14,383 matches
-
versuri Pax magna (1972). A fost cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Titu Maiorescu” din Timișoara (1966-1985), redactor, redactor-șef și director la Editura Facla (1985-1990), redactor la Editura de Vest (1991-1995), apoi redactor-șef la Editura Amarcord. Tipologic, poetul tinde spre un clasicism al rigorii constructive. Această opțiune este susținută și de trăsăturile ce țin de profilul său individual: elevație, austeritate. Afirmația este valabilă și pentru domeniul poeziei, cu o corecție însă: D. vizează o arhitectură răsturnată, reliefarea, căutarea intimității
DORCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
vedere nu numai interesul acționarilor, ci și al altor categorii de grupuri de interese, respectiv: angajați, creditori, comunitatea locală și organizațiile civice. În consecință, conducerea corporativă influențează atât activitatea companiilor, cât și economia națională a fiecărei țări. În practică, companiile tind să adopte cele mai bune norme/standarde de conducere corporativă, în mod voluntar, pentru a fi competitive și pentru a atrage investitorii . Analiza principiilor privind guvernanța corporativă ne mai permite să realizăm că acestea reprezintă o încercare de a-i
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
de risc, aceasta poate crea confuzie și chiar conflict în cadrul organizației. Evident că și scenariul opus acestuia este la fel de plin de pericole. În continuare, vom descrie cele două culturi importante ale riscului 1, deși în practică în majoritatea organizațiilor realitatea tinde să fie o combinație a celor două. Cultura adversă riscului se caracterizează prin: conducerea tinde să se limiteze la ceea ce știe; stabilitatea, experiența și cunoștințele sunt valorile esențiale și sunt atributele cele mai căutate; organizația este foarte reactivă, tinde să
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
opus acestuia este la fel de plin de pericole. În continuare, vom descrie cele două culturi importante ale riscului 1, deși în practică în majoritatea organizațiilor realitatea tinde să fie o combinație a celor două. Cultura adversă riscului se caracterizează prin: conducerea tinde să se limiteze la ceea ce știe; stabilitatea, experiența și cunoștințele sunt valorile esențiale și sunt atributele cele mai căutate; organizația este foarte reactivă, tinde să aștepte să se întâmple ceva rău și abia apoi acționează; de obicei, organizația este extrem de
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
realitatea tinde să fie o combinație a celor două. Cultura adversă riscului se caracterizează prin: conducerea tinde să se limiteze la ceea ce știe; stabilitatea, experiența și cunoștințele sunt valorile esențiale și sunt atributele cele mai căutate; organizația este foarte reactivă, tinde să aștepte să se întâmple ceva rău și abia apoi acționează; de obicei, organizația este extrem de ierarhizată și majoritatea deciziilor se iau la vârful organizației; 1 Phil Griffiths, Risk-Based Auditing, Gower Publishing Company, Burlington, USA, 2005, pp. 19 20, adaptare
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
Reducere SCĂZUT Exploatare ? Exploatare ? ! ? ? ? 0 SCĂZUT MEDIU 1 MEDIU 2 RIDICAT PROBABILITATE Figura 3.16. Răspunsurile la riscuri oferite de COSO-ERM Din analiza tabelului prezentat în figura de mai sus rezultă că strategiile de evitare și reducere a riscurilor vor tinde să fie asociate cu riscurile care au impact și probabilitate ridicate, în timp ce strategiile de împrăștiere/împărțire a riscurilor se vor potrivi mai bine cu riscurile cu impact și probabilitate scăzute. Strategia de acceptare a riscurilor va tinde să se orienteze
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
a riscurilor vor tinde să fie asociate cu riscurile care au impact și probabilitate ridicate, în timp ce strategiile de împrăștiere/împărțire a riscurilor se vor potrivi mai bine cu riscurile cu impact și probabilitate scăzute. Strategia de acceptare a riscurilor va tinde să se orienteze către riscurile cu impact și probabilitate mică sau către riscurile pentru care costul activităților de control este mare. Utilizând aceste categorii de răspunsuri la risc ale COSO-ERM, putem stabili un grafic Impact Probabilitate 72 pentru a localiza
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
codurile de etică corporative cu privire la conflictul de interese, ce conduc la implicarea managementului executiv al companiei în raporturi contractuale cu terțe părți. În mod clar, se constată creșterea continuă a cerințelor comitetului de audit cu privire la supravegherea responsabilităților în cadrul organizației, care tinde să devină o adevărată provocare. Comitetele de audit trebuie să urmărească încadrarea cu membri calificați, independenți, responsabili, și să mențină legături puternice și linii de comunicație cu managementul, auditorii interni și auditorii externi pentru a oferi Consiliului de administrație acea
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
una psihologică, atenția autoarei focalizându-se asupra prospectării și conturării caracterului eroinei. Între fosta dragoste, dovedită calpă, și comunicarea continuă și pură cu dragostea copiilor, Aurora Serafim trăiește un proces de autoregăsire, ale cărui volute se liniștesc în timp și tind spre o stare de înțeleaptă contemplare a vieții. Câteva povești și povestiri adresate copiilor, scrieri originale sau prelucrări, îi sunt tipărite între 1945 și 1955. Tonul acestor scrieri este simplu, stilul cizelat; subiectele, atractive și dinamice, sunt împrumutate din universul
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
istorie a teatrului universal prezintă și aspecte specifice profesiunii scenice. În alte lucrări, judecată de valoare este exprimată cu mijloacele eseului, pozitivismul istorist frecventat de autor împiedicând totuși devierea discursului spre efecte strălucitoare. În Pagini despre cultura europeană (1945), stilul, tinzând spre factura sentențioasa, lua forma unor aserțiuni generalizatoare, în evidențierea unor însușiri distinctive ale culturii engleze, stilului spaniol sau în exercițiul comparatist dintre culturile franceză și germană, de pildă. Astfel de zboruri entuziaste se vor calmă cu timpul, metodologia tradițională
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
naive” sortite eșecului. Problematica, personajele și tehnicile narative favorite se regăsesc și în Măștile (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din București), roman al educației afective, în care ancheta orchestrată de un narator-martor, înzestrat cu fervoare analitică, declanșează confesiuni și rememorări care tind spre asumarea responsabilității morale într-o lume amenințată de proliferarea apatiei. Ciclul de romane cu ecouri autobiografice alcătuit din Războiul amintirilor (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor), Hărțuiala (1984) și Oglinda salvată (1986) evocă, într-o formulă narativă ce polemizează cu clișeele
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
altuia, nu se uită pe sine, timbrul, spiritul personal al autorului rămânând în fiecare dintre texte. Parodia e doar un simulacru, în realitate numele de poeți sunt ipostazieri - e drept, nu altfel decât le păstrează orice cititor - ale Poetului care tinde spre ideal, dar resimte dureros incapacitatea de a evada din propria individualitate. În Don Quijote se regăsește aceeași imagine a spiritului lansat într-un efort spre absolut, care se trezește într-o postură ilară, luptând cu morile de vânt. În Goethe
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
disperare. CÎnd vorbesc despre disperare, nu mă gîndesc numai la istorici literari sau, mai corect spus, astăzi, oameni de litere, ci și la scriitori Înșiși. Minimaliștii au o concepție „modestă” despre propria lor misiune - sînt niște stoici - În vreme ce un Houellebecq tinde să creadă că prin literatură Îi poate face pe oameni să evite pericolul propriei extincții - Houellebecq e un mistic pozitivist. Să vedem, așadar, de ce ar fi literatura În pericol. Prima consemnare referitoare la ultimul titlu din bibliografia lui Todorov am
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să reprezinte o realitate, ci să traducă o expresie, la fel ca În poezie. Expresia, față de reprezentare, presupune ascunderea, o profunzime inaccesibilă și, deci, un vid. Spre deosebire atît de proza realistă cît și de poezia romantică, expresia astfel formulată tinde spre autarhie. Acel ceva a cărei expresie este rămîne mereu un ceva, o ființă, niciodată ipostaziată pentru că neîntruchipabilă. Aceasta este celebrarea poeticii expresivității, pe care Jacques Rancière continuă să o teoretizeze cu tot mai multă Încăpățînare, pînă În finalul volumului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
repetăm că este o carte scrisă În epoca numită de Richard Millet - dar mai ales de Antoine Compagnon - a „post-literaturii”, de un gînditor francez de stînga, pentru care ruptura este o experiență, o fantasmă, nu o informație. Literatura franceză contemporană tinde - dacă nu e mai corect să spun tindea - să i se conformeze, prin cele două mari paradigme de stil pe care le putem detecta studiindu-i producțiile: minimalismul de la Minuit (proza fenomenologică despre care tocmai am vorbit, aceea a privirii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
numită de Richard Millet - dar mai ales de Antoine Compagnon - a „post-literaturii”, de un gînditor francez de stînga, pentru care ruptura este o experiență, o fantasmă, nu o informație. Literatura franceză contemporană tinde - dacă nu e mai corect să spun tindea - să i se conformeze, prin cele două mari paradigme de stil pe care le putem detecta studiindu-i producțiile: minimalismul de la Minuit (proza fenomenologică despre care tocmai am vorbit, aceea a privirii neutre, care „absolutizează”) și literatura enunțării, cea care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un conac, indignîndu-se În primul rînd de lipsa de transparență, de lipsa de permisivitate, de elitism, ca și cînd aici ar fi problema. și, de regulă, eșuează din cel puțin două motive: o dată, În vechiul regim, activismul anticeaușist nu putea tinde la democrație, era redus În mod obligatoriu la „gruopuri de prestigiu”, regulile de „inițiere” trebuiau să fie stricte, altfel te trezeai imediat după gratii. În al doilea rînd, acuzația de elitism oferă inamicului pe tavă exact argumentul de care avea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tablouri terne, hiperbolizarea și, astfel, ca să nu evităm cuvîntul, dereglarea unor funcții perceptive. Este clar că, În romanul contemporan, familia reprezintă ultima comunitate În care eul autobiografic mai crede că se poate integra. În afara acesteia, societatea, ca spațiu referențial viabil, tinde să dispară din Noile Romane. Ce-a mai rămas din ea, la un Echenoz sau un Toussaint, poate fi considerat similar fărîmelor armonice rămase din muzica clasică În Preludiile lui Messiaen. Scriitura devine - o parte a lingviștilor contemporani a anticipat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ale cărții sunt vii, poate cele mai pregnante ale literaturii franceze din ultimul deceniu. În raport cu scriitorii publicați de editura Minuit, Houellebecq reduce la minimum jocurile de limbaj, sincopele narative, procedeele sale retorice putând fi circumscrise de naratologia clasică. Limbajul său tinde spre transparența clinică, aceea care arată tot, limpede, senzațional și epidermic, Într-un gest care nu poate fi apreciat decât privit În Întregime. “Soyez abjects, vous serez vrais” (“Fiți abjecți și veți fi adevărați” ) este deviza viziunii scriitorului asupra literaturii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
stranietatea fără poartă de comunicare” crede Marin de Viry Într-un articol recent. Eul personajelor lui Virginie Despentes nu este atît de exacerbat, totuși, pe bizarerie mizează și ea. Nu este un secret faptul că, astăzi, periferia a ajuns, sau tinde s-o facă, În centrul discursurilor artistice. Excentricii zilelor noastre nu mai sînt aristocrații dandy de pe vremuri. Nu, ei sînt frondeurii al căror Îndepărtat strămoș este Lafcadio al lui Gide, dar nici măcar atît: ei reprezintă generația societății de “hiper-consumație” (Gilles
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În primul rînd pentru că În prezența ei orice glosă filozofantă cu coregrafie sintactică minuțioasă și retorică sofistă Îndelung exersată devine ridicolă. Cartea lui Catherine Millet intervine În literatura franceză pentru a separa - acum, dacă nu e deja prea tîrziu, și tind să cred că e - apele: ne lăsăm legănați de cîntecul de sirenă al nietzscheanismului iconoclast și autodevorant - aripa dandy a “gîndirii ‘68”, sau ne străduim să producem alte discursuri critice, echilibrate, implicit mai puțin spectaculoase, dar adecvate unei piese, inocente
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o trăsătură a unei maniere femine de a scrie literatură, o “ceartă cu literatura” drapată Într-un expresionism numai pe jumătate jucat. Într-o lume În criză de timp, asaltată de conformismul televizualului și plictisită de nesfârșite saga, romanul contemporan tinde să devină - iar autoarea franceză este un exemplu elocvent dintr-o serie abia deschisă - un videoclip. Avem de-a face fără Îndoială cu o scriitură psihologizantă - o altă trăsătură feminină - care sondează psihicul feminin răvășit de experiențe traumatizante, abruptă (discursul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lipsite de orice valoare literară pentru că nu sunt originale, Înrădăcinate adică Într-un spirit cu care autorii apocrifelor nu ar avea alte relații decât livrești (vezi Italo Calvino). Cred În constituirea, În zilele noastre, a unui glob identitar comun care tinde să producă, firește, divers, În funcție de fișa individuală a creatorului, un același tip de literatură, conștientă de Înlănțuirea tuturor particulelor care, de la distanță, par imagine uniformă. O literatură care astăzi se Întâmplă să se numească postmodernă pentru a-i certifica, măcar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
franceze contează tot mai puțin În afara Franței, ceea ce dovedește o inadcvare dintre gustul juraților și sensibilitatea contenporană. Încurajarea literaturii francofone nu dă Încă rezultatele excepționale pe care le au cărțile scrise de anglo-saxoni imigranți ca Salman Rushdie. People-izarea literaturii franceze tinde să se provincializeze, referințele ei fiind foarte puțin cunoscute În afara granițelor naționale. Beigbeder a publicat romanul 99 F la momentul oportun: un roman francez care vorbește despre „ontologia publicității” a Încetinit puțin declinul influenței franceze În Europa; un francez care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vorbesc despre nonagenari ca Julien Gracq sau Michel Tournier, ci despre scriitori de 40-50-60 de ani ca Pierre Michon, Jean Echenoz, Eric Chevillard și alții. Problema este că scriitorii academizați nu sînt cei mai citiți și, deci, că o schismă tinde să se instaleze În literatura franceză contemporană, Între ceea ce cunosc specialiștii și ceea ce știu cititorii amatori. Specialiștii de astăzi sînt Însă lipsiți de prestigiul celor de ieri, astfel că nu-i mai pot consacra pe scriitorii care-i Încîntă, așa cum
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]