12,054 matches
-
te infectezi de propriu-ți trecut... Gh. P. unu: Păi dacă pute! Gh. P. doi: (cu un cu totul alt înțeles) ---Da... pute... Gh. P. unu: Da zău așa..., că nu-mi mai face nici o plăcere să mă uit prin chestiile astea... C-am ajuns să cred..., să am senzația că răsfoiesc... niște morminte...; cînd întorc o pagină, parcă întorc o lespede... Gh. P. doi: Atunci ce să-ți aduc? Gh. P. unu: Că mi-ai făcut din toate zilele libere
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
P. unu: Păi ce, n-am memorie?! Gh. P. doi: Hai taci, și ia o pîrjoluță. Gh. P. unu: Știi de ce-mi plac mie pîrjoluțele făcute de nevastă-ta? Gh. P. doi: Nu, dar o să mă gîndesc serios la chestia asta... (pune vin în pahar) Vrei și tu? Gh. P. unu: Nu, n-am voie..., da pune și mie un strop... n-am voie, da... Gh. P. doi: Păi nici pîrjoale n-ai voie... Gh. P. unu: Mie-mi spui
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ne uităm în albumele alea mortuare... Gh. P. doi: Nu, că azi n-am mai adus albumele... Gh. P. unu: Da ce-ai adus? Să știi că dac-ai adus reviste porno, să știi că eu nu mă uit în chestii de astea... Gh. P. doi: De ce să nu te uiți?! Gh. P. unu: Ei, na, mi-e rușine... Ei, ce-ai adus? Gh. P. doi: Ceva tot porno... Gh. P. unu: Adică...? Gh. P. doi: (mestecînd o pîrjoluță) Dosarele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
postul ăsta... Păi, de, zice, nu se poate să le ai pe toate..., și director, și băiat în America, și cocoșei de aur... Asta e. I-am spus că povestea cu cocoșeii a fost o glumă..., că mă înfuriasem pe chestia cu porumbeii spioni... (pauză lungă) Gh. P. unu: Și? Gh. P. doi: Mi-a spus, simplu, rîzînd, că a știut din prima că amîndoi mințim..., dar că pentru el asta n-avea importanță... Pentru el, important era să ne știe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ca recompensă, m-a asigurat că o să... potolească el cazul..., că o să mă mai caute... Și m-a mai căutat... Gh. P. unu: Și-atunci de ce n-am mai plecat în Germania?! Gh. P. doi: Mi-a spus că toată chestia a căzut pentru că directorul teatrului nu și-a asumat răspunderea că ne vom întoarce acasă... chiar toți... (după o pauză rezervată tăcerilor) Gh. P. unu: Și? Asta e tot? Asta e toată colaborarea ta cu securitatea? Gh. P. doi: (înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
să ne bem vinișorul... Gh. P. doi: Ai colaborat?! Gh. P. unu: Ești culmea! Gh. P. doi: Spune, nu fi prost... Hai că spun și eu... Gh. P. unu: (desfăcîndu-se din strînsoare) Lasă-mă...!, eu încă mai cred că toată chestia asta e un joc... Gh. P. doi: Bine, fie și un joc..., un joc dureros, știu..., cu scrîșnete..., în genunchi..., dar dacă-l jucăm de-adevăratelea, cinstit, cu curaj, vom fi în picioare..., liberi, înțelegi, liberi față de dosar, față de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sînt pregătit să spun adevărul..., iar ceilalți nu sînt pregătiți să-l asculte... Gh. P. unu: Da, la urma urmei, de ce ții morțiș să-ți spui, să-ți strigi toate adevărurile tale...; la ce bun? Gh. P. doi: Hm! știi chestia cu musca, nu? Gh. P. unu: Care? Gh. P. doi: Aia de pe căciulă... Gh. P. unu: Și ce te deranjează?! Bîzîie și ea pe unde poate... Gh. P. doi: ...Numai că în cazul nostru bîzîie în urechi, în ochi, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
strige "nu se mai poate!", pentru că știu de ce de frică și lașitate. Dar te-ntreb de ce nu zici nimic împotriva a ceea ce se-ntîmplă azi! Gh. P. doi: Cum nu zic?! Ba zic mereu! Cum nu zic?! Gh. P. unu: Lasă chestia cu bîrfa zilnică de la coada la farmacie, sau înjurăturile cînd îți aduce poștașul pensia...; că de zis, așa, ziceam și înainte, și înjuram, și făceam bancuri, și la cozi, și la serviciu, și-acasă... Nu, mie să-mi spui ce
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vrem noi! De ce să fie cum au hotărît alții? Uite că noi nu vrem să fie nici duminică, nici joi... chiar dacă e duminică sau joi... Și așa rămîne! Hm! Ciudat mai e și chiriașul ăsta al meu! în capul lui chestia asta cu... azi e miercuri sună a libertate... Da, e înnebunit după libertate... ca și cum ar ști ce-i aia... Octav: (iese din cort; se spală cu apă dintr-o canistră) Ce spuneai de libertate! Parcă spuneai ceva de libertate... Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Da... Marieta: Doarme? Groparul: Nu... nu cred. Marieta: I-am adus cîte ceva... Ce să fac dacă el... mă rog... Vreți să-l chemați? (groparul se duce spre cort) Domnu' doctor, eu o să vă las singuri... vedeți... știți dumneavoastră cum... chestia asta cu plecarea de-acasă... nu înțeleg... și-apoi vocile... v-am mai spus... e obsedat pur și simplu de vocea unui băiat... prieten de-al lui... care a murit în revoluție... mda... vedeți... Groparul: (ciocănind în cort) Hei, ieși
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a murit... Doctorul: (cu un plus de edificare) Înțeleg... Octav: Nu înțelegeți nimic, dom' doctor. Doctorul: (... pe bolnavi trebuie să-i lași în voie...) Hm! Știți, mă uit la cortul ăsta și... știți ce anume îmi amintește? Îmi amintește de chestia aia din Piața Universității... Și cortul... și dumneavoastră... Octav: ...Cu deosebirea că aici "băieții" încă nu mi-au plantat curve, bătăuși și toxicomani... Și pentru că tot ați nimerit-o..., vă mai spun un secret... Știți, eu sunt plătit de niște
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de răspuns) Dascălul: ...Așa e... cum spune părintele... (tăcerea continuă) Groparul: ...Așa e... cum spune dascălul... că spune părintele... Preotul: (simțind el că pe undeva plutește oleacă de bătaie de joc) Măi, Ionică, da de cînd te ocupi tu de chestii de-astea de filologie... hai! Groparul: (cu toate menajamentele de care-i în stare) Păi..., părinte, să mă iertați... da... chestiile astea... nu prea au de-a face cu filologia... și, așa cum spuneți dumneavoastră că toate de la Domnul Dumnezeu vin
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
el că pe undeva plutește oleacă de bătaie de joc) Măi, Ionică, da de cînd te ocupi tu de chestii de-astea de filologie... hai! Groparul: (cu toate menajamentele de care-i în stare) Păi..., părinte, să mă iertați... da... chestiile astea... nu prea au de-a face cu filologia... și, așa cum spuneți dumneavoastră că toate de la Domnul Dumnezeu vin..., au de-a face mai mult cu... teologia... Preotul: Așa?! Da tu parcă făceai gropi...! Groparul: Da, părinte, fac gropi. Preotul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
să defilăm prin casă și să preamărim partidul... Și asta nu-nseamnă că ne-am ajutat reciproc să murim...? Marieta: Aiurea! Eu n-am simțit deloc că am murit...! Era ăla șmecher, dar nici eu nu eram proastă. Îi spuneam chestii pentru care n-avea ce să-ți facă... Baliverne... Știam eu ce fac...! Costache: ...Și el știa ce face... Acuma n-are rost să... Marieta: Ei, asta-i acum! Eu am și uitat demult! Costache: Eu nu... Marieta: Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
că aia nu-i bine... că nu-i bine așa... că nu-i bine nici așa...că ne conduc niște "foști"... că..., numai nemulțumiri! Metei: Stai, dragă, nu te aprinde așa repede! Măi Octave, eu am venit aici pentru altă chestie, da pentru că veni vorba, eu vreau să-și spun una; mă, tu trebuie să înveți că situația asta de-acuma dacă este așa cum este, mă, înseamnă că așa trebuie să fie... Octav: Cum spune părintele, e din voia Domnului... Nea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
schimbare... Matei: Măi omule, dar ăștia, vechii, au, totuși, o experiență... Octav: Păi ăsta e și primul lor păcat... Că doar experiența asta a lor a dus la revoluție...! Poate că nici asta nu-i adevărat? Matei: Domnule, ca întotdeauna, chestia e... așa... și-așa... Octav: Extraordinar! Toată lumea face filosofia lui "așa și-așa"! Matei: Mamă-ta mă avertiza că o să mă bagi în scheme... Dar văd că tu te bagi în scheme... și încă fixe... fixe de tot... Hai că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Matei: Măi Octav, tu ești un băiat deștept, da prost...! De ce să nu se poată?! Octav: Păi asta înseamnă profanare! Matei: De ce profanare?! Dimpotrivă, domnule, le mai reparăm... că arată destul de dărîmate... Octav: Și cine o să-ți dea aprobare pentru chestia asta?! Matei: Mă, tu lasă grijile astea în seama mea. Octav: Bun. Și, de fapt, ce vrei de la mine? Matei: Tu trebuie să fii de acord adică... Să semnezi... adică ești patronul... Înțelegi? Octav: (după o lungă pauză) De acord
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sînt atîtea boli...! Cum îl chema? Octav: Octav... așa îl chema... Preotul: Dumnezeu să-l ierte... Donose, mai ai tămîie în candelă? Dă-i foc! Costache: (îl trage deoparte pe Octav) Hai, zău, las-o-ncolo, n-are nici un haz chestia asta... Marieta: (de asemenea cu discreție) Păi dacă eu îți spun că tu nu ești normal! Matei: Lasă-l, soro, să se distreze și el...! Preotul: Vină de ține aghiasmatarul... să am mîinile libere...! Groparul: Da, părinte... Costache: Eu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Marieta: (de asemenea cu discreție) Păi dacă eu îți spun că tu nu ești normal! Matei: Lasă-l, soro, să se distreze și el...! Preotul: Vină de ține aghiasmatarul... să am mîinile libere...! Groparul: Da, părinte... Costache: Eu nu suport chestia asta! Octav: Ssst! Să-i respectăm măcar pe morți! Marieta: Măi Octave! Octave, n-auzi! Preotul: (mușcat de bănuială) ...Te cheamă ca pe mort...?! Octav: Părinte..., mai bine spus... pe mort îl cheamă ca pe mine... Preotul: Mă rog... da
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vorbă! Păi ce, degeaba ai risipit matale atîta whisky! Semnez ce vrei. Mai ales acum...! Mă simt mai ușor acum...! Și mai mic, e-adevărat, dar mai ușor...! Ești dat dracului! Matei: Atunci eu încep să mă ocup de toate chestiile... autorizație... marfă... design... Octav: Nea Matei, să fie un cavou a-ntîia! Dacă-o facem, s-o facem lată de tot! Ce spui, Socrate? Aoleu, stai că tu nu erai aici cînd mi-a murit jumătatea! Groparul: Nu, eu am ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dus cu ea! Du-te, domnule, du-te!" Ducă-se! Marieta: Parcă spuneai că ai scăpat de... Octav: Eh, mama, mai greșesc... mai am reminiscențe... resturi... resturi... resturi... Matei: Mă rog, e treaba ta... Eu în cîteva zile rezolv toate chestiile... Marieta și cu Costache or să te ajute... Octav: Cum, și mama! Vezi, mama, n-ai scăpat de patron! Și n-ai să scapi niciodată... Ha! O să fiți subalternii mei! Ha! Marieta: Că doar nu te-o lăsa de capul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ești la începutul libertății... la începutul drumului... Octav: Și ce mai trebuie ca să și parcurgi drumul...? Groparul: Să nu fii obsedat de libertate... Atât... Știi de ce erau oamenii mulțumiți în socialism? Octav: Dar erau mulțumiți? Groparul: Domnule, erau, asta-i chestia! Și erau pentru că renunțaseră la libertate... Octav: Maestre, asta e ceea ce se cheamă perversitate filosofică... Groparul: Poate... dar numai la prima vedere... Hm! Regimul ăsta comunist era plin de subtilități... pe onoarea mea dacă nu...! Plin de finețuri... Și toată
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Dom' profesor, domnule, dar cum a putut rezista un asemenea coșmar jumătate de secol?! Groparul: A rezistat tocmai pentru că avea sub mînă o societate de delincvenți... E mult mai ușor de condus decît niște oameni cărora le bîzîie prin cap chestii ca demnitatea, cinstea, curajul... Octav: Bătrîne, spune-mi și mie cum pot oamenii să uite o asemenea grozăvie! Groparul: Uită, domnule, uită pentru că omul nu poate trăi amintindu-și mereu că e vinovat... Și-atunci uită. Gata. Octav: (cîntă) "...căci
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de la monumente... și se dă scoțian...! Spune-i că e voie... că în tranziție e voie orice... că tranziția e necesară... și dureroasă... și că scapă cine poate... și cum poate... Naufragiu...! Nae: Tu tot nu te-ai lăsat de chestiile astea...! Păi eu l-am adus pe scoțian să-i faci tu analize sociale... și alte bazaconii...! (scoțianului) E voie. Tomy: Aha! E foarte frumos cavoul... La noi mormintele sînt mai simple... Octav: Te cred și eu... la cît sînteți
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ar fi primit... n-am mai vrut eu... Octav: Adică ai vrut să fii gropar...! Groparul: Eh! N-am vrut... s-a întîmplat... mi-a murit un prieten... am băut o săptămînă lîngă mormîntul lui... aveam să-i spun niște chestii... i-am dat și lui să bea... ne-am certat... am rîs de ne-am prăpădit... groparii au crezut că... și m-au luat cu ei... Octav: Și iar mă întreb cum de pot uita oamenii toate ororile, toate crimele
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]