12,368 matches
-
și Franța. Un mare număr de bărbați muncesc în industria petrolului, la sondele și instalațiile din împrejurimile Marghitei. Rata șomajului este destul de mică, de numai circa 2%. Terenul agricol din jurul orașului și condițiile naturale favorizează cultivarea cerealelor, legumelor, viței de vie, pomilor fructiferi și creșterea animalelor. În imediata apropiere a orașului se află o pădure frumoasă. Speciile de vegetație cele mai răspândite sunt stejarul, gorunul, cerul și unele rășinoase. Activitatea comercială are vechi tradiții, Marghita fiind cunoscută încă din secolul XV
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
pe o suprafață agricolă de 297.367 ha reprezentând 55,5 % din totalul terenurilor din județul Brașov, restul fiind ocupat de păduri, ape și alte categorii de folosință. Terenul arabil ocupă 118.151 ha, pașunile 119.890 ha, iar fânețele, viile și livezile 20% din suprafața agricolă (59.326 ha). În agricultură județului Brașov creșterea animalelor este puternic reprezentată, atât în sectorul de stat, cât și în cel privat. În sectorul privat al agriculturii, existau la sfârșitul anului 2001 următoarele efective
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
sate pot oferi diferite servicii turiștilor care doresc să se odihnească în sînul naturii: Podgoriile moldovenești, de asemenea, constituie un important obiectiv turistic din sectorul rural. De secole, în Moldova s-au format bogate tradiții de cultivare a viței de vie și de producere a vinului. În prezent, în țară funcționează 142 fabrici de vinuri. 23 dintre acestea dispun de condiții și experiență în ceea ce privește primirea vizitatorilor. Aici turiștii au posibilitatea de a lua cunoștință de tehnologia producerii vinurilor, de a urmări
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
poezia lui Arghezi în presă. Tot în 1934, Iorga a publicat o carte în care relata punctul său de vedere despre România în perioada la începutul perioadei moderne—"Byzance après Byzance" („Bizanț după bizanț”), și trei volume din "Histoire de la vie byzantine" („O Istorie a vieții bizantine”). A urmat volumul de memorii "Orizonturile mele. O viață de om așa cum a fost", și a contribuit la "Revista Fundațiilor Regale". Iorga a călătorit din nou prin Europa, ținând mai multe conferințe sub auspiciile
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
place des Roumains dans l'histoire universelle", 3 vol.), relevând originalitatea culturii românești și interdependența istoriei poporului român cu istoria altor popoare. Contribuția la cercetarea istoriei universale ("Geschichte des Osmanischen Reiches", 5 vol., "Cărți reprezentative în istoria omenirii", "Histoire de la vie Byzantine", 3 vol.), la cercetarea istoriei literaturii române, ca și vastitatea operei și preocupărilor sale, îl situează între marii istorici ai lumii. Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni a ajutat la pornirea mișcării de
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
de la Andreiașu, Dălhăuți, Lunca Șiretului. Terenurile agricole ale județului Vrancea se întind pe fâșia cuprinsă între malul drept al Șiretului și poalele dealurilor subcarpatice ale Munților Vrancei. Deși climă este corespunzătoare culturilor de câmp, măi propice este cultură vitei de vie (9,95% din podgoriile României) și producția de vinuri, Vrancea fiind cel mai mare județ viti - vinicol al țării, exportator în Europa, America și Japonia. În anul 2013, județul Vrancea era considerat ca fiind unul dintre cele mai sarace județe
Județul Vrancea () [Corola-website/Science/296670_a_297999]
-
a oamenilor locului. Către dealuri, plantațiile pomicole oferă fructe: mere, pere, prune, nuci, cireși, vișini. Din prelucrarea prunelor, în județ se produce țuica de Horezu și țuica de Vâlcea. Tot pe dealuri, mai spre sudul județului, se cultivă vița de vie din care se produc vinurile de Drăgășani. Spre granița de sud a județului, câmpia asigură terenuri fertile practicării agriculturii, cultivându-se cerealele (grâu, secară, porumb) sau culturi tehnice. Bogăția județului Vâlcea este întregită de importante resurse minerale, importante atât pentru
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
Majoritatea centrelor turistice din Creta se află pe coasta nordică a insulei între Heraklion și Malia. Hotelurile și restaurantele se întind ca un colier de perle de-a lungul plajelor nisipoase. Insula este folosită mai ales în cultura viței de vie, măslinului și a fructelor. Pe platoul Lasithi există și plantații de legume, ce folosesc sisteme de irigații.
Creta () [Corola-website/Science/296851_a_298180]
-
toiag încununat de conuri de pin. Conform legendelor, și-a propagat el însuși cultul, ducându-l din Tracia în întreaga lume, ajungând în Egipt, Siria, Frigia și, în sfârșit, în India. Pe muritori, zeul îi învață să cultive vița de vie. În plus, el avea darul de a face să țâșnească din țărână lapte, miere și vin, spulberând cu acestea grijile oamenilor. Față de cei care i s-au împotrivit s-a arătat crud, luându-le mințile (ca în cazul regilor Lycurg
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
aducă în Olimp și pe Hefaistos, fiul infirm cu care se rușina Hera. Însoțitorii lui Dionis erau silenii, satirii și nimfele. Menadele, tiadele și bacantele formau cortegiul adoratoarelor sale, încununate precum zeul însuși cu iederă sau frunze de viță de vie și purtând tirsuri împodobite cu conuri de pin. Acest cortegiu ducea o viață sălbatică, vâna animalele pădurii și le devora crude. Chiar și Dionis lua câteodată înfățișarea unui animal, de cele mai multe ori cea a unui țap sau a unui taur
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
schimbare în iconografie; zeul care fusese până atunci bărbos, încununat cu iederă și purtând veșminte lungi, ia de acum încolo o înfățișare adolescentină. Atributele îi sunt pe lângă tirs, toiagul său ornat cu conuri de pin și frunze de viță de vie, un kantharos (vas pentru vin), pantera și șarpele. Cu aceste atribute e reprezentat de Lydos, pe craterul lui Pronomos (Napoli 3240) și în scena gigantomahiei de pe friza de est a Parthenonului, metopa "Est 2" (in situ Atena). Pe aceeași friză
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
sarcofagele și mozaicurile romane. Arta medievală nu îi acordă multă atenție zeului. Dacă este totuși înfățișat, de exemplu în ilustrații ale manuscriselor lui Hrabanus Maurus și Fulgentius-Metaforalis, atunci în postura de zeu al vinului, cu o cunună din vița de vie și cu o cupă în mână. Astfel îl reprezintă, mult mai des, și artiștii renascentiști. Bacchanalele sunt de exemplu o temă a gravurilor lui Andrea Mantegna, care îl influențează și pe Albrecht Dürer. Dionis-Bacchus apare la ambii artiști ca un
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
cerealelor se intensifica în țările române din secolul al XV-lea, crescând numărul morilor și creșterea prețului acestor instalații de măcinat. Cultură vite-de-vie era dezvoltată, vinul fiind exportat în Polonia și Ungaria. În Cotnari erau cultivate soiuri de vită de vie provenite din Ungaria. De asemenea, se practică apicultură căci aducea profit de pe urmă vânzării de miere și ceară. Se practică pescuitul intensiv în iazurile de lângă Dunăre. Peștele sărat și uscat se exportă în Transilvania și Imperiul Otoman. Iobagii care vânau
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,99%), cu o minoritate de musulmani (5,45%). Pentru 3,18% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În principal activitatea localnicilor se bazează pe agricultură(creșterea animalelor, cultivarea cerealelor și viței de vie, livezi cu pomi fructiferi și pescuitul). Piscicultura și pomicultura sunt în continuare cele mai prospere ramuri. Industria e bazată în principal pe extracția de piatră (carieră cu puncte de lucru în Isaccea și Revărsarea) și exploatarea lemnului (cherestea și depozit
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
rafinăria să își reducă gradual activitatea pe o perioadă de câțiva ani, iar în final să existe posibilitatea încheierii totale a activității acesteia. Municipiul Pitești este înconjurat de dealuri, unde se găsesc suprafețe întinse pe care se cultivă viță de vie și pruni. „Țuica de Pitești” este produsă din culturile de prun din zonă. De asemenea, vinurile de Ștefănești (oraș situat în imediata vecinătate a Piteștiului) sunt printre cele mai cunoscute din România. Pentru mandatul 2008-2012, Consiliul Local Pitești este compus
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
lui Traian la vest, orașul Techirghiol și comuna Cumpăna la sud-vest și Marea Neagră la est. Constanța este împărțită în cartiere : la cele tradiționale precum Anadolu ("Anadol-Köy" în turcește), Tăbăcăria, Brotăcei, Faleza Nord, Coiciu, Palas, Medeea, Brătianu, Centru, Peninsula, Agigea sau Viile Noi, s-au adăugat cartiere sau subdiviziuni noi precum Tomis I, II, III și Nord, Abator, CET, Km 4, 4-5 și 5 ,Faleza Sud(Poarta 6) și alte nume poetice, moșteniri ale "epocii de aur". Cartierele nu au o autonomie
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
află pe terase plane sau ușor înclinate cu o expoziție estică și sud-estică, în talazuri stabilizate, având un drenaj bun și o pânză freatică bogată. Luncile și terasele din apropiere sunt larg folosite pentru cultura de pomi fructiferi, viță de vie și cereale. Dacă în trecut modelarea reliefului se făcea de către cataclisme, după anii 50, omul a fost cel care ridicând baraje și diguri, între anii 1958-1966, l-a influențat, acționând astfel și asupra climei. Poziția și cadrul natural au favorizat
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
studiază medicina la Paris (1878-1885) și în paralel științele juridice. În anii 1882-1885 lucrează ca extern, apoi în 1885-1890 ca intern al spitalelor din Paris. În 1890 devine Doctor în Medicină și Chirurgie cu teza "" Le côlon pelvien pendant la vie intrautérine"" ("Colonul pelvin în timpul vieții intrauterine"), lucrare premiată de Academia de Medicină din Paris. În același an primește Medalia se argint pentru chirurgie, ca laureat al spitalelor din Paris. În perioada 1892-1895 lucrează ca profesor agregat de anatomie la Facultatea
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]
-
și delicat. Avea o față rotundă și plinuță, care îl făcea să pară mai tânăr decât era. Ochii negri și vioi, fruntea înaltă, serioasă, și toată înfățișarea lui veselă, îngerească și atrăgătoare. Deși făcea pocăințe aspre și muncea mereu în via Domnului, el își păstra pururi înfățișarea neschimbată ce avea un farmec ceresc și impunea respect și cinste. Minte ageră și voință întreprinzătoare, nu se dădea înapoi de la nici o greutate când era vorba de slava lui Dumnezeu. Știa, ca nimeni altul
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
ocazia misiunilor de luptă din timpul războiului, au fost reunite și publicate postum sub titlul "„La Citadelle“" („Citadela“, 1948). Alte opere ale lui Antoine de Saint-Exupéry sunt: "„Lettre à un otage“" („Scrisori către un ostatec“, 1943), "„Un sens à la vie“" („Să dai un sens vieții“, postum 1956). Toți biografii săi arată că aviatorul și scriitorul Saint-Exupéry era pasionat și de știință. Aprofunda teoria cuantică, principiile entropiei. Citea filosofie, cu sentimentul că este învecinată cu știința. În 2008, editura Gallimard a
Antoine de Saint-Exupéry () [Corola-website/Science/298367_a_299696]
-
cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno și care apăruse de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini, a trăit în țară într-un trist anonimat. “Măiastra pasăre de basm”, “privighetoarea adorată” a murit în sărăcie la București datorită faptului că viile sale de la Cotnari (sursa existenței sale după încheierea carierei) au fost distruse de o teribilă grindină iar boala care i-a marcat sfârșitul (sarcom hepatic) nu i-a mai permis restaurarea lor; în 1939, funeraliile au fost finanțate de Ambasada
Hariclea Darclée () [Corola-website/Science/298389_a_299718]
-
sau țărani împroprietăriți la 1864 pe moșiile Boldești, Lipănești și a Eforiei Spitalelor Civile. Se cultiva grâu și porumb, iar în zonele mai înalte de pe dealul Seciu se aflau, ca și astăzi, livezi de pruni și podgorii de viță de vie. Școala la care învățau copiii din comună se afla în cătunul Șipotu (astăzi, în comuna Lipănești). Comuna Scăeni era formată din cătunele Scăeni și Balaca (fost "Valea Căpușeștilor"), având 657 de locuitori în total (389 în Scăeni și 268 în
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
Snagov|mânăstirii Snagov]] și în care printre martori se afla și [[boier]]ul Oancea din Urlați. A doua mențiune documentară, cunoscută nouă, este hrisovul din [[1527]] - [[1528]], semnat de [[Radu de la Afumați]], prin care voievodul reconfirma aceleiași mânăstiri dealul cu viile de la "Poiana" (în Valea Călugărească ) și "Valea Călugărilor" a patra parte, cât ține ocina până în apa [[Râul Teleajăn|Teleajenului]], cu vinăriciul (impozitul pe cârciumi - n.n) și perperii (impozitul pe buțile de vin și putinele cu struguri), partea domnească și
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
pe o cale care a rămas în amintirea poporului, și o vistierie proprie. Acest colț de belșug boieresc și de mândrie stăpânitoare face parte din Urlații, cu numele-poreclă indescifrabil . Se știe că pe dealurile din preajma Urlațiului poseda un petec de vie pitarul [[Bărbuceanu Petrescu]], tatăl pașoptistului [[Nicolae Bălcescu]]. În apropiere, peste Cricovul Sărat, la Valea Orliței (V. Călugărească), mama lui Bălcescu, pităreasa Zinca Bălcescu stăpânea, conform foii de zestre, 12 pogoane de vie, cu case și livadă, unde desigur își petreceau
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
pe dealurile din preajma Urlațiului poseda un petec de vie pitarul [[Bărbuceanu Petrescu]], tatăl pașoptistului [[Nicolae Bălcescu]]. În apropiere, peste Cricovul Sărat, la Valea Orliței (V. Călugărească), mama lui Bălcescu, pităreasa Zinca Bălcescu stăpânea, conform foii de zestre, 12 pogoane de vie, cu case și livadă, unde desigur își petreceau uneori verile, dar mai ales toamna pe vremea culesului viilor și livezilor și unde se pare că s-ar fi născut [[Constantin Bălcescu]] ([[1813]] - [[1902]]), ministru de finanțe în guvernul condus de
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]