120,807 matches
-
apartenența la grupul din care proveneau. În urma acestei apropieri artificiale dintre clasele sociale, cei mai defavorizați și cei mai bine situați regretau cel mai mult această coexistență "contra naturii". Primii erau cei mai expuși disprețului celorlalți, ceilalți erau nerăbdători să plece. Opiniile culese în marile ansambluri prin anchete sociologice arătau o sociabilitate raportată la constrângerile obiective care "defineau pentru fiecare grup social posibilul și imposibilul în materie de locuire"198. Opinia favorabilă a unui subiect provenit din clasele populare ținea mai
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
stabili rate ale creșterii în disprețul legilor demografice; dacă previziunile lor ar fi fost realizate, astăzi (1982) am fi fost 100 de milioane de francezi. Aceasta ar putea fi amuzant dacă nu am fi făcut atunci operații atât de costisitoare plecând de la acest număr...210". Cât despre inexistența studiilor prealabile privind componența populației, acesteia îi datorăm erorile în materie de locuințe și în materie de dotări. "Sunt instalate echipamente școlare în zone în care nu sunt copii, în schimb nu sunt
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
-i facă pe francezi să nu mai fie, ca de obicei, mai curând adversari ai acesteia? Sau, dimpotrivă, majoritatea cetățenilor avea să se lase condusă de un ghid, reducându-și participarea la simpla manifestare a încrederii față de un singur om? Plecând de la asemenea întrebări, putem pricepe succesul dezbaterilor privind noțiunea de depolitizare în cadrul colocviilor și meselor rotunde cu caracter politic din anii 1980. Problema depolitizării se substituia celei a lipsei spiritului civic pentru a exprima neliniștea democraților față de devenirea democrației 217
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
paralel cu nenorocirea sociologică. Prospectiva își datora audiența capacității sale de a integra într-o manieră pozitivă tema "accelerării istoriei", devenită banală și recurentă în privința argumentelor. Devenea inutil să autorizezi clarviziunea cu extrase din lecțiile de istorie, să prevezi viitorul plecând de la certitudinile trecutului, când ideile erau atât de întârziate față de fapte. Nu mai este posibil să transpunem în viitor experiențele pe care le-am avut, sau acelea care ne-au fost transmise prin povestiri, eventual modificându-le puțin. Din trecut
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sociale, de costul mare al întreținerii, reparațiilor și îmbunătățirilor, probleme legate de crearea și buna funcționare a dotărilor colective (culturale, sportive, școlare etc.), de ameliorarea transportului în comun, de mediul înconjurător (zgomotul, spațiile verzi)279. Slab organizate și coordonate, revendicările plecând de la aceste probleme deveneau imediat sceptice: se ajungea la denunțarea aranjamentelor între mediile financiare, funcțiile publice, industriași și conservatorii sociali; se incrimina normalizarea disimulată vizată de așezămintele colective; se visa la un model alternativ de dezvoltare urbană. Cu toate acestea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dezvoltare economică ce era percepută ca fiind în afara controlului aleșilor. Progresiv și în ritmuri diverse, primarii au luat la cunoștință că dezvoltarea serviciilor colective avea influență asupra activității economice. Insuficiența locuințelor și a echipamentelor putea fi cauza pentru care întreprinderile plecau sau nu veneau în orașul respectiv. Dezvoltarea urbană nu era condamnată să urmeze dezvoltarea economică, dar putea spera să o orienteze. În faza de creștere din timpul "celor treizeci de ani glorioși", acțiunea comunelor în favoarea dezvoltării economice s-a tradus
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Teoreticianul acestei ultime formule, arhitectul și urbanistul Christian Devillers, află aici "[...] instrumentele necesare pentru ca aleșii, primarii să poată schița o viziune concretă a orașului. Vizibile și comprehensibile, proiectele urbane pot alimenta o adevărată dezbatere democratică. Înainte era dificil de discutat plecând de la procedurile și de la reglementările unui urbanism abscons"344. La nivel operațional, proiectul urban apare ca o alternativă credibilă la funcționalismul urban discreditat de criza periferiilor. Spre deosebire de acel model pseudoștiințific, proiectul se prezintă ca o alegere politică. De asemenea, el
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de muncă decât toți locatarii parcului HLM. Acest fenomen se explică prin accesul masiv la proprietate individuală a păturilor sociale mijlocii, care percepuseră locuirea în HLM-uri ca pe o etapă provizorie a parcursului lor rezidențial. Cei care reușeau să plece erau adesea înlocuiți de o populație alungată din locuințele din centrul orașelor în timpul operațiunilor de reabilitare sau renovare, fiindcă exista o convenție prin care li se spunea că vor putea reveni, care ulterior a fost înlocuită de alta, care îi
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Franței poate accede la o locuință socială, dar această locuință poate la fel de bine să fie într-un mare complex defavorizat, pe o parcelă pavilionară sau dintr-o clădire din centrul orașului unde au avut loc micro-operațiuni interspațiale, pare dificil să plecăm de la normă pentru a descrie o categorie în diversitatea socio-rezidențială"399. Așa cum se întâmplă de obicei în cazul politicii publice, atunci când norma pe care se bazează această politică se dovedește incapabilă să sesizeze complexitatea realității, aplicarea sa va fi supusă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
revendicări personale, decât unul de formare a unei cereri colective. Sandrine Rui a rezumat într-o formulă lapidară diferitele reproșuri aduse participării democratice instituționalizate: "Pentru participanți, ca și pentru organizatori, exercițiile participative nu se desfășoară niciodată la momentul oportun, niciodată plecând de la o adevărată problemă, niciodată de la o bună informare, într-o manieră adecvată, niciodată cu un scop precis, niciodată cu interlocutorii cei mai potriviți"479. Atunci când locuitorii sunt convocați să discute un proiect, aceștia se arată nemulțumiți de caracterul prea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
excelența economică a unei aglomerații nu asigură în mod automat dezvoltarea tuturor cartierelor. "Optimizarea teritorială" nu trebuie considerată ca un absolut: ca și în cazul modelului one best way, și în acest caz este vorba de o iluzie tehnocratică. Dar plecând de la recunoașterea instituțională a aglomerației, cea mai mare greșeală ar fi să se confunde conducerea unui oraș cu cea a unui stat na-țional în miniatură, deci să i se evalueze strategiile pe baza experienței politicilor statului. Această omologie este contrazisă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pe baza experienței politicilor statului. Această omologie este contrazisă, în primul rând, din punctul de vedere al politicilor economice pe care un oraș le poate aplica. Orașul este un actor economic din ce în ce mai mare, dar e dificil să-i concepem activitatea plecând de la schemele explicative folosite pentru a da seama de funcționarea economiei naționale 498. Raționalitatea economică a orașelor poate fi cu atât mai greu obiectivată cu cât resorturile creșterii lor sunt puțin sesizabile printr-o analiză macroeconomică clasică. Importanța fenomenelor non-comerciale
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fac o discriminare teritorială pozitivă, nu învârt decât câteva procente din PIB. O redistribuire financiară organizată la nivel local apare mai întotdeauna derizorie în raport cu redistribuirea națională. Aceasta cu atât mai mult cu cât contribuabilii importanți dintr-un anumit teritoriu pot pleca spre locuri mai puțin exigente în termeni de solidaritate, fapt ce favorizează procesele de segregare spațială și compromite coeziunea socială. Nu numai că aglomerația nu apare ca dimensiunea de primă importanță în difuzarea solidarității, ci este o formulă care pare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de existența unei situații anomice în care indivizii nu mai știu ce e legitim să spere, să ceară, fapt care pune conducerea orașelor într-o situație deosebit de delicată. A doua problemă, care se articulează cu prima, privește efectele crizei urbane plecând de la fundamentele sociabilității, în condițiile în care, contrar funcției tradiționale a orașelor de a optimiza schimburile între indivizi, aceștia refuză să-și vorbească, să interacționeze, ba imaginează tot felul de strategii de a se evita. În ambele cazuri, comportamentul claselor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
destin. În fața acestei tendințe, crearea condițiilor unei mobilități sociale și rezidențiale, singura bază credibilă a unei colaborări între indivizii a căror interdependență nu mai este asigurată de ordinea producției, devine miza majoră a construirii puterii aglomerației urbane. La această scară, plecând de la diagnosticul exact al diferitelor obstacole întâlnite în căutarea unui loc de muncă sau a formării profesionale de către indivizii aparținând unui teritoriu stigmatizant 534, pot fi gândite politici sociale mai eficace și mai echitabile decât cele de factură birocratică, care
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cu probleme" sau, pur și simplu, imigrante, instigând astfel la procese de excludere. Mai mult, politicile de valorizare a locurilor asociate cu tema mixității sociale operează adesea în detrimentul politicilor care spun că ar lua mai mult în considerație aspirațiile oamenilor, plecând de la cei din cartierele sensibile 540. În general vorbind, în ciuda formulării repetate a unor asemenea critici, analiza intențiilor de acțiune din proiectele urbane arată că, pentru tehnicienii urbaniști și pentru majoritatea aleșilor, credința în influența considerabilă a formelor urbane asupra
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
stabili legături directe între locuitori, obiectivul de a "restaura liantul social" merge în Franța pe calea întăririi parteneriatului între instituții și a medierii între acestea și locuitori. În timp ce politica orașului american înțelege cu prioritate să permită celor care vor "să plece" să părăsească teritoriile dezmoștenite, politica orașului francez își pune problema cum să rețină acolo funcționarii din serviciile publice care activează în speranța că salvează aparența unui teritoriu ca oricare altul. Generozitatea instituțiilor față de cei mai săraci apare astfel ca o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai înalt punct de vedere asupra vieții, în tot cazul cel mai bogat și mai uman, cel care dă expresie conținutului celui mai intim a tot ce socotim omenesc.Humoristul cedează bucuros primul loc doar eroului tragic, însă nu se pleacă în fața nici unui alt personaj, dovedindu-se el însuși un curajos militant pentru viață. Lucrarea lui Hőffding este scisă cu căldură. Pentru că are el însuși o relație personală strînsă cu humorul și-și deduce cele mai simple observații din propria expierență
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
îndreptățiți să le presupunem acolo. Orice trihotomie este valabilă doar pentru stadiile mai tardive ale vieții sufletești la adult, în contrast cu copilul, la om, în contrast cu animalul, la omul civilizat, în contrast cu barbarul și sălbaticul. O tratare schematică și deductivă a psihologiei, care pleacă de la elementele ce pot fi distinse în cadrul vieții sufletești superior evoluate și care vrea să combine stările ce apar cu caracter de totalitate, conduce de aceea la rezultate iluzorii 8. Fenomenul cel mai important, în ce privește elementele cunoașterii, este asocierea reprezentărilor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o lămuri. Dar asemenea exemple vor fi utilizate, în prezenta lucrare, doar acolo unde există o probabiliotate că la baza reprezentării literare se află o experiență de viață. Henry Home, care în ale sale Elements of Criticism (1762, cap. XX) pleacă de la semnificația mai veche a humorului, discutată mai sus, distinge între autorii care folosesc forma humoristică și cei care sînt "humoriști prin caracterul lor" și ale căror opere poartă de aceea involuntar amprenta humorului. "Swift și La Fontaine au fost
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
exterioară sau interioară. Este prezentă, în acest caz, o conștiință expresă a firului de praf, ca motiv al rîsului. La plecarea unui vapor, o doamnă se afla pe chei, cu un băiețel, ca să-și ia rămas bun de la cei care pleacă. Îl ține pe băiețel deasupra digului, ridicîndu-l și coborîndul în chip de salut pentru cei carepleacă și strigînd: "Gustav vă spune adio, adio!" Ea îl scapă în apă. Consternare și disperare generală. Un marinar sare însă după el, prinde băiețelul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Schlegel) este cu totul nejustificată: pentru că acum "subiectivitatea" (principiul personalității) a biruit. Ea și-a realizat pretențiile în stat și în biserică, în viața socială și religioasă și se manifestă permanent în aceste forme. În amintita scriere de tinerețe, Kierkegaard pleacă de la teologia speculativă a epocii sale, dezvoltată sub influența lui Hegel, cea care a fost reprezentată la noi de Heiberg și Martensen, la care trimite și el. S-a lăsat ademenit astfel, în acest stadiu al evoluției sale, să nesocotească
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este luată ca bază, prin raliere la diverși shkespearologi, premisa că din operele marelui poet s-ar putea deduce ce evenimente a trăit el însuși, ori ce a văzut de la o mai mare sau mai mică distanșă. De la aceeași permisă pleacă și Georg Brandes în cartea sa despre Shakespeare, al cărei merit principal constă dealtminteri în finele analize ale conținutului diverselor opere. Dimpotrivă, această premisă este respinsă cu hotărîre de cel mai savant și mai critic biograf al lui Shakespeare, Sidney
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dar durerea și tristețea exclud posibilitatea surîsului. Humoristul știe că viața are în aceeași măsură tragediile și comediile sale. Experiența sa de viață, fie datorată propriului destin, fie trăirii unor destine străine, poate fi bogată și cuprinzătoare. Iar strădania sa pleacă, conștient și inconștient, de la îngăduința cu marile contradicții să-și exercite influența lor îndreptățită asupra timbrului întregii sale dispoziții sufletești. El e obligat să recunoască însă că nu e cu putință nici o organizare sau contopire, acă tragicul e de așa
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
reapare dimineața. Însă dispariția și apariția în cauză nu înseamnă un salt în natură; trebuie doar să trecem de la șirul de idei formate numai din observații din punct de vedere al pămîntului la seria ideatică ce poate fi construită cînd plecăm de la învîrtirea pămîntului și de la poziția acestuia față de soare. Galilei spunea deja: Elimină pămîntul din gîndire și nu va mai exista nici răsărit, nici apus de soare, nici orizont, nici meridian, nici zi, nici noapte!" Ceea ce pare să fie o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]