13,013 matches
-
salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație acvatică și plutitoare, ocupând 2% din suprafața deltei. De asemenea, există păduri (Pădurea Letea și Pădurea Caraorman) alcătuite din arbori (stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm), arbusti (zălog, cătină roșie) și plante agățătoare (hamei, curpen). La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente floristice (meridional-continentale și xero-mezofile) din specii rare printre care unele protejate la nivel european prin "Directiva 92
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
cele opt cărări ale drumului ce duce spre iluminare. Copacul Bodhi este copacul sub care Buddha a căpătat iluminarea, iar venerarea lui și a frunzei sale era una firească, întrucât cultura indiană avea deja în acea perioadă un cult al arborilor. Tronul este o referire atât la obârșia regală a lui Siddharta Gautama, dar și a ideii de regalitate spirituală. Câteodată baza tronului este decorată cu lei și căprioare, amândouă animalele fiind asociate dharmei budiste. Leul este unul din cele mai
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
Europei și al Asiei Mici. "Castanea sativa" este un arbore foios, cu o rădăcină rămuroasă, tulpina dreaptă, cilindrică, de dimensiuni mari, atingând frecvent înălțimea de 20-35 m, cu un trunchi care la maturitate poate atinge adesea 2 m în diametru. Arbori foarte bătrîni pot ajunge la diametrul de 4 m, în cazuri extreme chiar și pînă la 6 m. Arborii bătrâni de peste 100 de ani sunt de multe ori scorburoși. Castanul comestibil, de multe ori, ajunge vîrsta de 500-600 de ani
Castan comestibil () [Corola-website/Science/301062_a_302391]
-
dimensiuni mari, atingând frecvent înălțimea de 20-35 m, cu un trunchi care la maturitate poate atinge adesea 2 m în diametru. Arbori foarte bătrîni pot ajunge la diametrul de 4 m, în cazuri extreme chiar și pînă la 6 m. Arborii bătrâni de peste 100 de ani sunt de multe ori scorburoși. Castanul comestibil, de multe ori, ajunge vîrsta de 500-600 de ani. În Europa Centrală rareori sunt mai bătrâni de 200 de ani, în Europa de Vest pot ajunge până la 1000 ani. Cel
Castan comestibil () [Corola-website/Science/301062_a_302391]
-
creștere constantă, fiind un arbore productiv ce nu are "ani răi". Este, în schimb, sensibil la primăverile târzii, reci și prea umede, precum și la înghețurile din toamnele prea lungi, ploioase și reci. În condiții de pădure, unde este protejat de arborii din jurul său, poate tolera bine chiar și condiții de umbră moderată. Denumirea de castan comestibil se referă desigur la fructele acestui arbore care sunt comestibile, fiind considerate în anumite rețete de preparare (vedeți piure de castane) chiar o delicatesă. Există
Castan comestibil () [Corola-website/Science/301062_a_302391]
-
clădiri frumoase și monumente. La Storojineț se află un vast parc dendrologic, în mijlocul căruia se găsește fostul palat al baronilor von Orenstein, astăzi utilizat ca bloc de studii al Colegiului de silvicultură. Aici sunt plantate 1.200 de specii de arbori și arbuști ornamentali, care alcătuiesc o zonă botanică alpină întinsă pe 5 hectare. În orașul Storojineț se află mai multe obiective turistice cum ar fi conacul lui Iancu Flondor, om politic bucovinean, conducătorul mișcării de eliberare națională a românilor din
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
înconjurat de o pădure deasă. Lacul, cu o suprafață de cca. 400 m și o adâncime de 4-5 m, a cărui permanență este semnalată până la finele secolulul al XIX-lea, era populat de brebi, ce se hrăneau cu vlăstarele de arbori, de pe marginea apei. Așezați la început în preajma lacului și poienilor învecinate, primii locuitori - veniți sigur de peste munți - și-ar fi luat numele de la „brebi" (sau biberi), de unde, cu timpul, ei au devenit brebeni iar satul Brebu. Pe măsura tăierii și
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
deluros runcean are nevoie de îngrășăminte și apa, mai ales în condițiile de umiditate scăzute, cănd pământul se usucă și crapă. Un fenomen specific Văii Ialomicioarei, si nu numai, este cel al eroziunii solului, consecință directă a tăierilor masive de arbori și arbuști, dar și a lipsei unui plan coerent de îndiguiri a mâlurilor râului ,si a principalelor pâraie ce-l alimentează. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Runcu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
comuna de la un cap la altul, legând gospodăriile și satele între ele formează multe cotituri. Drumul județean DJ710A, ce leagă orașul Pucioasa de municipiul Moreni, străbate comuna în partea de sud. Pe teritoriul comunei Vârfuri, în afară de plantele cultivate și de arborii de pădure (fag, stejar, ulm, alun, carpen, frasin, paltin, mesteacăn, anin, salcie, plop, tei, salcâm) se pot găsi și alte plante din care: Fauna comunei Vârfuri cu specii relativ destul de numeroase pe culmile dealurilor, prin ape, prin desișul pădurilor, sub
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
din județul vecin Neamț, acolo existând și un scurt drum comunal care leagă satul Iugani de acea șosea. În comuna Mircești se află și Lunca Mircești (Vasile Alecsandri), arie protejată de tip forestier unde sunt ocrotite mai multe specii de arbori. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Mircești se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,28%). Pentru 2,48% din populație, apartenența etnică nu este
Comuna Mircești, Iași () [Corola-website/Science/301291_a_302620]
-
varsă în Siret. Are o lungime de cca. 9 km. Vegetația: în aparență e o vegetație de silvo stepa, dar în realitate, vegetația naturală e una foarte variată de la cea mai joasă până la ultimul etaj (al stejarului, carpenului și fagului). Arbori prezenți că: fag (ce ocupă cea mai mare parte), carpen, stejar, cireș și puțin de tot plop. Sunt plantații (liziere) de salcâm și molid. În vechime, ținutul satului era acoperit de păduri dar acum nu a mai rămas decât două
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
iar plante tehnice: sfecla de zahăr, floarea-soarelui și cartoful. Pădurea Călugăra - situată în partea de nord a satului, iar numele ei vine de la schitul de călugări greci, ea aparținînd mănăstirilor grecești. În această pădure cea mai mare parte o ocupă arborii înalți (că fagul, urmat de carpen, stejar, cireș și plop). În urmă secularizării averilor mânăstirești de la 1863, pădurea e luată de stat, aparținând Ocolului Silvic-Pașcani. În 1950 au fost aduși militari pentru deschiderea șantierului militar, pentru a se construi Unitatea
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
40% din teritoriul comunei este pădure, aici situându-se și dealul Moșnei, care face parte din ansamblul Codrii Iașilor, cu punctul culminant numit "Movila Cetățuii". Defrișările în zonă sunt foarte mici, ele rezultând mai mult de pe urma operației de rărire a arborilor, efectuate de direcția silvică Răducăneni și mai puțin de pe urma defrișărilor propriu-zise, acestea având, preponderent, caracter ilegal. Perimetrul silvic este de aproximativ . Regiunea Moșnei se caracterizează printr-o faună caracteristică pădurilor de foioase. Cele mai întâlnite specii fiind: Flora Moșnei este
Moșna, Iași () [Corola-website/Science/301295_a_302624]
-
revarsă inundând circa 400-500 ha teren și chiar locuințele din partea de jos a satului Mogoșești. Vegetația în aparență o vegetație de silvostepa în realitate vegetația naturală este o vegetație foarte variată de cea de lunca până la etajul fagului și carpenului. Arborii sunt reprezentați prin plop, salcie, arin apoi ulm și stejar, carpen și fag, a mai fost plantat și salcâm, celelalte plante sunt reprezentate de stuf, păpuriș, pir etc. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Mogoșești-Siret se ridică la de
Comuna Mogoșești-Siret, Iași () [Corola-website/Science/301294_a_302623]
-
degete sau parțial și pe talpă (adică sunt semidigitigrade). Cei mai buni alergători sunt coioții ("Caniș latrans"), putând atinge o viteză de 65 km/oră. Vulpile cenușii sau vulpile de copaci ("Urocyon") pot să se catare cu mare ușurință în arbori, obicei nemaiîntâlnit la alte canide, iar o femelă de câine al tufișurilor ("Speothos venaticus") ținută în captivitate a dovedit excelente aptitudini de a se scufunde și înota bine pe sub apă Canidele sunt mai prolifice decât felidele, născând de regulă 4-9
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
sau Diomal se traduce în românește: colină, deal cu nuci. De fapt la marginea satului se ridică și astăzi un deal mare căruia poporul îi spune Măgură - care cândva a trebuit să fie plantat cu nuci, căci cu adevărat acestor arbori le priește terenul de pe această Măgură. Cu câțiva ani mai târziu, în 19 oct. 1299 descriindu-se hotarele Gârbovei se amintește iarăși satul Gyomal și muntele Gyomalhegye. Un act din 1372 amintește tot de muntele Gyomal. Înainte de aceasta, la 2
Geomal, Alba () [Corola-website/Science/300244_a_301573]
-
Numărul redus de locuitori raportat la suprafață de teren existența și tendința de diminuare în continuare a populației comunei datorită unei natalitatio nesemnificative crează premisele că locuitorii acesteia să poată obține venituri decente din activitățile tradiționale {creșterea animalelor, plantarea de arbori ,culegere fructe de pădure} combinate cu activități indutriale de prelucrare mai fină a lemnului { în loc de grinzi și cherestea să producă mobilier tradițional din lemn pentru bucătarii și birouri în locul celor existente din PÂL și PFL , case de vacanță din lemn
Horea, Alba () [Corola-website/Science/300245_a_301574]
-
Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Secțio 108) satul Vidolm apare sub numele de "Vidally". La Vidolm se gaseste muntele Colțul Roșu, cu faimoasa rezervație de zada („larice” - "Larix decidua sp. carpatica"), extinsă pe 92 ha, declarată rezervație forestiera, cu arbori seculari de 35-40 m înălțime. Halta de cale ferată a Mocăniței (în prezent inactiva). Halta este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Albă elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod AB-II-m-B-20914.10
Vidolm, Alba () [Corola-website/Science/300280_a_301609]
-
județ, municipiul Cluj-Napoca, se află la o distanță de 38 de kilometri pe drumul județean DJ 109, ce face legătura între municipiul Cluj-Napoca și orașul Jibou, județul Sălaj. Flora din zonă este caracteristică zonei de deal, cu păduri de foioase. Arborii predominanți sunt cei de esență tare, din familia stejarului, gorun, cer, carpen, fag, frasin; precum și plantații de pin și molid. La mijlocul secolului trecut exista și o pădure de mesteceni. Arbuștii sunt reprezentați de măceș, murul, porumbarul, socul. Din vegetația spontană
Așchileu Mic, Cluj () [Corola-website/Science/300317_a_301646]
-
locuitori (2011) și a fost declarată oraș prin Legea nr. 83/2004, împreună cu alte trei localități din județul Maramureș: Tăuții-Măgherăuș, Săliștea de Sus și Șomcuta Mare. Etimologia numelui localității: din numele de grup ulmeni < antrop. Ulmu (< subst. ulm „specie de arbori cu scoarța netedă" < lat. ulmus) + suf. -eni. Ulmeni este situat în nord-vestul României, în extremitatea sud-vestică a județului Maramureș, la limita cu județul Sălaj. Localitatea se află pe malul stâng al râului Someș, fiind primul oraș pe care acest râu
Ulmeni () [Corola-website/Science/301596_a_302925]
-
270 ha, pădurile de castani ("Castanea sativa") de la Baia Mare (cca 120 ha între hotarele localității Tăuții de Sus), formează cea mai mare suprafață împădurită cu această specie din România, și arealul aflat la cea mai nordică latitudine din Europa. Vârsta arborilor depășește frecvent 200 de ani. Existența acestui arbore în jurul orașului Baia Mare este amintită pentru prima oară într-un document din 1642, iar într-o hartă din 1892 se vede că arboretele ocupa suprafețe mult mai întinse. În prezent, la noi
Tăuții de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301595_a_302924]
-
pustnici și sihaștri coborau în peșteri și bordeie la biserica din sat, iar de mulțimea lor și a hainelor negre se vedeau pete negre pe zăpadă. O altă sursă ar fi inundațiile de la început de secol XX, când mai mulți arbori rupți de vânt, aduși de viiturile de pe versanți s-au oprit la confluența celor două pârâuri Neagra Mare și Neagra Mică, apa strecurându-se printre ei. Aceste lemne s-au carbonizat și câțiva ani apa a curs "neagră".
Neagra, Neamț () [Corola-website/Science/301653_a_302982]
-
Bisericii din satul Văleni (fosta comuna Botești - acum Valeni), cu hramul "Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia", ce a fost ridicată în anul 1519 de către postelnicul Cozma Șarpe, în stilul monumentelor religioase din vremea lui Ștefan cel Mare întâlnim 2 arbori rari și protejați prin lege - TISA. Mai există pe teritoriul comunei Pângărăți, la câțiva km distanță de Mănăstirea Pângărăți o arie protejată de Tisa. Tisa poate atinge vârsta de 3000 ani, iar creșterea încetează la 100 de ani. Cetina este
Comuna Văleni, Neamț () [Corola-website/Science/301696_a_303025]
-
iar creșterea încetează la 100 de ani. Cetina este otrăvitoare pentru om dar și pentru animale. Lemnul de tisa este dur, elastic, rezistent la putrezire.Este rezistent la temperaturi înalte și joase. Flora din parcul dendrologic este foarte variată. Dintre arborii exotici amintim: arborele de lalea, oercus vilmorinzana, gingo biloba, pinul roșu canadian (pinus silvestrus, lirium dendronum), thuia, magnolia, sequoia, tisa (taxus baccata), brazi argintii, molizi, carpeni de Carolina, brazi de Normandia, chiparos japonez, salcam galben, ienupăr de Virginia, liliac chinezesc
Comuna Văleni, Neamț () [Corola-website/Science/301696_a_303025]
-
trei săli, prima cameră expune documente care evocă epoca poetului, a doua cameră cuprinde documente despre viața poetului, iar în ultima cameră sunt expuse machetă bătăliei din Albești, respectiv documente, poze și manuscrise. În incinta se află un parc cu arbori de tuia, cu un obelisc ridicat de frații Bossini, renumiți arhitecți de origine italiană, plachete legate de bătălie și statuia poetului național. În vârful monumentului este așezat vulturul cu sabie executat de sculptorul Miklós Kőllős. Obeliscul a devenit simbol național
Albești, Mureș () [Corola-website/Science/300568_a_301897]