12,966 matches
-
a fost rănit în luptele din deșertul Negev în zilele Războiului de independență al Israelului. După încheierea războiului a relatat experiență să de război în cărțile "" Pe câmpurile țării Peleshet - 1948"" (Peleshet fiind numele biblic al teritoriului locuit de filistenii antici, de unde și numele elen și latin de Palaestina) și "A doua față a monedei". În anul 1950, cu banii de despăgubiri primiți, ca invalid de război, de la Departamentul de reabilitare al Ministerului Apărării, precum și cu drepturile asupra cărții „Pe câmpurile
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
susțin că bătălia de la Munda s-a dat lângă Osuna, în provincia Sevilla, pe baza dovezilor arheologice, proiectile de praștie din bătălie fiind descoperite lângă La Lantejuela, la jumătatea distanței între Osuna și Écija. Teoria este susținută și de inscripții antice descoperite la Écija și Osuna în cinstea orașului Astigi (Écija) care a fost de partea lui Cezar în bătălie. Deci bătălia de la Munda a avut loc probabil pe "Cerro de las Balas" și "Llanos del Aguila" lângă La Lantejuela. Locul
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
secretar, pentru că toate cele 10 triburi să fie reprezentate anual, că și sfatul foștilor arhonți, Areiopagul, scad că însemnătate, așa încât încă de la jumătatea secolului se întâlneau printre arhonți și personaje cu cens modest-zeugitai. Agora era piață publică a orașelor grecești antice. Aici, în fața poporului adunat, regele (la spartani) se prezenta, purtând sceptrul și făcea cunoscute hotărârile pe care le luase împreună cu nobilii. Poporul aclama cu ovații, sau, dacă nu era de acord, se exprima prin tăcere. Piața era împodobită cu portice
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Atenei Parthenos și a lui Zeus din Olimpia, înalta de 12 metri, dar decorul din marmură Parthenonului ne îngăduie să apreciem capodoperele clasicismului grec-cele două frontoane, cele 92 de metope și cei 160 metri ai frizei. Dintre toate stilurile arhitecturale antice, stilul de arhitectură greacă s-a dovedit a fi cel mai de durata. Arhitectură greacă este mai mult decât impresionantă, este atemporală. Nu trebuie să săpăm printre ruine pentru a găsi arhitectură greacă , este peste tot în jurul nostru : structurile civice
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
zvelte și elegante. • corintic, apărut mai târziu, la sfârșitul perioadei clasice, este asemănător cu ionicul, dar are capitelul mai bogat decorat. Grecii au construit temple impresionante , precum și trezorerii , stadioane și teatre .Templele și teatrele grecești reprezentau clădiri mărețe ale Greciei antice. Templele erau construite pe piloni, fiind alcătuite din structuri rectangulare închise, cu acoperișuri joase, ce se sprijineau pe coloane. Teatrele erau prevăzute cu locuri pentru șezut (gradene), amplasate circular și pe niveluri diferite (trepte). Arhitectură grecească a moștenit numeroase elemente
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
coloana ionică, originară din Asia Mică. Prima coloana corintică se află în templul lui Apollo Epicurius din Bassae. Ea pornește de la stilul ionic, însă reprezintă un capitel floral elaborat. Acest stil a devenit popular odată cu dezvoltarea civilizației române.Arhitectură Greciei antice ilustrează interesul grecilor pentru organizarea orașelor-state, realizarea de construcții funcționale pentru necesitățile lor materiale și spirituale și stabilirea unor principii estetice. Poate cel mai faimos templu grec este Partenonul. Atenienii au început să-l construiască la Atena în 447 i
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
de la κοσμητικός (kosmētikos), „specialist în ordonare sau aranjare” și de la κόσμος (kosmos), care înseamnă, printre altele, „ordine” și „podoabă”. Primele dovezi arheologice care atestă prezența cosmeticelor vin din mormintele faraonilor egipteni. Există dovezi arheologice care datează cel puțin din Egiptul antic și Grecia antică. Potrivit unei surse, evoluții majore precoce includ: Grecii antici utilizau, de asemenea, produse cosmetice. Cosmeticele sunt menționate în Vechiul Testament. Unul dintre cele mai populare medicamente tradiționale chinezești este ciuperca Tremella fuciformis, folosită ca produs de frumusețe de
Cosmetică () [Corola-website/Science/315292_a_316621]
-
specialist în ordonare sau aranjare” și de la κόσμος (kosmos), care înseamnă, printre altele, „ordine” și „podoabă”. Primele dovezi arheologice care atestă prezența cosmeticelor vin din mormintele faraonilor egipteni. Există dovezi arheologice care datează cel puțin din Egiptul antic și Grecia antică. Potrivit unei surse, evoluții majore precoce includ: Grecii antici utilizau, de asemenea, produse cosmetice. Cosmeticele sunt menționate în Vechiul Testament. Unul dintre cele mai populare medicamente tradiționale chinezești este ciuperca Tremella fuciformis, folosită ca produs de frumusețe de femei din China
Cosmetică () [Corola-website/Science/315292_a_316621]
-
care înseamnă, printre altele, „ordine” și „podoabă”. Primele dovezi arheologice care atestă prezența cosmeticelor vin din mormintele faraonilor egipteni. Există dovezi arheologice care datează cel puțin din Egiptul antic și Grecia antică. Potrivit unei surse, evoluții majore precoce includ: Grecii antici utilizau, de asemenea, produse cosmetice. Cosmeticele sunt menționate în Vechiul Testament. Unul dintre cele mai populare medicamente tradiționale chinezești este ciuperca Tremella fuciformis, folosită ca produs de frumusețe de femei din China și Japonia. Se spune că ciuperca crește reținerea hidratării
Cosmetică () [Corola-website/Science/315292_a_316621]
-
erau destinate în primul rând preoților. Operele de artă ale vechilor egipteni și în primul rând desenele, dar și unele obiecte de ritual funerar, creează o idee mai exactă cu privire la cosmetica din țara faraonilor în comparație cu același fenomen din alte civilizații antice. Mormintele antice conțineau vase cu produse cosmetice (vase kohl) și aplicatoare (linguri cosmetice). Egiptenii foloseau kohlul pentru înnegrirea ochilor; pe față își dădeau cu vopsea de plante, iar unghiile erau vopsite cu henna. 4000 î.e.n.: prima mențiune referitoare la produsele
Cosmetică () [Corola-website/Science/315292_a_316621]
-
în primul rând preoților. Operele de artă ale vechilor egipteni și în primul rând desenele, dar și unele obiecte de ritual funerar, creează o idee mai exactă cu privire la cosmetica din țara faraonilor în comparație cu același fenomen din alte civilizații antice. Mormintele antice conțineau vase cu produse cosmetice (vase kohl) și aplicatoare (linguri cosmetice). Egiptenii foloseau kohlul pentru înnegrirea ochilor; pe față își dădeau cu vopsea de plante, iar unghiile erau vopsite cu henna. 4000 î.e.n.: prima mențiune referitoare la produsele cosmetice. Femeile
Cosmetică () [Corola-website/Science/315292_a_316621]
-
Abacul era folosit pentru calcule aritmetice încă din 2400 î.e.n. Mai multe variante de calculatoare analogice au fost construite în antichitate și în evul mediu pentrua efectuarea de calcule astronomice. Printre acestea se numără mecanismul Antikythera și astrolabul din Grecia antică (c. 150-100 î.e.n.), acestea fiind considerate primele calculatoare analogice mecanice. Alte versiuni vechi de aparate mecanice utilizate pentru calcule au fost planisfera și invențiile lui Abū Rayhăn al-Bīrūnī (c. 1000 e.n.); equatoriumul și astrolabul universal, independent de latitudine al lui
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
te-a înfrânt?”, răspunsul este: “Nimic. [...] Am ieșit prea în larg!”, pescarul aparându-ne astfel înscris într-un mit al îndrăznelii și semeției omului, care începe cu Icar, prăbușit fiindcă se apropiase prea mult de soare. Ca și la eroii tragediilor antice, măreția bătrânului constă în asumarea curajoasă a eșecului, în depășirea lui prin păstrarea demnității umane. Simbolul scheletului uriaș cu care pescarul se întoarce acasă se opune simbolului maimuței albe din “Comedia modernă” a lui Galsworthy. Dacă acesta din urmă semnifică
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]
-
este oricare dintre zonele posibile pentru apariția civilizației. Se referă de obicei la Orientul Apropiat din calcolitic (perioadă Ubaid, cultura Naqada), mai ales in Cornul Abundentei (Levantul, Mesopotamia și Egiptul Antic) și platoul persan, pe lângă alte culturi asiatice situate de-a lungul văilor râurilor mari, cum ar fi Indus și Răul Galben. Civilizația presupune de obicei prezenta agriculturii și așezărilor urbane, fiind astfel o consecință a revoluției neolitice. Acestea atestă faptul
Leagănul civilizației () [Corola-website/Science/315341_a_316670]
-
de domnie. Dinastia kasiților a fost fondată de Kandis sau Gandash de Mari. Kasiții au redenumit Babilonul " Kar-Duniash" și l-au stăpânit timp de 576 ani. Această domnie străină oferă o analogie izbitoare cu stăpânirea din același timp asupra Egiptului antic de către hiksoși. Babilonia a pierdut imperiul său din Asia de Vest, marele preot Ashur autointitulându-se rege al Asiriei. Cele mai multe atribute divine atribuite regilor semiți din Babilon au dispărut în acest moment, titlul de Zeu nu a fost niciodată atribuit vreunui
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
a murit. S-a decretat doliu public timp de șase zile, iar fiul regelui Cirus al II-lea cel Mare, Cambyses al II-lea a participat la înmormântare. În această situație, Cirus a pretins că este succesorul legitim al regilor antici babilonieni și trimisul lui Bel-Marduk, susținând că zeul este mânios datorită necredinței regelui Nabonidus, cel care poruncise distrugerea tuturor zeilor din vechile temple babiloniene. Nabonidus, de fapt, a atras un puternic sentiment împotriva lui deoarece încercase să centralizeze religia babiloniană
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
este numele egiptean modern atribuit complexului de temple, capele, stâlpi, grupuri statuare și alte construcții, situate în zona Thebei (pe malul Nilului), fosta capitală a Egiptului antic. Templul lui Amon-Ra din este cea mai importantă clădire a complexului monumental și cel mai mare edificiu cu destinație religioasă construit vreodată. Numele antic al cetății era "Ipetisut" ("cel mai ales dintre locuri"), aceasta reflectând superioritatea templului asupra altor clădiri
Karnak () [Corola-website/Science/315357_a_316686]
-
grupuri statuare și alte construcții, situate în zona Thebei (pe malul Nilului), fosta capitală a Egiptului antic. Templul lui Amon-Ra din este cea mai importantă clădire a complexului monumental și cel mai mare edificiu cu destinație religioasă construit vreodată. Numele antic al cetății era "Ipetisut" ("cel mai ales dintre locuri"), aceasta reflectând superioritatea templului asupra altor clădiri de cult egiptene. Într-adevăr, dimensiunile templului sunt impresionante: Catedrala Saint Paul din Londra sau celebrul Notre Dame din Paris ar fi pierdute între
Karnak () [Corola-website/Science/315357_a_316686]
-
Cele șapte noi minuni ale lumii reprezintă o listă cu șapte monumente arhitecturale alese în urma unei acțiuni organizate de "NewSevenWonders Foundation" în anul 1999 cu scopul de a se dă o replică modernă celor "Șapte minuni ale lumii antice". Inițiativa a aparținut lui Bernard Weber Jr., filozof, producător de filme și fost aviator canadian, în colaborare cu întreprinderea de marketing "Deureka". UNESCO a anunțat într-un comunicat că nu este implicată în această acțiune, contrar convingerii multor persoane. Bernard
Șapte noi minuni ale lumii () [Corola-website/Science/315416_a_316745]
-
întreținea, dat fiind faptul că fratele său Igor-Abraham Weber a fost un cercetător în SUA. Familia Weber, soția lui, Anghola Weber, tatăl său Bernard Weber, au susținut inițiativa lui Bernard de la început până când acesta și-a atins scopul. În Grecia antică circulau numele a șapte monumente arhitecturale sub denumirea de "Șapte monumente ale pământului demne de a fi observate " (Τα επτα Θεαματα της οικονμενης [γες]), cunoscute în urmă lucrării lui Philon din Bizanț, "De septem mundi miraculis", drept "Cele șapte minuni
Șapte noi minuni ale lumii () [Corola-website/Science/315416_a_316745]
-
a fost suprimat de către colonialiștii europeni în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Cu toate că această metodă de execuție a fost întâlnită în primul rând în Asia, ea a fost folosită sporadic și de către europeni, de exemplu în Roma antică sau în Cartagina, mai ales pentru a pedepsi soldați rebeli. Inteligența pe care o au și faptul că pot fi domesticiți și folosiți pentru diferite feluri de munci a făcut ca elefanții să aibă un avantaj față de lei sau urși
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
par, iar elefanul [favorit al Excelenței sale] se repede și îl zdrobește până acesta moare.” Romanii, cartagienii și grecii macedoneni foloseau ocazional elefanți pentru execuții, totodată folosind elefanți de război în scopuri militare, cel mai faimos fiind cazul lui Hannibal. Cronicarii antici relatează cazuri în care dezertori, prizonieri de război și criminali militari au fost executați de către elefanți. Perdiccas, devenit regent al Macedoniei când a murit Alexandru cel Mare în 323 î.H., i-a condamnat pe răsculații fracțiunii lui Meleager la
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
Paleo-ortodoxia (din greacă: "paleo" = antic și "orthos + doxa" = corecta/dreapta + credință) este o mișcare teologică creștină a sfârșitului de secol 20 și a începutului de secol 21, care privește înțelegerea consensuală a credinței la Părinții Bisericii ca bază a interpretării biblice și a fondării Bisericii
Paleo-Ortodoxia () [Corola-website/Science/315442_a_316771]
-
ca bază a interpretării biblice și a fondării Bisericii în secolul 20. Deoarece înțelege acest consens al Părinților Bisericii ca ortodoxia adevărată, se numește paleo-ortodoxie pentru a se distinge de „neo-ortodoxie”. Paleo-ortodoxia înțelege fundamentele teologiei creștine ca fiind consensul bisericii antice înainte de schisma dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică (Marea Schismă din 1054) și înainte de separarea dintre Biserica Romano-Catolică și Bisericile Protestante (Reforma Protestantă de la 1517), [fundamente ale teologiei] descrise în exprimarea canonului după Vincențiu din Lerini ca "„Quod ubique, quod
Paleo-Ortodoxia () [Corola-website/Science/315442_a_316771]
-
tonalitatea în apropierea cazurilor limită, prefigurând criză acestui sistem sonor de dupa 1900. În anul 1889, autorul francez Claude Debussy are ocazia să audă la Expoziția universală de la Paris un ansamblu gamelan javanez; plăcut impresionat, se apleacă asupra modurilor exotice și antice, dând naștere unui sistem sonor folosit ca alternativă la tonalitate, devenit marca a impresionismului muzical. În aceeași perioadă, francezul Erik Satie distruge convenția formală a tonalității prin introducerea muzicii repetitive. În secolul al XX-lea, tonalitatea își pierde treptat susținătorii
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]