12,169 matches
-
atunci), cu meșa de culoarea grîielor pîrguite căzîndu-i frumos pe frunte, luînd cuvîntul, nedezmințit, în fiecare ședință, la care se prezenta cu notoriul lui carnet, deschis la fila pe care scria nici mai mult nici mai puțin: ședință. Începea invariabil: tovarăși, în primul rînd... Și urmau, "problemele", multe, multe și încîlcite, o oră, o oră jumate, și dă-i și dă-i. Din fundul sălii, de fiecare dată, vlăjganul zălud, cu multe dioptrii: în al doilea rînd! în al doilea rînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
șiș! E, oricum, de preferat finețea desenului din grota de la Altamira. Un moment sinistru al învățămîntului artistic românesc, infestat de jdanovism ignar: Nicolae Moraru. Le vorbea (în acea zi) studenților, cu drăgălașul lui accent moscovit, despre decadentul pictor Mandrian. Mondrian, tovarășe profesor, strigau șolticii dîmbovițeni din fundul sălii. Lăsați, lăsați, îi liniștea "prafesorul", acela-i altu'... Profesorul Al. Dima, discipol al lui Vianu, făcea vogă în anii cînd universitatea ieșeană avea rectori marxiști și portari leniniști. Discursul lui despre literatura lumii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
boruri mici, mici, nu ca cele burgheze, făloase, pălăriuța ștabului din mașina neagră antiglonț, dar și a șoferului. A șoferului dar și a întregii garnituri, de sus, de la C.C., pînă la portarul fabricii de cherestea. Pardesiul? Paltonul? Da. Dar sobre, tovarăși, nu cu guler burjuiesc, de vizon, ci cu reverașe cuminți, demne, urmașe ale tunicilor leniniste. Elegante, nu? Regele Mihai, adolescentul în uniforma comandantului armatei române, își inspecta frontul, pilotîndu-și singur avionul. Ce vedetă a Hollywood-ului putea concura atunci această eroic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imperială rusă: resemnarea în fața extinderii NATO, resemnare ce-ar preveni, vezi doamne, o resuscitare a războiului rece. Ce i-a ieșit din gură tătucului Boris e un hulub neprihănit sau e perfidul porumbel al păcii, desenat, prin anii șaizeci, de tovarășul (de drum) Picasso? Reclamă. O fi vrut să evite un cîine? Cu viteză de satelit a ras întîi bornele galben-negre de pe marginea trotuarului, a spulberat gardul din piatră masivă, secular, al bisericii și s-a oprit în curte. Era un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îmbătrîni trebuie să rămîi tînăr". Clar? 26 iunie N-am mai intrat într-o frizerie de la... Tezele din '71. Oricum, în momentul ăla eram toți gata rași, tunși, frezați, dar, mă rog, intrasem acum așa, să văd ce mai zic tovarășii frizeri și, hai, treacă, să-mi fac și-o frecție. De-atunci, ăhă! frizeria s-a micșorat, acum e numai jumate din spațiu, deservesc doar două frizerițe. Clienți, ioc. Mă așez în scaun și frizerița, dolofănică, îmi pune prosopul. Și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
răsucind cu mînă flămîndă butonul aducător de speranță. Unde mai e brațul ăla spăimos? În ce dimensiune s-o fi convertit? Magistrul Dima, jovial cu măsură, îți întindea în scîrboșii ani staliniști -, cînd brațul îți era scuturat cu un "noroc, tovarășe!" o mînă boieresc moale, în prelungirea taliei lui corpolente, frisonantă pentru fecioarele filoloage care luau notițe în prima bancă. "Braț molatec ca gîndirea unui împărat poet", îi plăcea magistrului să citeze, eminescian, făcînd alintat cu mîna voluta ce se cuvenea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
norocoasă, un pictor de lascive mondenități, unul de rasă totuși, olandezul van Dongen, lăsîndu-ne un portret foarte pe măsura vrajei oculte exercitate de drăgălașa midinetă asupra noastră, a tuturor, fără osebire. Haziaicele ștabilor sovietici. Începînd cu tovarășa de viață a tovarășului Ilici. Monstru prin urîțenie indescriptibilă, dar mai cu seamă prin mitul intelectualei atașate cauzei. De altfel, o nenorocită menajeră a celuilalt monstru, cel al istoriei unui secol bolnav. Seria continuă cu nevestele invizibile ale aparatcik-ilor de la Kremlin, de presupus în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cioran. La care acesta, pe "culmile disperării", nu mai poate decît bîigui: "Eu sînt de la Sibiu". Se îndreaptă spre ușă. 12 aprilie Personaj contemporan cu noi/ noi contemporan cu el, Roland Dumas, actualul președinte al Consiliului Constituțional al Franței, fost tovarăș de drum al lui Mitterrand, a jucat tot timpul rolul unui Casanova (de stînga, evident), amator de femei frumoase și de lucruri frumoase, ceea ce l-a făcut pe unul din asociații săi, avocatul Jean-Marc Varaut, să-i spună: "La tine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în curată aventură. Chit că în locul acestui soi de aventură am prefera mai degrabă deși frecvența lor e mult agasantă thriller-urile la modă. Oricum, mai simpatice. Pentru că, iată, ce cîștig poate avea spiritul nostru, avid de noutate, dacă vine tovarășul Mizil să ne mărturisească în premieră cum l-a montat pe tovarășul spaniol Santiago Carillo, pentru a-l determina pe... pretinul său Nicolae Ceaușescu să renunțe la ideea (neprincipială) de a fi desemnat de apropiatul congres al partidului ca secretar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai degrabă deși frecvența lor e mult agasantă thriller-urile la modă. Oricum, mai simpatice. Pentru că, iată, ce cîștig poate avea spiritul nostru, avid de noutate, dacă vine tovarășul Mizil să ne mărturisească în premieră cum l-a montat pe tovarășul spaniol Santiago Carillo, pentru a-l determina pe... pretinul său Nicolae Ceaușescu să renunțe la ideea (neprincipială) de a fi desemnat de apropiatul congres al partidului ca secretar general pe viață? Ce fel de istorie e asta? Crede tînărul erudit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dictaturii. Crede dumnealui cu adevărat că aceste cancanuri ale unei mizerabile forțe malefice de import moscovit, care a sufocat Regatul României, se pot converti în fapte de istorie demnă a se supune exercițiului istoriografic? După ce ne face a înțelege că tovarășul Mizil nu a fost chiar un yesman de rînd în anturajul lui Ceaușescu, îi provoacă totuși acestuia interminabile "dezvăluiri" (destinate poate unei pene ca cea a altui dezvăluitor de comunisme românești, scribul Pelin), nu are încotro și, deși timpul emisiunii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai civilizată (interbelic) decît vecinele ei, a fost hărăzită și cu noroc. Reușita lui Havel mai are și darul de a contrazice folclorul activist-securist, cum că numai politicianul (activistul) de profesie este chemat să conducă, scriitorului rezervîndu-i-se doar statut de tovarăș de drum. Iată nu: scriitorul (artistul) poate și el să conducă, dar cu o singură condiție, una esențială: să fie Havel. Ce destin! Nu lipsit de dramă: mai întîi, tenacitatea de a lupta cu propria-i sănătate, șubrezită în pușcăria
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui de artă nu-și poate ostoi poftele lui prealumești. Și-atunci își caută coridoare unde ar putea evolua profitabil. Dacă a păstrat (din tată-n fiu) și instinctul adaptării, atunci va pîndi momentul cînd ai lui au nevoie de tovarăși de drum dintre... făuritorii de frumos și își va pune harurile, gospodărește, în serviciul cerut. Va deveni, pur și simplu, tipicul artist-activist de partid, înregimentat pînă-n măduva oaselor, ciupind gras din surse care mai de care mai dubioase, mereu pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iliescieni au subminat-o cu statutul partidului... în buzunarul de la piept. Pol de stînga, da? Vezi doamne, să nu alunecăm obsesie veche, kominternistă spre o dreaptă dictatorială, fascistă, stînd, ea, la pîndă, unde?: evident, în Alianța DA. S-avem rezon, tovarăși cheguevariști! Și, pentru ca garderoba loviturii din '89 să fie resuscitată în datele ei complete, inocentul fost președinte permanent și l-a rechemat la brațetă pe la fel de inocentul Roman al nopților de vis împulovărat, refăcînd ce lumea sănătos/nesănătos amnezică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
BUCURIA DE A CITI Dimineața, soarele arzător își trimite razele srălucitoare la fereastra camerei mele, unde îmi luminează biblioteca. Timpul liber îl petrec citind cărți. Îmi place să citesc , pentru că din cărți aflu lucruri interesante. Cartea, pentru mine, este un tovarăș de viață. Dintr-o carte, eu pot cunoaște bogățiile țării, taina, frumusețile orașelor, truda țăranului care lucrează din zori până la asfințit de soare. De ziua mea, am primit o carte de la un prieten și mi-a făcut o mare bucurie
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
până la asfințit de soare. De ziua mea, am primit o carte de la un prieten și mi-a făcut o mare bucurie. Când citesc o carte, un sentiment de dragoste îmi umple inima, deoarece cartea este hrana sufletească a vieții mele. Tovarăș statornic, învățător supus, cartea ne oferă posibilitatea de a ne hrăni sufletul și mintea. Școala, a doua casă a elevului, ne ajută să facem cunoștință cu faimoșii scriitori și cu imaginația lor, în cutezătoarea bibliotecă, floare anume înflorită pentru sufletele
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
alta, dar individul, tentat de savorile libertății, să nu-șui piardă reflexele gregare. După loviturile în pereți, bocănituri în ușă. În prag, un grupă de patru Vecini apar cu un aer în același timp dubios și insolent. Cu alura lor de tovarăși, nepoftiți intră, scotocesc cu privirea, se așează care pe unde îi convine și nu dau semne că s-ar grăbi să plece. Cum e posibil acest abuz care într-o turnură proprie dramaturgiei lui Constantin Popa dă brînci realului în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Paleu, și tu pe Pavel...; că ultima dată l-ai jucat tu pe Paleu și eu pe Pavel... (Gh. P. unu rămîne în scenă, Gh. P. doi rămîne lîngă scenă, mimează că bate la ușă și, simulat, spune cioc-cioc-cioc...) Hai, tovarășe Paleu, intră..., intră... (pe scena care urmează, ambii actori vor apela la textul scris, vor comenta ceea ce spune prin zîmbete, tăceri, hohote de rîs) Gh. P. doi: (frămîntîndu-și basca în mîini) Să trăiți...! Gh. P. unu: (își ia șapca de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Paleu... Eu sînt tovarășu Pavel de la organizația de bază mare, nu? Și tu? Gh. P. doi: Eu sînt de la organizația mică... Gh. P. unu: ...de la grupă, adică, nu? Gh. P. doi: ...de la grupă, da... Gh. P. unu: Așa...; ia spune, tovarășe Paleu, cum merge treaba..., mă refer la munca politică, înțelegi? Gh. P. doi: Păi da..., munca politică... păi cum nu...! Merge bine, tovarășe secretar de organizație de bază mare..., merge bine..., chiar bine de tot...! Gh. P. unu: Bravo! Și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
unu: ...de la grupă, adică, nu? Gh. P. doi: ...de la grupă, da... Gh. P. unu: Așa...; ia spune, tovarășe Paleu, cum merge treaba..., mă refer la munca politică, înțelegi? Gh. P. doi: Păi da..., munca politică... păi cum nu...! Merge bine, tovarășe secretar de organizație de bază mare..., merge bine..., chiar bine de tot...! Gh. P. unu: Bravo! Și cu producția cum stăm, merge? Gh. P. doi: (nu prea merge) Merge, merge..., tot așa, bine de tot... Gh. P. unu: Bravo, bravo
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și-mi educa copiii în spirit mic-burghez și moșieresc... asta-i. Gh. P. unu: Bun...! (dumirindu-se brusc) Da tu n-aveai copii cu ea...! Gh. P. doi: Păi, da..., n-aveam... încă..., dar dacă aveam...? Gh. P. unu: Măi tovarășe Paleu, da eu am auzit că ai, totuși, copii cu ea... Gh. P. doi: Păi... Gh. P. unu: Ce păi?! Ce păi?! Gh. P. doi: Păi... copiii... i-am fpcut... după divorț... Gh. P. unu: Cum după divorț, Doamne iartă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cuvîntul cel mai potrivit ) în ghearele dușmanului de clasă... ăăă... Gh. P. doi: ...în ghearele boierimii... și burgheziei... și capitalismului... Gh. P. unu: Așa... Trebuie să te salvăm, înțelegi? Gh. P. doi: Păi...! Gh. P. unu: Așa că o să vorbesc cu tovarășii de la raion să-ți dăm... lemne... Gh. P. doi: Da, tov. Pavel, m-ați salvat din brațele... Ciocoimii... Gh. P. unu: Nu, nu eu. Partidul. Hai, du-te și să nu mai aud că... ți-e frig... (amîndoi rîd șmecherește
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
scaunul pescăresc, în apropierea mesei de camping; intră securistul, care se așează pe scaunul de rafie; controlează masa și scaunul... de microfoane...; Costache tace, crispat, intimidat) Securistul: Hai, mai repede, că am și alte treburi. Zi-i! Costache: Am greșit, tovarășe colonel. Securistul: Iar?! Costache: Iar. Securistul: Nu-i bine. E grav? Costache: Destul de grav. Securistul: În faptă sau în gînd? Costache: Nu, în faptă nu... știți că eu nu fac... că nu pot... În gînd... numai în gînd am greșit
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
împotriva dușmanilor interni și externi... iar dumneavoastră în slujba noastră... adevărați prieteni... ocrotitori ai faptelor și gîndurilor noastre... Nu? Securistul: Bine, bine, mult mai bine ca înainte... Dar vreau să te întreb ceva: Crezi cu adevărat? Costache: Vai de mine, tovarășe colonel, dar se poate! Securistul: Bine. Eu îți amintesc că nu prea ți-ar sta bine ca profesor la Vînturoasa... și nici... Reține te rog că eu nu te ameninț... că nu fac presiuni... Costache: Știu, știu... Securistul: Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o să arzi, cînd o să fii un om nou, și pe dinăuntru și pe dinafară, cînd o să-ți dai și viața pentru... Costache: Mi-o dau. Securistul: Ei, atunci o să-l poți educa și pe fiul tău. Altfel... Costache: Da, înțeleg, tovarășe colonel... sînt aproape gata... cred că mai am puțin... și... cu ajutorul dumneavoastră ajung eu la un nivel de conștiință..., nu se poate să nu ajung! Securistul: Eu nu-ți spun să te pripești..., dar nici s-o lungești cu devenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]