119,707 matches
-
Roman. S-a planificat pentru 1 aprilie 1557 o întâlnire multipartită ținută la Lübeck pentru a rezolva conflictul, dar ea a fost anulată din cauza conflictelor dintre Sigismund și solii danezi. Sigismund s-a folosit de uciderea solului său, Lancki, de către fiul "landmeisterului" drept pretext pentru a invada sudul Livoniei cu o armată de circa 80.000 de oameni. El a obligat părțile aflate în concurență în Livonia să se reconcilieze la tabăra sa de la Pozvol în septembrie 1557. Acolo, au semnat
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
deschise din istoria Poloniei. Unii nobili lituanieni au propus un candidat rus, în încercarea de a conserva autonomia Lituaniei. Ivan a cerut însă în schimb retrocedarea Kievului, o încoronare ortodoxă și monarhie ereditară în paralel cu a Rusiei, și ca fiul său, Fedor, să fie rege. Alegătorii au respins cererile și l-au ales în schimb pe Henric de Valois ("Henryk Walezy"), fratele regelui Carol al IX-lea al Franței. În 1564, Suedia și Rusia au convenit asupra , prin care Rusia
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
și luptele s-au reluat cu , terminat și el cu tratatul de la Teusina (Teavzino, Teavzin), conform căruia Suedia a cedat Ingria și Kexholmul Rusiei. Alianța polono-suedeză a început să se destrame când regele Poloniei, Sigismund al III-lea, care era fiul lui Ioan al III-lea al Suediei (care a murit în 1592) și al Ecaterinei Jagellonica, și deci era succesor la tronul Suediei, a întâmpinat rezistență din partea unei facțiuni conduse de unchiul său, Carol de Södermanland (ulterior Carol al IX
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
un patriot român, profesor, membru activ, „emeritat” și „onorar”, al Societății Academice Românești „Junimea” din Cernăuți, președinte al Comisiei literare a „Junimii”, vicepreședinte al acestei societăți. Născut la 18 iunie 1878, în comuna Cireș-Opăițeni, județul Storojineț, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar, fiind fiul cel mare al lui Ionică și al Elenei Dugan născută Vască din Pătrăuții de Sus. Primele clase le-a urmat în satul natal și, ca urmare a străduințelor mamei sale, și-a finalizat cursurile școlii primare la Storojineț. Urmează cursurile
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
XX-lea. Țăranii huțuli Petro Paliciuk și Onufrii Huteniuk se iau la bătaie după ce ies din biserică, iar Onufrii îl ucide pe Petro. Sângele inundă ecranul, precum și umbra unor cai roșii în galop. În ciuda dușmăniei existente între familiile lor, Ivan, fiul lui Petro, se împrietenește cu Maricika, fiica celui care i-a ucis tatăl, iar relația lor se transformă mai târziu în dragoste. Cei doi tineri decid să se căsătorească, iar Ivan pleacă din sat pentru a munci și a câștiga
Umbrele strămoșilor uitați (film) () [Corola-website/Science/335880_a_337209]
-
șaptelea și cel mai mic copil al Landgrafului Frederic I de Hesse-Homburg, care a murit în 1638, lăsându-și copii în grija mamei lor, Margaret Elisabeth de Leiningen-Westerburg. La dorința mamei sale, Frederic a fost educat de profesori particulari împreună cu fiii vărului său, Georg al II-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt, la Marburg. În 1648 el și-a rupt piciorul și și-a petrecut convalescența la Bad Pfäfers. Când mareșalul Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne a apărut în imediata
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]
-
Carl (Carltheater) din Leopoldstadt. În anul 1887 Steiner s-a căsătorit cu balerina și cântăreața din corul teatrului tatălui său, Maria Mizzi Hollmann. În același an a înființat o agenție proprie de concerte și teatru, precum și o editură. La nașterea fiului său, Max Steiner, nașul la botezul acestuia a fost compozitorul Richard Strauss. Gabor Steiner însuși a părăsit mai târziu rândurile comunității evreiești și s-a convertit la creștinismul luteran adoptând numele Christian. În 1889 a întemeiat o revistă consacrată teatrului
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
Spera să ajungă la conducerea Teatrului in der Josefstadt și când acest plan a eșuat, s-a consolat cu înființarea unei edituri muzicale. Dar situația sa financiară a devenit curând precară, el fiind nevoit să apeleze la ajutorul permanent al fiului său, compozitorul Max Steiner, care avea mare succes în Statele Unite ca creator de muzică de film. La 7 septembrie 1938, în împrejurarile anexării Austriei la Germania nazistă, fiind evreu de origine, Steiner, care avea atunci 81 ani, s-a salvat
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
care avea mare succes în Statele Unite ca creator de muzică de film. La 7 septembrie 1938, în împrejurarile anexării Austriei la Germania nazistă, fiind evreu de origine, Steiner, care avea atunci 81 ani, s-a salvat, emigrând în Statele Unite, la fiul său. La Hollywood, s-a căsătorit cu secretara fiului său, Erna Mundelius. Gabor Steiner a murit în 1944 la Beverly Hills, unde a fost înhumat la Cimitirul Westwood. Gabor Steiner a fost căsătorit cu Maria Mizzi Holmann, cântăreață în corul
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
muzică de film. La 7 septembrie 1938, în împrejurarile anexării Austriei la Germania nazistă, fiind evreu de origine, Steiner, care avea atunci 81 ani, s-a salvat, emigrând în Statele Unite, la fiul său. La Hollywood, s-a căsătorit cu secretara fiului său, Erna Mundelius. Gabor Steiner a murit în 1944 la Beverly Hills, unde a fost înhumat la Cimitirul Westwood. Gabor Steiner a fost căsătorit cu Maria Mizzi Holmann, cântăreață în corul Teatrului și cu care a avut un singur copil
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
François, Duce de Montmorency (17 iunie 1530 - 6 mai 1579) a fost fiul cel mare al primului Duce de Montmorency, Anne. El a fost Duce de Montmorency, Conte de Dammartin, Baron de Chateaubriant, Senior de L'Isle-Adam, Mare Maestru al Franței și pair al Franței. La opt ani după nașterea sa, tatăl său
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]
-
Harris, al cărui protagonist, Attilius, lucrează ca aquarius la Piscina Mirabilis (rezervorul final în care este golit apeductul Aqua Augusta). În romanul Ben Hur, Misenum este locul unde se afla o vilă a lui Quintus Arrius lăsată moștenire mai târziu fiului său adoptiv Iuda Ben Hur. Familia lui Ben Hur va trăi mai târziu la Misenum.
Miseno () [Corola-website/Science/335889_a_337218]
-
Frederic al VI-lea (30 iulie 1769 - 2 aprilie 1829) a domnit ca Landgraf de Hesse-Homburg din 1820 până la moartea sa, în 1829. Născut la Homburg, Hesse, la 30 iulie 1769, Friedrich Joseph Ludwig Carl August a fost fiul cel mare al Landgrafului Frederic al V-lea de Hesse-Homburg și a soției acestuia, Caroline de Hesse-Darmstadt, fiica Landgrafului de Hesse-Darmstadt, Ludovic al IX-lea. Frederic a fost numit căpitan al cavaleriei ruse în 1783 și general austriac în timpul Războaielor
Frederic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335888_a_337217]
-
in dezvoltarea sistemului judiciar și a poștelor. Documente din arhivele Camerei de Comerț din Bagdad arată că 10 din cei 19 membri ai acestei Camere erau evrei. Orchestra Radiodifuziunii Irakiene din Bagdad număra un număr important de muzicanți evrei, alături de fiii altor minorități, ca cea armeană și asiriană.În vremea regelui Faisal I evreii erau reprezentați și de cinci membri ai parlamentului, iar mulți dintre ei ocupau posturi în administrație, ceea ce trezea resentimente în rândul populației musulmane majoritare. În anii 1920
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
al XXII-lea Reuss de Greiz (28 martie 1846 - 19 aprilie 1902) a fost suveran de Reuss, un mic principat al statelor germane, din 1859 pînă la moartea sa, în 1902. Heinrich a fost al treilea copil și al doilea fiu al lui Heinrich al XX-lea, Prinț Reuss de Greiz și a celei de-a doua soții, Prințesa Caroline de Hesse-Homburg. Fratele său mai mare a murit la numai patru luni, cu doi ani înainte de nașterea lui Heinrich, iar din
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
fiind proprietatea sa privată. La sfârșitul domniei sale, Reuss conținea puțin peste 70.000 de oameni și cuprindea o suprafață de 122 de mile pătrate. Prințul Heinrich a murit de inimă la 19 aprilie 1902. Moartea sa însemna ca singurul său fiu, care era handicapat mental și fizic, să devină Prinț suveran Reuss de Greiz. Cum era clar că prințul nu ar fi putut să își îndeplinească îndatoririle, s-au făcut aranjamente pentru o regență. O ramură mai tânără a familiei Reuss
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
de Geyersberg, Contesă de Hochberg. Leopoldine a crescut în Karlsruhe, împreună cu cele două surori mai mari, Sofia (1834-1904) și Elisabeta (1835-1891). Prințesa Leopoldine s-a căsătorit la 24 septembrie 1862 la Karlsruhe cu Hermann, Prinț de Hohenlohe-Langenburg (1832-1913), al doilea fiu al Prințului Ernst I de Hohenlohe-Langenburg și a Prințesei Feodora de Leiningen. Ei au avut trei copii: Prințesa Leopoldine a fondat Asociația Leopoldine. La Strasbourg, unde soțul ei a fost numit Guvernator al Alsacei-Lorena ea a îndeplinit îndatoriri ceremoniale. A
Leopoldine de Baden () [Corola-website/Science/335891_a_337220]
-
aceste schimbări au avut un impact de durată asupra evoluției situației politice din principat. Pe parcursul anilor '20, Sejanus a acumulat treptat tot mai multă putere prin consolidarea influenței sale asupra lui Tiberius și prin eliminarea potențialilor adversari politici, inclusiv a fiului împăratului, Drusus Iulius Caesar. Atunci când Tiberius s-a retras la Capri în anul 26, i-a lăsat lui Sejanus controlul administrării imperiului. Pentru un timp cetățeanul cel mai influent și mai temut al Romei, Sejanus a căzut brusc de la putere
Sejanus () [Corola-website/Science/335893_a_337222]
-
un film polonez din 1981 regizat de Andrzej Wajda. El prezintă protestul sindicatului muncitoresc Solidaritatea și primul său succes în a convinge guvernul polonez să recunoască dreptul muncitorilor de a înființa un sindicat independent. Filmul continuă povestea lui Maciej Tomczyk, fiul lui Mateusz Birkut, protagonistul filmului "Omul de Marmură", pe care Wajda îl realizase anterior. Maciej este aici un tânăr muncitor implicat în protestul muncitoresc anticomunist, fiind descris ca „omul care a declanșat greva de la șantierul naval din Gdańsk”, iar un
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
Linda), căruia îi facilitase anterior obținerea unui loc de muncă la Televiziunea din Gdańsk. Dzidek îi povestește de Tomczyk, cu care era prieten din liceu. Tatăl lui Tomczyk, Mateusz Birkut (protagonistul filmului "Omul de Marmură"), nu i-ar fi permis fiului său să ia parte la protestele studențești din martie 1968. Sperând să-și facă relații care să-l ajute să intre în curtea șantierului, Winkel o vizitează pe Wiesława Hulewicz (Wiesława Kosmalska), de la care află despre moartea lui Birkut în timpul
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
aflați între deschiderile largi ale arcadei ce sprijineau triforiul au avut rolul de a maximiza efectul dinamic al bisericii. Altarul și cupola cu acoperiș din tablă de cupru au fost construite în perioada 1737-1752, fiind folosite de această dată planurile fiului lui Christoph, Kilian Ignaz Dientzenhofer. Construcția turnului bisericii a fost finalizată în 1752, după moartea lui Dientzenhofer (ce avusese loc în 1751). Pe parcursul deceniilor următoare interiorul bisericii a fost înfrumusețat tot mai mult. În urma desființării Ordinului Iezuit de către papa Clement
Biserica Sfântul Nicolae din Malá Strana () [Corola-website/Science/335897_a_337226]
-
-i permită acesteia să rămână în Cehoslovacia. Femeia se folosește apoi de noua ei cetățenie pentru a emigra în Germania de Vest, unde locuia iubitul ei. Din cauza unui concurs nefericit de împrejurări, rusoaica a trebuit să-l părăsească pe Kolja, fiul ei în vârstă de 5 ani, care ajunge astfel în grija muzicianului ceh. La început Louka și Kolja au dificultăți de comunicare, deoarece niciunul dintre ei nu vorbește limba celuilalt, iar existența mai multor cuvinte diferite în cehă și rusă
Kolja () [Corola-website/Science/335906_a_337235]
-
este amenințat apoi de autorități cu închisoarea pentru că a încheiat o căsătorie suspectă, iar copilul urmează să fie deportat și plasat într-un orfelinat rus. Revoluția de catifea intervine însă, iar mama lui Kolja revine în Cehoslovacia și își ia fiul înapoi. Louka și Kolja se despart. Burlacul Louka are un copil cu iubita lui - poate un înlocuitor pentru băiețelul pierdut Kolja - și își recâștigă poziția de violoncelist în orchestra filarmonică. Filmul a avut parte de recenzii pozitive. Filmul a avut
Kolja () [Corola-website/Science/335906_a_337235]
-
Oceanul Indian, ca urmare a victoriei din bătălia navală de la Diu, din 1509. Și-a pierdut viața în 1510 în timpul călătoriei de întoarcere în Portugalia. s-a născut la Baía de Saldanha lângă Lisabona, se presupune că în anul 1450, ca fiu al primului Conte de Abrantes (în ), Dom Lopo de Almeida și al soției sale, D. Beatriz da Silva. Lucru obișnuit pentru bărbații din categoria sa socială, s-a alăturat armatei la o vârstâ fragedă. În 1476 a luat parte la
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
oameni și două corăbii. Francisco de Almeida a ajuns apoi în Cochin, în data de 31 octombrie 1505, cu doar 8 vase rămase.[2] Acolo a aflat că negustorii portughezi din Quilon fuseseră uciși. A hotărât să îl trimită pe fiul său Lourenço cu 6 corăbii, care au distrus 27 de vase din Calicut, în portul Quilon. Almeida șia stabilit reședința în Cochin și a întărit sistemul de fortificații al fortului Manuel din Cochin. Sultanul (zamorinul) din Calicut pregătea o flotă
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]