11,999 matches
-
și ca Bucureștiul să ofere tuturor țărilor șanse egale de a obține drepturi pentru aviația comercială internațională în România 345. Propunerea a fost acceptată de britanici, dar nu și de sovietici 346. Moscova era împotriva oricărei mențiuni cu privire la aviația civilă. Aliații nu aveau dreptul să-i spună României cum să-și controleze spațiul aerian, întrucît această problemă ținea de securitatea națională 347. Problema aviației a fost soluționată abia la ultima sesiune a CME, din decembrie 1946, care a avut loc la
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și-a suspendat lucrările pe 15 octombrie. Recomandările au fost trimise CME, care s-a întrunit în New York, în intervalul 4 noiembrie - 12 decembrie. Consiliul a aprobat recomandările pentru România cu o majoritate simplă și pe 10 februarie 1947, reprezentanții Aliaților s-au întîlnit cu cei români la Quai d'Orsay, în Paris, pentru a încheia un tratat de pace366. În cele 29 de luni care au trecut de la capitularea României până la semnarea Tratatului de Pace, Statele Unite modificaseră puțin condițiile Armistițiului
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cel referitor la drepturile omului. Berry era cumplit de dezamăgit de hotărîrea Washingtonului de a încheia Tratatul de Pace. Era convins că guvernul Groza nu împărtășește punctul de vedere al Departamentului de Stat, conform căruia acest tratat nu anulează declarațiile Aliaților de la Yalta, Potsdam și Moscova. El a îndemnat guvernul de la Washington să acționeze în vederea asigurării respectării prevederilor Articolului 3, privind drepturile omului. În plus, solicită să fie transferat cît mai repede cu putință. Credea că o altă persoană ar fi
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și, după două săptămîni, sovieticii au făcut și ei același lucru. Pe 15 septembrie, cele trei puteri au depus simultan, la Moscova, tratatele ratificate 387. Articolele Tratatului de Pace înlocuiau acum directivele Comisiei Aliate de Control, principalul instrument prin care Aliații controlaseră politica internă a României. Reprezentanții americani din Comisia Aliată de Control au plecat din București, astfel încît, pe 15 decembrie, singurele autorități americane care mai rămăseseră în România erau cele atașate la legație 388. Mult-așteptatul proces al lui Maniu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
patru zile după aceea, comuniștii au înființat o nouă organizație, Frontul Democratic Popular sau FDP, alcătuit din membri ai Partidului Muncitoresc Român, Frontului Plugarilor, Partidul Popular Național și Uniunea Populară Ungară 404. La alegerile de pe 28 martie 1948, comuniștii și aliații acestora au cîștigat 405 locuri din cele 414 existente. Celelalte nouă au revenit Partidului Țărănesc Democratic, condus de dr. Lupu și formației care mai rămăsese din Partidul Liberal, sub conducerea lui Dinu Brătianu. Pe 13 aprilie, guvernul a adoptat noua
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
limiteze operațiile aeriene civile efectuate de Uniunea Sovietică și țările dominate de aceasta la teritoriile proprii pînă cînd Moscova va fi acceptat să le acorde americanilor drepturi aviatice similare. Pentru o mai mare eficiență, Washingtonul trebuia să-i facă pe aliații occidentali să încheie, neoficial, un acord de sistare a schimburilor aeriene comerciale cu URSS și sateliții săi, inclusiv a folosirii spațiului aerian al acestora. Mai mult decît atît, SUA doreau ca aliații să nu asigure părți de schimb sau servicii
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mare eficiență, Washingtonul trebuia să-i facă pe aliații occidentali să încheie, neoficial, un acord de sistare a schimburilor aeriene comerciale cu URSS și sateliții săi, inclusiv a folosirii spațiului aerian al acestora. Mai mult decît atît, SUA doreau ca aliații să nu asigure părți de schimb sau servicii de întreținere pentru aparate de zbor ale URSS sau ale țărilor-satelit. Și cum o mare parte din avioanele aflate în folosința statelor-satelit erau construite de americani, aveau nevoie de piese de schimb
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
construite de americani, aveau nevoie de piese de schimb occidentale. Pe 12 iulie, CSN a acceptat recomandările Departamentului, prin documentul intitulat CSN 15, care a fost aprobat a doua zi, de către Truman. CSN 15 a întîmpinat o puternică rezistență din partea aliaților SUA și mai ales a Marii Britanii 458. Englezii au refuzat o cooperare totală. Londra era dispusă să refuze vînzarea de piese și prestarea de servicii de întreținere și depanare, dar nu voia să sisteze traficul aerian. Marea Britanie avea un zbor
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de la prevederile documentului CSN 15. Prima prevedere a acestui acord permitea țărilor-satelit să aibă zboruri pe teritoriul britanic, cu condiția ca ele să fie reciproce. În aprilie 1949, guvernul american și-a dat seama că nu-i putea forța pe aliați să adopte obiectivele stabilite în CSN 15. Cînd guvernul britanic a sprijinit hotărîrea Olandei de a permite avioanelor ungurești să zboare la Amsterdam în schimbul zborurilor KCM la București, ambasadorul american din Marea Britanie, Lewis Douglas, i-a cerut administrației americane să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
securitate militară prevăzute în CSN 15, cunoscut acum sub numele CSN 15/1461. Pe 20 iulie, șefii de Stat Major din SUA s-au răzgîndit. Strădaniile Americii de a izola Europa de Est și Uniunea Sovietică nu puteau da roade fără cooperarea aliaților occidentali. Șefii de Stat Major au acceptat argumentul britanicilor, acela că se puteau cîștiga avantaje militare prin penetrarea Cortinei de Fier cu ajutorul aviației comerciale. Așadar, șefii de Stat Major au solicitat revizuirea CSN 15/1, pentru a vedea cît de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Washingtonul nu dorea nici un fel de acorduri cu Moscova, în virtutea faptului că aceasta nu avea să permită niciodată penetrarea spațiului aerian sovietic în scop comercial. Cu statele-satelit, lucrurile stăteau, totuși, astfel. Acceptînd argumentele britanicilor, CSN a acceptat ca SUA și aliații lor să încheie acorduri bilaterale reciproce privind aviația comercială cu țările din estul Europei, cu condiția ca Occidentul să beneficieze de o "echilibrare de avantaj"464. Marea Britanie putea deci să-și păstreze cursele pentru Praga și Varșovia, iar celelalte state
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
direcție de luptă era mult mai complexă și implica o îngrădire severă a exporturilor. Mulți dintre americanii care promovau o politică de neamestec erau contrariați de aceste reglementări comerciale restrictive. În plus, restricțiile nu erau cîtuși de puțin pe placul aliaților europeni ai Washingtonului, care doreau să-și dezvolte comerțul, nu să-l limiteze, pentru a-și pune pe picioare economia distrusă de război. America a început să implementeze politica de îngrădire a exporturilor pe 2 iulie 1940. La această dată
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
puterii militare sovietice nu putea fi cu adevărat împiedicată numai prin impunerea unor restricții pentru exporturile americane, atîta vreme cît Europa de Vest și Canada furnizau Moscovei multe dintre produsele pe care SUA puseseră embargo. Marshall voia ca Washingtonul să-și convingă aliații să adopte reglementări similare pentru export. Aceasta nu însemna că nu se mai putea face comerț între Est și Vest, ci că trebuiau blocate produsele considerate esențiale pentru economia sovietică și cea a țărilor-satelit. Mai mult decît atît, comerțul atît
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
comerciale importante, Statele Unite aveau să trateze cu sovieticii numai în virtutea principiului "serviciu contra serviciu"524. Amendamentul lui Mundt și hotărîrea Cabinetului au avut ca efect o reacție mult mai agresivă din partea Administrației, în ceea ce privește restricțiile pentru export. Casa Albă dorea ca aliații săi să includă în lista de embargo o mare parte dintre articolele interzise de către Statele Unite 525. În scurt timp s-au ivit, însă, trei probleme. În primul rînd, restricțiile comerciale discriminatorii erau ilegale. În al doilea rînd, singurele "liste" care
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
restricțiile comerciale discriminatorii erau ilegale. În al doilea rînd, singurele "liste" care existau erau Listele Exacte, care se axau mai mult pe articole aflate în cantități limitate în SUA, decît pe produse cu potențial militar. Și în al treilea rînd, aliații vest-europeni ai Washingtonului voiau să-și extindă relațiile comerciale cu Blocul Sovietic, nu să le limiteze și erau reticenți în ceea ce privește adoptarea listelor americane de embargo. În mai, Departamentul de Stat a revizuit tratatele încheiate de SUA cu țările din estul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
obiective. Categoria 1 includea articole care aveau o semnificație militară directă, fie prin natura lor, fie prin faptul că erau ușor convertibile. Aceste articole nu trebuiau expediate de către SUA în nici o țară est-europeană, decît în împrejurări extraordinare, cînd Statele Unite sau aliații lor puteau obține foloase deosebite printr-un quid pro quo. Categoria 1-A includea articole cu caracter militar sau semi-militar, care trebuiau clasificate, pînă la urmă, ca muniție și exportate în condițiile impuse pentru categoria 1. În categoria 2 intrau
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de Vest pentru planul american și cu cît această listă era mai scurtă, cu atît mai ușor se putea asigura acest sprijin. La întocmirea oricărei liste trebuia să se țină cont de faptul că bunăstarea și dezvoltarea Statelor Unite și a aliaților lor sînt mai importante decît încercarea de a slăbi puterile unor potențiali inamici 534. Secretarul de Stat era și împotriva principiului quid pro quo ca bază pentru relațiile comerciale. Era o răsturnare completă față de poziția adoptată la ședința din 26
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
scurtă dezbatere, Consiliul a ajuns la concluzia că era mai bine ca țările Programului de Reconstrucție Europeană (PRE) să folosească listele de exporturi A-F și nu pe cele americane 544. Acest anunț nu a avut, însă, efectul scontat asupra aliaților Americii. În afară de Marea Britanie și Franța, nici o țară europeană nu voia să adopte lista A-F fără să știe ce au de gînd să facă celelalte țări. Tocmai de aceea, în octombrie, reprezentanții Marii Britanii, ai Franței, Italiei, Belgiei și Olandei s-
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Pace cu România, referitor la soluționarea diferendelor. Așadar, organizația i-a cerut Curții de Justiție să interpreteze acest articol. La șase luni după aceea, pe 30 martie 1950, Curtea a ajuns la concluzia că exista, într-adevăr, o dispută între aliații occidentali și România și că trebuiau aplicate prevederile Articolului 38. România era deci obligată să-și numească un membru în comisia ce avea să soluționeze disputa 608. Bucureștiul contesta jurisdicția Curții Internaționale, susținînd că nu există nici o dispută, întrucît nu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de Stat și cel de Comerț s-au ridicat unul împotriva celuilalt, din cauza problemei îngrădirilor comerciale. Departamentul de Stat privea comerțul din punct de vedere politic și prin această prismă, Washingtonul putea merge pînă într-acolo încît să-și forțeze aliații să adopte restricțiile cu care aceștia din urmă nu erau de acord. Pe de altă parte, Departamentul Comerțului privea relațiile comerciale ca pe o armă economică, una care, folosită corespunzător, putea împiedica sau măcar încetini dezvoltarea comunismului 625. Războiul din
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
articole care ar fi putut constitui o amenințare pentru securitatea americană 634. CSN a purtat discuții pe tema recomandărilor Departamentului de Stat și pe data de 24 noiembrie, președintele a aprobat hotărîrea CSN 91/1, menită a-i convinge pe aliații SUA să adopte deciziile luate de către Washington, pe 24 august. Conform acestei hotărîri, Statele Unite refuzau să livreze țărilor membre ale COCOM acele produse din lista americană 1-A pe care țările vest-europene refuzaseră să le pună sub embargo pentru Blocul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de 40 de pagini, denumit CSN 104, Departamentul de Stat prezenta motivele pentru care se opunea unui embargo. În primul rînd, un embargo ar fi apropiat și mai mult statele est-europene de Uniunea Sovietică. În al doilea rînd, mulți dintre aliații vest-europeni ai SUA nu ar fi fost dispuși să coopereze. Unele țări aveau partide comuniste proprii, bine reprezentate, altele erau puternic înclinate către neutralitate, în vreme ce altele se temeau de represaliile militare. În al treilea rînd, multe state depindeau de comerțul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nu trebuie să impună restricțiile de export, renunțînd astfel la tratativele cu țările prietene. Washingtonul trebuia să abordeze aceste restricții într-o manieră flexibilă și să ia în considerare "impactul sistemului de restricții asupra situației economice, politice și financiare a aliaților noștri"674. În sfîrșit, raportul recomanda ca Statele Unite să-și reducă barierele tarifare pentru a înlesni dezvoltarea comerțului în lumea liberă 675. Acest punct de vedere reflecta în mod vădit o preocupare din ce în ce mai pregnantă a noii Administrații republicane. Președintele Eisenhower
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
proiect de lege pentru comerțul Est-Vest nu vizează altceva decît folosirea comerțului, avînd în vedere avantajul psihologic al acestei metode, în scopul penetrării Cortinei de Fier. Nu se pomenea nimic despre importanța istorică a relațiilor comerciale Est-Vest pentru mulți dintre aliații Americii 744. Randall dorea lărgirea comerțului Est-Vest, fapt pentru care s-a străduit timp de cinci luni să-și convingă colegii că lumea liberă ar avea numai de cîștigat de pe urma dezvoltării comerțului 745. Pe 23 ianuarie 1954, Comisia a înaintat
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de pe urma dezvoltării comerțului 745. Pe 23 ianuarie 1954, Comisia a înaintat raportul președintelui și Congresului. Din cele aproape 100 de pagini, cîte conținea documentul, patru erau dedicate comerțului Est-Vest. Se sublinia importanța istorică pe care o avea comerțul Est-Vest pentru aliații vest-europeni ai SUA Mai mult decît atît, se recunoștea faptul că restricțiile comerciale occidentale de după război "au slăbit economiile țărilor prietene și le-au făcut mai dependente de ajutorul nostru". Tocmai de aceea, Comisia recomanda Statelor Unite să "accepte lărgirea schimburilor
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]