12,674 matches
-
Major al Bisericii Unite cu Roma - Greco Catolică, Lucian Mureșan, care a avut loc în Catedrala Sfânta Treime din Blaj. De asemenea, a participat ca invitat în zilele de 1 și 2 mai 2006 în Aula Mare a Facultății de Teologie Greco-Catolică din Blaj la Sesiunea de primăvară a Conferinței Episcopilor din România, la care participă toți episcopii romano-catolici și greco-catolici din România. În prezent John Michael Botean este episcop al Episcopiei Greco-Catolice Române St. George din Canton (Ohio); co-sponsor episcopal
John Michael Botean () [Corola-website/Science/305260_a_306589]
-
în județul Maramureș (interbelic), fiind copilul cel mai mic al unei familii de țărani binecuvântați cu opt copii. După absolvirea școlii primare din comuna natală, urmează cursurile Liceului teoretic “Gheorghe Șincai” din Baia Mare. La vârsta de 12 ani descoperă lucrarea “Teologia spirituală”, moment în care a început și pregătirea sa autodidactă. A lucrat pentru o perioadă la o bibliotecă comunală, a fost profesor suplinitor de matematică, fizică și chimie la clasele V-VIII ale școlii din Rus, apoi a fost angajat
Ioan Șișeștean () [Corola-website/Science/305274_a_306603]
-
VIII ale școlii din Rus, apoi a fost angajat ca laborant chimist la Uzina UUMR din orașul Baia Mare. De fiecare dată a fost dat afară din serviciile unde a lucrat, pentru că provenea dintr-o familie de chiaburi. Ioan Șișeștean studiază teologia în mod clandestin și este hirotonit în secret ca preot greco-catolic la 13 martie 1972 de către Episcopul Dr. Ioan Dragomir al Maramureșului. Din acel an începe să oficieze slujbe în casa sa natală din satul Șișești. În anul 1990, devine
Ioan Șișeștean () [Corola-website/Science/305274_a_306603]
-
Maramureșului. Din acel an începe să oficieze slujbe în casa sa natală din satul Șișești. În anul 1990, devine preot greco-catolic în comuna natală Șișești (jud. Maramureș). Odată cu redeschiderea Institutului Teologic Greco-Catolic "Alexandru Rusu" din Baia Mare, lucrează ca profesor de teologie dogmatică. La începutul anului 1994 este numit de către PS Episcop Lucian Mureșan ca Vicar al Maramureșului istoric, la Sighetu-Marmației. La 4 iulie 1994, în locul PS Lucian Mureșan, numit Mitropolit la Blaj, este numit prin Decretul nr. 104, de către Congregația pentru
Ioan Șișeștean () [Corola-website/Science/305274_a_306603]
-
Teologic din Moscova (1983-1987) și apoi la Academia Teologică din Moscova (1987-1991), ale cărei studii le-a absolvit la 30 mai 1991. Apoi, la data de 3 iunie 1993, Academia Teologică din Moscova i-a conferit titlul de candidat în teologie cu teza de istorie a Bisericii Ortodoxe Ruse ""Mănăstirile și viața monahală din Biserica Rusă în secolele XIII-XIV"". În anul 1986 a intrat ca frate în obștea Lavrei "Sf. Serghei" din orașul Serghiev Posad, regiunea Moscovei. La data de 7
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
într-o școală mănăstirească din apropiere. Studiile secundare le face la Universitatea din Padova, faimoasă pentru studiul artelor liberale și corespunzând predilecției tânărului Albert. În 1223 se alătură Ordinului Dominican, atras de predicile Sfântului Iordan Saxonul. După terminarea studiilor predă teologia la Hildesheim, Freiburg (Breisgau), Ratisbona, Strasburg și Köln. Se afla la Köln, ocupându-se cu interpretarea Cărții sentințelor lui Petrus Lombardus, când, în 1245, este desemnat să plece la Paris. Aici primește titlul de doctor al universității. În timpul acestor drumuri
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
Papa Pius al XI-lea, în 1931, fiind sărbătorit în Biserica Catolică la data de 15 noiembrie. Opera lui Albert cel Mare a fost editată în 1899 în 38 de volume, incluzând texte de o mare varietate. Acoperă domenii ca teologia, logica, botanica, zoologia, astronomia, mineralogia, chimia, psihologia. Principalele texte teologice sunt "Comentariile la Sentințele lui Petrus Lombardus", precum și o "Sumă teologică" în două volume. Premise Albert cel Mare promovează la Paris, ca profesor, o reactivare ortodoxă, fidelă învățăturii creștine, a
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
I s-a părut irezistibilă șansa, ce venea acum din mediul arab, de a accede la texte noi, până atunci necunoscute. El cunoștea Categoriile, Despre interpretare, anumite părți din Etică și Topica, dar din lumea arabă veneau vești despre o teologie a lui Aristotel, despre un sistem cosmologic și o teorie generală despre cerul inteligibil. Pe de altă parte, nimeni, și cu atât mai puțin Albert, nu și-ar fi dorit ca aceste texte să constituie o piedică în afirmarea credinței
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
mult mai puțin prudent, îi caracteriza pe adepții averroismului, cum era Siger din Brabant. Acesta, nici el un necredincios, dar furat mai tare de idealul similar de recuperare a Peripatetismului, crezuse de cuviință să deosebească între adevărul filosofiei și adevărul teologiei într-un sens disjunctiv, ceea ce nu era cazul la Albert. Aceasta este „himera” numită Peripatetism, atât pentru Albert cât și pentru Siger din Brabant: o tradiție numită „peripatetică” dar asimilabilă în momentul respectiv, ca un întreg ale cărui părți cuprindeau
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
iar în anul 430 devine elevul favorit al lui Plutarh. Moare la Atena în 485. A scris câteva comentarii la Platon, o colecție de imnuri către zei, mai multe lucrări de matematică și filosofie. Cele mai importante sunt "Elementele de teologie" („"Stoicheiosis theologike"”), Teologia platonică, apoi tratatele scurte (păstrate numai în traducerea latină de secol XIII) "Despre soartă, Despre rău, Despre providență". Proclus încearcă să sistematizeze neoplatonismul cu ajutorul logicii aristotelice, insistând asupra celor trei momente ale procesiunii divine, pe care le
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
430 devine elevul favorit al lui Plutarh. Moare la Atena în 485. A scris câteva comentarii la Platon, o colecție de imnuri către zei, mai multe lucrări de matematică și filosofie. Cele mai importante sunt "Elementele de teologie" („"Stoicheiosis theologike"”), Teologia platonică, apoi tratatele scurte (păstrate numai în traducerea latină de secol XIII) "Despre soartă, Despre rău, Despre providență". Proclus încearcă să sistematizeze neoplatonismul cu ajutorul logicii aristotelice, insistând asupra celor trei momente ale procesiunii divine, pe care le considera ierarhizate: originarul
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
a venit în viață, marele ierarh Ștefan Stratimirovici. Încă de tânăr a avut o mare înclinație spre a dobândi cât mai multe informații, în diverse domenii, cum ar fi : învățarea limbiilor străine, a filozofiei și s-a axat bineînțeles pe teologie, pe care a aprofundat-o până în "pânzele albe", mai ales din punct de vedere istoric; a scris poezii care nu au fost publicate, dar au fost publicate diverse lucrări canonice și istorice și a întemeiat cercul de literări și oameni
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
de "patriarh ecumenic", care contravinea ideii de supremație papală. Pontificatul Papei Pelagius a însemnat și finalul schismei interne a Bisericii Apusene din Italia, apărută din cauza condamnării de către Papa Vigiliu a "Celor Trei Capitole", care exprimau punctul de vedere ortodox al teologiei creștine în contrast cu tezele ereziei monofizite. De asemenea , Papa Pelagius a promovat celibația în rândul clerului, dar regulile sale erau mult prea stricte și succesorul său, Papa Grigore I cel Mare le-a modificat și le-a extins făcându-le aplicabile
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]
-
cel mai important este Căderea Constantinopolului. El este ultimul papă cu numele de Nicolae . S-a născut în Italia, la Sarzana, și s-a numit inițial Tomaso Parentucelli. A studiat la Bologna și Florența. În anul 1422 obține diploma de teologie. Episcopul Niccolò Albergati a fost atât de încântat de capacitățile sale încât l-a trimis într-un turneu de studiu în Germania , Franța și Anglia . În Germania, a asistat la reuniunile Conciliului de la Basel dintre anii 1431-1439 . Întors în Italia
Papa Nicolae al V-lea () [Corola-website/Science/305434_a_306763]
-
a născut la Lisabona, între 1205 și 1220; tatăl său era medicul "Juliăo Rebelo", iar mama sa "Teresa Gil". Și-a început studiile la școala catedrală din Lisabona, iar apoi a frecventat Universitatea din Paris, unde a studiat medicina și teologia, acordând o atenție deosebită conferințelor de dialectică, de logică și, mai ales, de fizică, precum și cele privitoare la metafizica lui Aristotel. La Universitatea din Paris a fost discipol al Sfântului Albert cel Mare. Probabil că între 1235 și 1245 a
Papa Ioan al XXI-lea () [Corola-website/Science/305431_a_306760]
-
Gavignano - d. 16 iulie 1216) a fost Papa al Romei în perioada 8 ianuarie 1198 până la moartea sa, la 16 iulie 1216. Descendent al unei nobile familii romane, cardinalul-diacon Lothar de Segni, ca papă Inocențiu al III-lea, a urmat teologia la Paris și dreptul la Bologna. Era pios și smerit, echilibrat și cu un puternic simț practic. Ales papă în anul 1198, la vârsta de numai 37 de ani, el avea sentimentul că este Servus Dei și vicarius Christi-vicarul lui
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
la deliberările colegiului timp de trei ani. Între timp, Giovanni a primit o educație la curtea umanistă a tatălui său, de la oameni precum Angelo Poliziano, Pico della Mirandola, Marsilio Ficino și Bernardo Dovizio Bibbiena. Din 1489 până în 1491 a studiat teologia și dreptul canonic la Pisa. La 23 martie 1492, a fost admis în mod oficial în Colegiul Sacru al Cardinalilor și și-a stabilit reședința la Roma. Moartea tatălui său l-a readuse temporar în Florența. În 1492, Giovanni a
Papa Leon al X-lea () [Corola-website/Science/305438_a_306767]
-
10.10.1910 și a murit la 20.10.2002 în București. A fost membru PNL din 1932, din 1944 fiind șeful tineretului liberal din județul Dâmbovița. Absolvent al Seminarului Nifon ( desființat abuziv de autoritațile comuniste) și al facultății de Teologie București. A urmat cursurile facultății de Drept, până în 1942 când a fost concentrat și trimis ca preot militar pe frontul din Est. Rănit, a fost evacuat in țară în 1943. Demobilizat, a participat activ în perioada 1944-1949 la încercările de
Constantin Andreescu () [Corola-website/Science/305463_a_306792]
-
Această doctrină secretă, "gnôsis", este adevărata esență a ceea ce ar trebui să fie creștinismul. În fond, ei refuzau să accepte creștinismul popular, evanghelic, încercând să identifice și să urmeze această presupusă doctrină secretă. Acest sistem este o cosmologie și o teologie în același timp, o supra-doctrină menită a unifica toate noțiunile cunoscute și a justifica gnoza. Ea este în fond un amestec de învățături recognoscibile în operele lui Platon, Philos și Plotin, conținând însă și elemente ortodox creștine. În esență, ei
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
iertarea. Scripturile ce conțin predicile lui Mahavira sunt numite agame și s-au transmis la început într-o formă orală, memorate fiind de călugării jainiști cărora le era interzis să posede sau să scrie cărți, ca parte a jurământului non-achiziției. Teologia jainistă nu s-a oprit la moartea lui Mahavira, ci a fost dezvoltată și de învățăturile unor asceți, învățături care au trebuit și ele învățate, astfel încât cantitatea de texte din memoria colectivă a monahismului a crescut continuu. Refuzul de a
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
fost unul dintre cei mai prolifici teologi români. Profesorul Neaga aparține generației de aur a mitropolitului Nicolae Bălan, îndrumătorul Academiei Teologice "Andreiene" din Sibiu între anii 1920 și 1955, generație din care a făcut parte și Dumitru Stăniloae. Profesorul de teologie a urmat studiile superioare la Facultatea de Teologie din Cernăuți, pe care a terminat-o în anul 1926 și unde și-a susținut dizertația de doctorat. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a trimis la Facultatea de Teologie din Atena pentru specializarea
Nicolae Neaga () [Corola-website/Science/301509_a_302838]
-
Profesorul Neaga aparține generației de aur a mitropolitului Nicolae Bălan, îndrumătorul Academiei Teologice "Andreiene" din Sibiu între anii 1920 și 1955, generație din care a făcut parte și Dumitru Stăniloae. Profesorul de teologie a urmat studiile superioare la Facultatea de Teologie din Cernăuți, pe care a terminat-o în anul 1926 și unde și-a susținut dizertația de doctorat. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a trimis la Facultatea de Teologie din Atena pentru specializarea în domeniul Vechiului Testament, iar apoi la Facultatea
Nicolae Neaga () [Corola-website/Science/301509_a_302838]
-
Dumitru Stăniloae. Profesorul de teologie a urmat studiile superioare la Facultatea de Teologie din Cernăuți, pe care a terminat-o în anul 1926 și unde și-a susținut dizertația de doctorat. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a trimis la Facultatea de Teologie din Atena pentru specializarea în domeniul Vechiului Testament, iar apoi la Facultatea de Teologie catolică din Strasbourg și la Facultatea de Teologie protestantă din Starsbourg. A predat între 1928 și 1973 la catedra "Vechiul Testament și Limba ebraică" din cadrul Academiei Teologice
Nicolae Neaga () [Corola-website/Science/301509_a_302838]
-
Cernăuți, pe care a terminat-o în anul 1926 și unde și-a susținut dizertația de doctorat. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a trimis la Facultatea de Teologie din Atena pentru specializarea în domeniul Vechiului Testament, iar apoi la Facultatea de Teologie catolică din Strasbourg și la Facultatea de Teologie protestantă din Starsbourg. A predat între 1928 și 1973 la catedra "Vechiul Testament și Limba ebraică" din cadrul Academiei Teologice "Andreiene" din Sibiu (transformată în anul 1948 în Institutul Teologic Universitar din Sibiu). Între
Nicolae Neaga () [Corola-website/Science/301509_a_302838]
-
1926 și unde și-a susținut dizertația de doctorat. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a trimis la Facultatea de Teologie din Atena pentru specializarea în domeniul Vechiului Testament, iar apoi la Facultatea de Teologie catolică din Strasbourg și la Facultatea de Teologie protestantă din Starsbourg. A predat între 1928 și 1973 la catedra "Vechiul Testament și Limba ebraică" din cadrul Academiei Teologice "Andreiene" din Sibiu (transformată în anul 1948 în Institutul Teologic Universitar din Sibiu). Între anii 1946 și 1952 a fost rector al
Nicolae Neaga () [Corola-website/Science/301509_a_302838]