13,247 matches
-
ta de până acum, cam cum ar suna, pe scurt, acest basm? Așa basm scurt cred că nu există! Dar, a fost odată un tânăr care crezând că va înțelege lumea și-a părăsit meleagurile natale. Tot pământul l-a umblat acest om, și prin multe graiuri a crezut că a înțeles rostul lumii, până când, bătrân și obosit, s-a reîntors acolo de unde a plecat. Abia atunci, așezat singur la umbra nucului din grădină, și-a dat seama că lumea există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să rămână cu consecvență pe baricada profesiei sale, spre a face în ciudă poetului omonim. Într-un poem din volumul "Cotidiene", spuneați: Nu poți visa nu poți a nu visa/ nu poți vedea nu poți a nu vedea/ nu poți umbla nu poți sta locului/ nu poți iubi nu poți a nu iubi/ nu poți cârti nu poți a nu cârti/ nu poți uita nu poți a nu uita/ nu poți să fii tu însuți dar nu poți/ să fii nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cât de tare te-ai apropiat de poezie în "aventura creației" individuale? De multă vreme bănui că poezia este amanta pe care o ții ascunsă de ochii indiscreți... În afară de "hâlp" și "pâlp" n-ai mai găsit, pe unde ai mai umblat prin lume, nici o altă rimă la "stâlp"? Grea întrebare. Și nici nu știu de unde să inițiez concoctarea răspunsului. Vădit îmi este că experiența liricului în special, și a poeticului în genere, o trăiam, asemeni oricărui pui de rural. Căci Badea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
când e căutare a diferenței specifice a opului și/ sau auctorelui), nu îmi convenea deloc. Aveam scuza de a nu ști, atunci, că iaste critică literară de esență patafizică, de vreme ce se screme să se constituie în știință a particularului textual, umblând eu după general, universal, tipuri, procedee, reguli de funcționare și legi, de parcă aș fi fost nepot de soră al Stagiritului. Exploram biblioteca lui Des Esseintes și publicam, în Dialog sau Opinia studențească, eseuri "dialogate" cu privire la cheia hermeneutică această navetă esențială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
jinduite. Mă avertiza tătânele, acest Brucan personal, când, arând cu el ogorul de lîngă Pădurea Baronului, îmi ieșeau ochii ca la melc după țugul ce intra cu viteză, și pufăind, în gara Todirești, venind dinspre Soloneț: "O să te saturi de umblat cu el". N-am ajuns încă la vorba lui, dar mult nu mai e până atunci. Le-am ratat în junețe, voiajele formatoare. Iaca, le implementez acum, la vârstă matură. Obținând manu militari, prin șuturi bine trase în popoul cui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se predă prin școlile noastre din România și Germania? Ne citim noi poeții între noi? Dar critica care scrie și nu citește decât poate în diagonală? În mulțime să spunem că mai există nu-l vom putea identifica decât dacă umblă în pielea goală pe strada principală iarna! Deci, dragule, dacă vei vedea pe undeva prin Europa sau pe altundeva prin lume unul descris mai sus atunci vei putea fi sigur că este unul dintre cititorii mei. Spune-mi, după ce ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
polenul tuturor facerilor și prefacerilor, spinii apărării dar și al atacului în bătaia vântului, platoșă și sabie. Lasă, rogu-te, pentru cititorii revistei noastre un vers (sau un poem) pe care li-l dedici numai și numai lor...! Qui tacet Umblând desculț printre cioburi de fraze cuvântul îmi taie necuviința literelor călcate desculț. Urlați oameni, urlați! Poeții nu-s născuți cu cizme; își fac opinci din strigătele voastre. Piatra Neamț Boppard, 21 noiembrie 9 decembrie 2012 (Revista "Conta", nr. 12, 2012) Cassian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
neîntreruptă"...! Dacă ar fi să îți transformi viața ta într-o poveste, cam cum ar suna aceasta? Pe unde ai căutat, timp de șaizeci de ani, tinerețea fără bătrânețe? Câtă tinerețe ai găsit? Câtă bătrânețe ai căpătat pe unde ai umblat? Răutăți! Dragă Adrian, nu sunt decât vorbe, răutăți din parte-le! Ha, ha, ha! "Șaizeci de ani de viață neîntreruptă", cum zici tu, este o simplă mențiune la timp și își are și ea rostul ei în ... economia generală a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și am fost iubit. Mai iubesc dar nu știu și dacă sunt iubit. Am urât dar nu mai urăsc. Mi-am făcut prieteni și încă îi mai am. Mi-am făcut dușmani și încă îi mai am... Pe unde am umblat, să știi, că numa' de tinerețe am dat. Tinerețea-i șturlubatică! Bătrânețea nu-mi place! Prea-i sfătoasă! Viața mea de până acum nu are nimic spectaculos. După cum nici de acum mai încolo nu văd cum s-ar putea strecura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de pe urma cărților tale, ale pieselor jucate? Ești un om împlinit din punct de vedere material? Cum poți supraviețui prin cultură, prin artă, prin literatură, în Europa? Că în România știm...! Una din marile mele bucurii în calitate de scriitor a fost să umblu prin lume pe urmele pieselor care mi s-au jucat în diverse orașe și țări. În felul acesta am descoperit multe regiuni și orașe din Franța unde n-aș fi mers cu prioritate dacă nu m-ar fi precedat piesele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
comercial, a trebuit să-mi asum și exercitarea unei munci adiacente. Am avut însă norocul să lucrez ca ziarist la RFI, ceea ce mi-a dat bun statut de observatori al lumii și uneori mi-a hrănit și zona ficțiunii. Ai umblat prin lume, prin diferite lumi... Ai aflat, până la urmă, ce este poezia? De ce mai are nevoie omul și de poezie, de vreme ce pare să existe un dispreț explicit pentru tot ce nu este ban și valoare materială, peste tot în lume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din pușcărie, la minele de la Baia Borșa și am dat de gazda sa din Borșa, la care a locuit cu domiciliul forțat câțiva ani. Cum eram pe atunci un nonconformist și un neadaptabil, așa cum am rămas de altfel toată viața, umblam cu plete și blugi și cântam în formația Vestitorii, prima trupă de rock electronic de pe Valea Izei, cu care mergeam pe la nunți, baluri și revelioane, cu un repertoriu propriu dar mai ales preluat de la Europa liberă (suntem în anii '70
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și ne-am făcut o familie de douăsprezece persoane. A fost cam greu. Am făcut patru clase primare. Atât. Pe când eram noi copii nu se dădea alocație. Toți munceau. De mici ne Învăța cu munca. La vârsta de 11 ani umblam cu ziua la prășit la alții, după ce terminam câmpul nostru. La școală purtam cămașă de fuior și haină de suman, toate care rămâneau de la frații mei. Vara desculță iarna cu niște bocanci vechi de-ai tatei. Și cu tașcă. De
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și divorțuri. Da, dragii mei, astea, ce arată la televizor ne strică tot ce avem noi mai bun și sfânt În noi. Credința! Da, În ea lovește dușmanul. Nu vedeți ce destrăbălare este acum? Ce port au unii? Ce despuiați umblă și ce verigi poartă În urechi, și ce păr au pe cap? Vopsit În toate culorile. Mă uimesc toate! Până unde s-a ajuns. Dar eu, nevrednica, nu mă Îngrijesc de sufletul meu și mă uimește ce văd În jurul meu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
noi. De aici ne Îndreptăm cu autocarul spre Biserica Adormirii Maicii Domnului care este aproape, la 200 m distanță de Grădina Ghetsimani. Câmpul păstorilor La marginea orașului Betleem se află Câmpul Păstorilor. I se aspune Câmpul Păstorilor fiindcă pe acolo umblau păstori cu oile. Într-o noapte li s-a arăta Steaua. Și Îngerii li s-au arătat vestind că S-a născut Împăratul veacurilor. Acum pe acel loc, deasupra grotei unde se adăposteau păstorii cu oile când ploua s-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
este de vreo 60-70 cm. Toți care ajung acolo sărută locul și-I dau slavă Domnului Iisus. Părintele David ne citește Sfânta Evanghelie potrivită cu Înmulțirea pâinilor și a peștelui. Privesc apa cu ochii sufletului și-L văd pe Domnul umblând pe apă ca pe uscat. Văd pe Domnul cum ceartă valurile și oprește furtuna. Oprește valurile furtunoase ale vieții noastre ca să putem Înainta spre El. E greu, viața e mereu o luptă, trebuie să trecem marea vieții cu toate obstacolele
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de măslini și vegetație. Urcăm ceva mai sus pe o cărare prin munte și ajungem la mormântul Sf. Elisabeta mama Sf. Ioan Botezătorul. Acolo este și o pustnică ce se nevoiește. Se roagă tot timpul. Părintele David ne roagă să umblăm și să vorbim cât mai Încet ca să nu deranjăm rugăciunea. Intrăm În clădire, unde-i mormântul, aprindem câteva lumânări, ne rugăm În taină și ieșim. În En-Karem sunt munți Îmbrăcați În vegetație. Sunt frumoși și multă verdeață este. O priveliște
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de pe pământ Chipul Domnului Cel Sfânt! Și s-a auzit de sus Glasul Tatălui ce-a spus: Acesta e Fiul Meu Pe care Îl iubesc Eu Mulțimi s-au adunat, Și-n Iordan s-au botezat Și cu Domnul a umblat De atunci, la Iordan Vine lume an de an Se-nnoiește făptura, Cum spune Scriptura. La râul Iordan Zâmbet de Copil - Lacrimi de Iubire 06.06.2008 Stând la pieptul mamei Strâns și Îmbrățișat Și mâna ei caldă Cu drag
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și de tătari Și de alți dușmani mai mari Astăzi cei ce ne conduc Au pus țara sub papuc N-au credință, nici cuvânt Au uitat de jurământ Și de cei mici de jos Care i-au votat frumos! Nu umblă pe jos În țară Cum făceai odinioară Să cunoască traiul țării Și răbdările Durerii Doar ei să se Îmbogățească La loc contul să Îl crească Își tot schimbă vilele Vilele, mașinile... Au salarii mari, umflate Nu le pasă de dreptate
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ne potihnim Și la Tine să venim Și totuși de cădem, Repede ne ridicăm Să rugăm pe Sfântul Duh Să fie cu noi oricând Și urcând treapta mereu Vom cunoaște pe Fiul Tău El Lumina ne-a lăsat Să nu umblăm În păcat Va veni cândva la noi Să vadă ce am făcut Că de mult, Nu ne-a văzut! Oamenii s-au modernizat Și de Tine au uitat Televizorul, calculatorul Ne-au furat timpușorul Și-am pierdut ceva Sfânt Care
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
o secție de-aproape o mie de oameni și le dați salariile, la oameni, le dați și procente și noi nu avem pe fluturași - era cu fluturaș atunci, cu salariile - cică, noi avem zero pe fluturași ! » «- Ei, duceți-vă, nu umblați cu prostii ! Cum zero, măi, pe fluturași ? » Și mi-o întins săracii... da' nu-mi venea mie a crede... Nu se poate ! Poți să fii conducător și să-l lași pe-un om fără nici un leuț în mână, el cu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cele din urmă, școlii i s-a atribuit partea ei de „vină”, reală sau imaginată, iar directorul adjunct responsabil a fost scos principal vinovat, că nu se ocupă de pregătirea de specialitate a elevilor, iar acestora le este permis să umble liberi prin secțiile întreprinderii. Dincolo de nemulțumiri sau producție e firesc să te întrebi ce avantaje oferea, totuși, fabrica. Reprezenta Nicolina vreo atracție muncitorească sub comunism ? Am surprins faptul că, încă din perioada interbelică, sindicatele din Nicolina militau pentru câștigarea unor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în general, bune, chiar foarte bune. Probleme erau, în ultimul moment s-a ajuns la... relații, din astea sau zicem, conflicte de muncă, din cauza salariilor, pentru că... pe măsură ce cerințele erau mari, salariul se lua 85%, 80% și-n momentul în care umblai la salarul muncitorului, se creau probleme. Ceea ce m-a frământat și pe mine, să accept promovarea ca șef de atelier, pentru că pierdeam niște bani la salariu, dar când am văzut că din secția de la Montaj și de la Prelucrări la rece
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Doar singura treabă care-o dădea la un număr de ani le dădea niște salopete. S. P.: - Am înțeles. D. G.: - Dar altceva, nimic. Era o mizerie de nedescris ! Partea asta, sanitară, era groaznică ! Nu mai spun că trebuia să umbli, neapărat, cu săpunul într-o pungă, în ceva ca să..., de cele mai multi ori, să te speli, că riscai, toate erau jalnice, jalnice, jalnice, în zona sanitară. S. P.: - Am înțeles. Întreb, pentru că știu că Nicolina avea, inclusiv aicea, spitalul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
noi am trăit la sfârșitul regimului, când nu mai puteai să crezi în nimic, văzând ce se-ntâmpla în capitală și ce făcea liderul, conducătorul țării, și cât de putredă era tot aparatul... Dar imaginea activistului acolo era aceasta: ei umblau în halate - inginerii - în halate albastre, din pânză, aste era obligatoriu, așa, cu un caiet de 200 de pagini, din ăsta din care mai port și eu, așa, când primesc o agendă de 200 de pagini, dar pe care-l
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]