13,755 matches
-
Doina pregătea cina, trebăluia, se dusese să aducă de acolo solnița sau ceainicul, un Dani de 4-5 ani, observând-o cum se mișcă dincolo de geamul luminat și exclamând surprins, încântat: „Uite-o pe Nașa!”. De parcă ar fi văzut-o la televizor, pe un ecran, și nu aievea, de parcă ar fi asistat la o întâmplare suprafirească. Imaginea Doinei, încadrată de rama unei ferestre luminate, devenea, pentru Dani, privitor din întuneric, o uimitoare apariție de personaj dintr-o lume ireală. * Niciodată nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pasul cel mare. Știind că noaptea va fi scurtă, duminică după-amiaza am încercat să mă odihnesc. Ca un făcut, n-am reușit nicicum să adorm. Țin minte că citeam un roman al lui Aitmatov. Mai târziu m-am uitat la televizor, „la ruși”, unde se dădea un film cu acrobați chinezi efectuând numere de circ absolut fantastice, extraterestre. (Trebuie să fi fost deci în ajunul vizitei lui Gorbaciov la Beijing - și al evenimentelor din Piața Tien An Men.) Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prea mult din fericirea generală provocată de Revoluție. Am „furat”, vorba unui mare scriitor, mai mult decât îmi permitea condiția - de veșnic perdant, de ins așezat mereu împotriva curentului. * Într-o seară, la câteva săptămâni după Revoluție, mă uitam la televizor - principala mea ocupație din acea perioadă. Evident, mă uitam nu la filme, câte s-or fi dat pe micul ecran pe atunci, și cu atât mai puțin la firavele emisiuni distractive de care oricum n-aveam nici un chef, ci numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în poală sau chiar pe umeri și ceafă, când stau la masă și scriu și poziția corpului meu, studiată în prealabil cu atenție, i se pare (motanului cel mare, el îmi face această onoare) convenabilă. Când Doina se uită la televizor, cu genunchii pe scaun și coatele rezemate de masă, în sezonul puloverelor groase mai ales, Gălbenuș i se cațără pe spatele ce formează o pantă lină, pe care se întinde apoi cu fața spre ceafa ei. Niciodată ca în aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
alteori să participe la momentele noastre bune. Nu degeaba îl „cheamă” Pițu cel Mare și Bun. * Afară de guguștiuci, îi mai sperie zgomotele neomologate sau omologate în subconștientul lor drept foarte periculoase. Mașina de scris în plină funcțiune, tunetele, radioul sau televizorul cu sonorul dezlănțuit nu-i deranjează! Inofensivul târșâit al unui pașnic papuc de casă îi face însă să intre în alertă. De la sărbătorile de iarnă, motanul cel mare, nu numai mai inteligent, ci și mai sensibil, se sperie când aude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fereastra mea de la etajul doi. Zgomotul, atât de familiar și totuși de atâta vreme nemaiauzit, îmi ia lehamitea cu mâna, mă împrospătează, mă umple de o melancolie binefăcătoare. * Interrealitate, sau ce alt cuvânt corespunzător intertextualității să folosesc? Uitându-mă la televizor la un meci de fotbal din îndrăgitul campionat al Italiei și auzind, la un moment dat, o trompetă intonând din tribune, parcă de departe, oarecum stins, mereu tulburătoarea Marseieză, devin, din spectator, participant - participant la una din bătăliile napoleoniene în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fură timpul și facem o mulțime de păcate cu ele, mai bine citim o carte care ne zidește, ne schimbă, ne transforma în creștini adevărați. Ar fi mai putine certuri, dezbinări și divorțuri. Da, dragii mei, astea, ce arată la televizor ne strică tot ce avem noi mai bun și sfânt în noi. Credință! Da, în ea lovește dușmanul. Nu vedeți ce destrăbălare este acum? Ce port au unii? Ce despuiați umblă și ce verigi poartă în urechi, si ce par
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
emoții și așteptăm decolarea. Dar în zadar o așteptăm, că s-a desprins așa de ușor de pe pământ, că nici nu s-a simțit. Asta pentru că, tot așteptând eu, privesc fără să vreau în sus, în avion, și văd un televizor care arată la ce înălțime se află și se indică 180 m altitudine și tot se înalță. Dar era așa de bine, ce lin plutea. Vai, ce plăcut era! Parcă eram o pasare ce zburăm spre țările calde. Și se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
era organizatorul și ghidul nostru. Așa că, după ce ne-am adunat vreo 50 de persoane, am mers prin Cetate și împrejurimi. Părintele David angajase un autocar cu un șofer arab. Autocarul era nou și ultramodern, cu instalații multe și avea și televizor. Nimeni nu ne oprea, ca era mașină arabă și șofer și număr tot de-al lor. Betleem Ne urcăm cu toții în autocar și ocupăm fiecare câte un loc. Nimeni nu stă în picioare, toți au locuri. Cu noi mai este
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sfârșitul așa repede n-ar fi. Dar din cauza multor păcate se apropie și ziua cea mare. Groaznică va fi. Să ne gândim la Sodoma și Gomora ce-au pățit când nu mai știau de Poruncile lui Dumnezeu. A venit pedeapsă. Televizorul strică omul. Toate relele le arăta, așa îi educa pe oameni. Timpul ți-l mănâncă. Nu-ți mai faci timp pentru o rugăciune, o carte de religie sau să vizitezi un bolnav. Dar la televizor ai timp cel putin o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
lui Dumnezeu. A venit pedeapsă. Televizorul strică omul. Toate relele le arăta, așa îi educa pe oameni. Timpul ți-l mănâncă. Nu-ți mai faci timp pentru o rugăciune, o carte de religie sau să vizitezi un bolnav. Dar la televizor ai timp cel putin o oră din 24. Restul îl omorâm cu altele pentru trup. Am ajuns comozi și mai trândavi. Din mândrie. Bine ar fi să nu mai dăm vină pe alții și să ne ostenim cu ce ne
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ceea ce ne lipsește și ne trebuie la toti pentru mântuire. Acolo pe Golgota S-a adus Jertfă. S-a unit Cerul și Pământul. Și-au dat mâna. Să cugetam adânc la aceasta Jertfă. Că nu-i un lucru oarecare de pe televizor. Nu! E Jertfă Fiului lui Dumnezeu! Singurul Fiu L-a Jertfit pentru noi păcatoșii. De ce? Pentru că ne-a Iubit și ne Iubește și vrea să ne salveze! Doamne, ce scump ai plătit! Nu bani, nu altceva, ci Fiul S-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nu L-au cunoscut pe Domnul. Ei se iubeau între dânșii și se ajutau, iar noi nici macar atât nu facem. Cât de departe ne-a dus în păcat vrăjmașul lui Dumnezeu. În prăpastia urii și a nepăsării. Irosim timp la televizor și în dezbinări de tot felul, de aceea e greu să trăiești în zilele acestea. N-avem credință, n-avem frică de Dumnezeu. Am uitat Poruncile Lui. Să mergem pe Golgota cu inima și sufletul să vedem cum Sângerează și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-mi cumpăr o carte bună. Astăzi am peste 100 de cărți extraordinar de bune. Am o comoară foarte valoroasă. Am luat cu inima tot ce-am putut din ele. Mi-au fost și-mi sunt de mare folos sufletesc. Fără televizor, fără căldură și altele pot trăi, dar fără cărți nu pot. Cartea e prietena mea cea mai bună și valoroasă. Dumnezeu mi s-a descoperit și prin cărți foarte mult. Cât de mult m-a ajutat Dumnezeu! Câte minuni a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vioară (2005). Solistul (un excelent violonist), a părut mai reținut în partea I, dar sigur și cu multă dezinvoltură până la finalul concertului. Prestația sa calitativă de la Iași i-a făcut pe cei care au ascultat și pe primul laureat (la televizor) să-și pună problema dacă nu cumva juriul a ezitat mult până să-i acorde premiului I sau II? 3) Frédéric Chopin, Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră în mi minor, op. 11, solistă Irina Zahharenkova, Estonia. Câștigătoarea premiului
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
educație marxistă și tocmai profesoarei, poreclită Japița, care fusese secretară cu propaganda undeva, prin țară. Trecuseră ceva ani de atunci și se părea că urma să aflu răspunsul la întrebarea îndrăzneață din liceu. În sfârșit vine curentul. Dăm drumul la televizor, iar apelurile repetate ale crainicului, la calm și la ordine, mi-au accentuat starea de neliniște. Afară, în curte, Miki urla a pustiu, alături de alți câini care răspundeau prin urlete mai slabe. Se pare că există un soi de comunicare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mai slabe. Se pare că există un soi de comunicare între patrupede în anumite momente doar de ele știute. În pauzele dintre urletele câinilor se auzea cucuveaua de pe acoperiș, aproape, tot mai aproape. Mișu a adormit după ce serialul de la 23 televizor s a terminat. Am încercat să adorm și eu, dar somnul nu a vrut să vină din cauza neliniștii care mă stăpânea. Pe nesimțite, firul amintirilor a început să se depene. FABRICA Fabrica în care lucram era motiv de mândrie pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe care îl aveam în pauzele instruirii ori seara, după terminarea programului de instruire foarte încărcat și obositor. După ce luam masa de seară, mergeam în camerele curate și bine încălzite de la hotel. Jos, în holul elegant, lângă bar, era un televizor color la care stăteam o oră, iar apoi ne adunam în câte o cameră, unde spuneam bancuri cu Bulă și râdeam pe săturate. Câte un primar mai fricos ne atenționa atunci când bancurile deveneau politice: Aveți grijă că pereții au urechi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nimeni nu-mi va mai recunoaște funcția. La coborârea din tren, se auzeau pretutindeni strigăte de bucurie: A fugit Ceaușescu, a fugit dictatorul! Soțul adjunctei din acea comună era șeful gării. Am mers în biroul acestuia și am privit la televizor. Un sentiment de bucurie și o eliberare de toată tensiunea acumulată în acele zile a pus stăpânire pe noi. Inima mi s a umplut brusc de căldură și din ochi îmi curgeau lacrimi de fericire. Am privit-o pe colega
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
iau zborul. Libertate! Libertate! Ce cuvânt minunat. Liberă pentru prima oară de când mi-am auzit numele strigat în fabrică, pentru mutarea disciplinară! Mergem la primărie, să dăm jos portretul dictatorului, a spus primărița de la Șesu, inspirată de cele văzute la televizor. În timp ce primărița „executa” tabloul celui care până acum jumătate de oră era Dumnezeul nostru, ca din senin au apărut câțiva ingineri de la Consiliul Unic al comunei, care ne-au privit cu ură și ne-au spus cu răceală și răutate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
repezea la salamul din sacoșă, din care mușca de câteva ori cu poftă. Am deschis ușa cu teamă. „O fi bolnav?”. În cameră era frig. Mișu, acoperit cu o pătură, cu fesul pe cap și mănuși în mâini privea la televizor. Săru mâna, mama, mi-a spus încet! Ce-i cu tine, ești bolnav? De ce nu ai făcut focul? N-am putut! Peste câteva minute focul ardea vesel în sobă, iar masa s-a umplut cu bunătățile aduse de la București, de la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
miroseau îndelung bucățelele de staniol și înghițeau în sec. Între timp, Mișu le explica ce gust a avut fiecare bomboană. Am intrat cu mașina în curte la tanti Maria. Camera era luminată de o lanternă de masă, cu baterii, iar televizorul adus din Germania mergea tot cu baterii. Ce fericiți sunteți că nu trebuie să stați cu lampa de gaz! Din partea noastră poate să nu mai vină lumina, a spus mândru nenea Culai. Când m-am apropiat să mă uit pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Mata de unde știi? A început să râdă și mi-a răspuns: Știe tot satul unde ați fost aseară. Și eu care credeam că întunericul poate ascunde câte ceva! 178 VIZITA PREȘEDINTELUI După Anul Nou, pe posturile de radio, în presă, la televizor, se vorbea despre achitarea datoriei externe a României. Ne bucuram de parcă ne-am fi terminat noi datoriile de plătit. Toată lumea vorbea numai despre aceasta și vedeam viitorul îmbelșugat, magazinele acum goale le visam pline cu produse alimentare. Mamă, nu-i
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cea mai mare parte. Nu mai rămânea nimic, decât cifrele umflate ce se raportau. Cifrele nu țineau de foame. Cozile erau din ce în ce mai mari, copiii din ce în ce mai flămânzi și mai slabi, iar oamenii cu fiecare zi mai triști, mai cenușii. Când deschideai televizorul, în puținele ore cât nu era curentul întrerupt, auzeai doar cântece patriotice despre Ceaușescu și despre partid, sau despre vremurile minunate pe care le trăiam, sau despre vizitele de lucru prin lumea întreagă ale celor doi, Nicolae și Elena Ceaușescu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tare! Destinația este hotelul Dorobanți. Veți fi cazați câte doi în camere și câte patru acolo unde sunt apartamente. După ce veți despacheta, faceți un duș, iar apoi veți coborî la masă. După ce luăm masa, veți merge să vă uitați la televizor, iar apoi în camere să vă odihniți. Când urcați spre camere, la fiecare etaj, din loc în loc, vor fi pe măsuțe farfurioare cu bomboane și bucățele de ciocolată, băuturi răcoritoare, iar dimineața termosuri cu cafea fierbinte și cu ceai. Serviți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]