă de conflict. Populația era sătulă de crize, lupte, amenințări, zvonuri și conspirații. A Patra Republică supraviețuise doar doisprezece ani. Neiubită și neplânsă de nimeni, ea a fost dintru Început slăbită dramatic de absența unui executiv eficient - moștenire a experienței Vichy, care i-a făcut pe legiuitorii postbelici reticenți față de edificarea unei președinții puternice. Ea a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Suez: „Europa va fi răzbunarea voastră”. Cu o excepție importantă, retragerea britanicilor din imperiu a fost foarte diferită de cea a francezilor. Moștenirea colonială a Marii Britanii era mai vastă și mai complicată. Imperiul Britanic, ca și cel sovietic, deși slăbit, supraviețuise intact războiului. Marea Britanie era puternic dependentă de fermierii din imperiu pentru asigurarea alimentelor de bază (spre deosebire de Franța, unde producția internă era suficientă, iar teritoriile imperiale, În mare parte tropicale, produceau bunuri de cu totul altă natură); În anumite arene ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu 5-7% sub prețurile-țintă. Apoi urma să lichideze surplusul, subvenționând revinderea lui În afara Pieței Comune la prețuri sub nivelul celor europene. Acest mecanism evident ineficient a fost rezultatul unor tocmeli aprige. Micile ferme ale Germaniei necesitau subvenții ridicate pentru a supraviețui. Fermierii francezi și italieni nu practicau prețuri deosebit de mari, dar nimeni nu Îndrăznea să le spună să limiteze producția și, cu atât mai puțin, să le ceară să-și vândă produsele la prețul pieței. Fiecare țară le-a dat fermierilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost nici o clipă pus sub semnul Întrebării: În pofida unei rezistențe solide, forțele sovietice au pus stăpânire pe Budapesta În mai puțin de 72 de ore și, la 7 noiembrie, a fost instalat guvernul lui János Kádár. Unele consilii muncitorești au supraviețuit Încă o lună - Kádár preferând să nu le atace direct -, iar grevele sporadice au continuat până În 1957: conform unui raport confidențial din 22 noiembrie 1956 către Comitetul Central sovietic, lucrul În minele de cărbune ale Ungariei fusese redus la 10
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1960, În Olanda, Irlanda și Finlanda, 30% din populație avea sub 15 ani. În Franța anului 1967, o persoană din trei avea sub 20 de ani. Pe lângă faptul că după război s-au născut milioane de copii, ei au supraviețuit Într-o proporție nemaivăzută. Grație alimentației Îmbunătățite, condițiilor de locuit și Îngrijirilor medicale, rata mortalității infantile - numărul de copii, din 1.000 de nou-născuți vii, care mor Înainte de a Împlini un an - a scăzut brusc În aceste decenii În Europa de Vest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau În Închisori, transportul și infrastructura pulverizate. Marea Britanie era singurul stat european care ieșea victorios fără echivoc din al doilea război mondial. În afară de distrugerile provocate de bombe și pierderile umane aferente, structura țării - drumuri, căi ferate, porturi, fabrici și mine - supraviețuise intactă. Cu toate acestea, la Începutul anilor ’60, Republica Federală era forța motrice a Europei, expansivă și prosperă, În timp ce Marea Britanie era Întârziată și neperformantă, cu o rată de creștere mult În urma celorlalte țări occidentale 1. În 1958, economia vest-germană era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar el furniza o treime din producția agricolă a Uniunii Sovietice. În 1965, două treimi din cartofii și trei sferturi din ouăle consumate În URSS proveneau de la producătorii particulari. În URSS, ca și În Polonia sau Ungaria, „socialismul” nu a supraviețuit decât grație economiei capitaliste ilicite din interior, la care a Închis ochii 2. Reformele economice din anii ’50 și ’60 au reprezentat de la Început o tentativă disperată de a petici un sistem cu disfuncții structurale. În măsura În care exprimau dorința vagă de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
opus sau au rămas indiferenți. Cu toatea acestea, Slovacia nu a dus-o rău sub comunism. Intelectualii slovaci au căzut victime epurărilor comuniste, fiind acuzați de naționalism burghez sau de conspirație anticomunistă (sau ambele). Iar puținii evrei slovaci care au supraviețuit sufereau alături de omologii lor din Cehia. Dar „naționaliștii burghezi”, comuniștii, evreii și intelectualii erau mai puțin numeroși În Slovacia și mult mai izolați de restul societății. Majoritatea slovacilor erau săraci și lucrau la țară. Pentru ei, urbanizarea rapidă și industrializarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
abolită cenzura din presă și radioteleviziune. În aceeași zi s-a anunțat că Cehoslovacia urma să devină un veritabil stat federal, format dintr-o republică socialistă cehă și o republică socialistă slovacă (era singura dintre reformele lui Dubček care a supraviețuit represiunii care a urmat, devenind lege pe 28 octombrie 1968). Dar, după ce eliminase orice control asupra opiniei publice, conducerea comunistă era acum presată din toate direcțiile să continue În același spirit. De ce să aștepți zece ani pentru alegeri libere și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai extremistă - uitându-și scopul, ea și-a dublat eforturile, ca să cităm definiția fanatismului dată de George Santayana. Finanțată prin extorcări și activități ilegale, constrânsă tot mai mult să opereze de peste graniță, din departamentele basce din sud-vestul Franței, ETA a supraviețuit și supraviețuiește și azi, ucigând din când În când un politician sau un polițist de la țară. Dar ea nu a izbutit nici să mobilizeze sentimentul basc de susținere a independenței politice, nici să strângă cu ușa statul spaniol. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
uitându-și scopul, ea și-a dublat eforturile, ca să cităm definiția fanatismului dată de George Santayana. Finanțată prin extorcări și activități ilegale, constrânsă tot mai mult să opereze de peste graniță, din departamentele basce din sud-vestul Franței, ETA a supraviețuit și supraviețuiește și azi, ucigând din când În când un politician sau un polițist de la țară. Dar ea nu a izbutit nici să mobilizeze sentimentul basc de susținere a independenței politice, nici să strângă cu ușa statul spaniol. Cel mai mare „succes
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și prietenii lor, a căror revoltă violentă viza inițial patriotismul narcisiac al generației părinților lor, au fost recuperați de reverberațiile aceleiași moșteniri naționaliste. Nu-i deloc surprinzător că Horst Mahler, unul dintre puținii teroriști de stânga din RFG care au supraviețuit, a sfârșit trei decenii mai târziu la extrema dreaptă a spectrului politic. La suprafață, terorismul italian contemporan nu era foarte diferit de tipul german. Exploata și el retorica paramarxistă; majoritatea figurilor importante primiseră botezul politicii În protestele universitare din anii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ordine pe care căuta să le submineze. Oculte rețele conspirative de dreapta, infiltrate În conducerea poliției, comunitatea bancară și Partidul Creștin-Democrat aflat la putere, girau asasinarea judecătorilor, procurorilor și a jurnaliștilor 13. Faptul că democrația și statul de drept au supraviețuit În Italia În acești ani nu e puțin lucru. În special Între 1977 și 1982, țara a fost victima unor acte arbitrare de extremă violență comise deopotrivă de extrema stângă, extrema dreaptă și de criminali plătiți - aceștia sunt anii În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În cazul Germaniei, Bund der Evangelischen Kirchen, de confesiune protestantă. Aici, noul limbaj al drepturilor și libertăților era vecin cu cel al credinței creștine și (din nou, ca și În Polonia) era Întărit prin asociere cu singura instituție presocialistă care supraviețuise. Influența Bisericii explică și importanța acordată problemei „păcii” În cercurile disidente est-germane. În restul Europei de Est, pacifiștii și activiștii occidentali pentru dezarmarea nucleară erau priviți cu o suspiciune considerabilă. În cel mai bun caz, erau considerați niște inocenți naivi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu excepția celor mai direcți și curajoși, au avut grijă să se manifeste În limitele limbajului și temelor sovietice. Ei presupuneau, și nu se Înșelau foarte mult, că Uniunea Sovietică mai avea de trăit. Andrei Amalrik, al cărui eseu intitulat Va supraviețui Uniunea Sovietică până În 1984? a apărut În Occident În 1970 și a fost republicat În ediție adăugită zece ani mai târziu, era un scriitor profetic, dar atipic. Spre deosebire de regimurile-marionetă pe care le instalase la granițe, În 1983 Uniunea Sovietică exista
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
instalații tehnico-sanitare la prostituție. Adăugați producția particulară a țăranilor și resursele publice (cărămizi, sârmă de cupru, tipare) „deturnate” pentru uzul personal de muncitorii din Întreprinderi și se poate vedea cum comunismul de tip sovietic - ca și capitalismul italian, de altfel - supraviețuia grație unei economii paralele 12. Relația era simbiotică: statul comunist Își susținea monopolul oficial canalizând În sfera privată toate activitățile și nevoile pe care nu le putea nici suprima, nici satisface, În timp ce economia secundară avea nevoie de cea oficială pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anilor ’70 Înțelesese deja că RDG „n-o să țină” - și nu era singurul. Alți economiști, precum ungurul Tamás Bauer și polonezul Leszek Balcerowicz știau foarte bine cât de fragil era acest castel din cărți de joc. Dar comunismul avea să supraviețuiască atât timp cât capitalismul Îl sponsoriza. „Era stagnării” brejneviste (Mihail Gorbaciov) a generat multe iluzii, și nu doar În URSS. Prințul Potemkin trebuie să fi zâmbit În mormânt când un raport al Băncii Mondiale din 1978 a conchis că RDG avea un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că RDG avea un nivel de trai superior celui din Marea Britanie. Dar comuniștii au Înțeles ceva care le scăpase bancherilor din Occident. Reforma economică În blocul sovietic nu fusese doar amânată. Ea era imposibilă. Cum a prezis Amalrik În Va supraviețui Uniunea Sovietică până În 1984?, conducerea comunistă „privea regimul ca pe un rău mai mic decât procesul dureros de transformare a regimului”. Reformele economice, chiar locale și cu impact precis, puteau avea ramificații politice imediate. Ordinea economică a socialismului nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
continua să sosească În ritm susținut (opoziția internă est-germană nu a primit nici un fel de sprijin). Înviorat de sponsorizarea vest-germană, Încrezător În sprijinul Moscovei și liber să expulzeze În Vest disidenții care Îi făceau probleme, regimul est-german ar fi putut supraviețui la nesfârșit. Cert este că părea imun la schimbare: În iunie 1987, demonstranții din Berlinul de Est care manifestau Împotriva Zidului și Îl aclamau pe Îndepărtatul Gorbaciov au fost Împrăștiați rapid. În ianuarie 1988, guvernul nu a ezitat să Închidă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
astfel de tendințe În Bratislava, reformiștii din 1968 au propus, așa cum am văzut, o nouă Constituție federală pentru două republici distincte, cehă și slovacă; dintre inovațiile majore discutate sau implementate În cursul Primăverii de la Praga, aceasta este singura care a supraviețuit „normalizării” ulterioare. După ce au tratat inițial Slovacia catolică și rurală ca pe un teritoriu ostil, autoritățile de partid au ajuns chiar să o favorizeze (vezi capitolul XIII). Rămânerea În urmă a Slovaciei - sau, mai bine zis, absența concentrărilor urbane cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1989? În alte părți, calea de ieșire din comunism a fost „democrația”: În numai câteva luni, funcționarii și activiștii de partid din Rusia până În Republica Cehă s-au transformat din lingăi nomenclaturiști În actori dezinvolți ai sistemului pluripartit. Pentru a supraviețui, era necesar să-ți redefinești poziția publică În cadrul unei formațiuni politice convenționale dintr-o cultură politică democratică. Oricât de neplauzibilă era această tranziție În multe cazuri individuale, ea a funcționat - pentru că altă posibilitate nu exista. În majoritatea țărilor foste comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
așadar un complicat sistem de guvernare tripartită, prin care sârbii, croații și musulmanii din Bosnia beneficiau toți de un grad de autonomie administrativă și teritorială, Însă În cadrul unui stat bosniac unic ale cărui granițe au rămas neschimbate. În principiu, Bosnia supraviețuise așadar războiului civil. Dar efectele terorii și ale expulzărilor nu puteau fi șterse. Majoritatea celor alungați din casele lor (cu precădere musulmani) nu s-au mai Întors niciodată, În ciuda asigurărilor date de autoritățile locale și internaționale. Iar „epurările” nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
război 140.000 de evrei, au fost deportați 110.000 și s-au Întors mai puțin de 5.000. În Franța, din cei 76.000 (majoritatea născuți pe pământ străin) deportați Între 1940 și 1944, mai puțin de 3% au supraviețuit. Spre est, cifrele sunt și mai tragice: populația evreiască din Polonia a fost exterminată În proporție de 97,5%. În Germania, din 600.000 de evrei au mai rămas 21.450. Iar cei care s-au Întors nu au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
20 de ani - și o modificare În atitudinea oficială. În 1965, guvernul olandez și-a oferit pentru prima oară contribuția la memorialul de la Auschwitz - deși au trecut Încă șapte ani până când Olanda a acceptat să le plătească evreilor care au supraviețuit deportării aceeași pensie acordată după 1947 membrilor rezistenței și altor victime ale naziștilor. La fel ca În Germania, interesul olandezilor pentru trecutul lor tăinuit a fost declanșat de procesele din Israel și Germania la Începutul anilor ’60. și, ca peste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]