13,496 matches
-
În mod straniu,ceea ce rezultă de-aici se îmbină apoi cu următorul vers, mereu ți se deschid noi spații - dar nu ca în proza lineară, sub forma unei demonstrații. Aici se operează cu dislocări, cu verticale și cu mișcări foarte ciudate. Pentru mine, poezia se găsește într-un spațiu vast, înfășurată în aer. și mereu exprimă mai mult, pune mai multe în mișcare decât o spun nemijlocit cuvintele“. Bruno Ganz a formulat cu precizie ce se petrece când textul te poartă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ar mai exista nici o rudă, că mortul nu are pe nimeni. Am încercat să verificăm această informație. știam că morții care nu mai au pe nimeni ajung la cimitirul săracilor, așa că acolo ne-am dus. Poate că și din cauza numelui ciudat pe care i-l dăduseră așa-zisului hoț: Ion Săracu. Cimitirul era împrejmuit de ziduri de beton foarte înalte și era știut ca un loc unde Statul își îngropa victimele. Era pe la ora amiezii în plină vară, o căldură toridă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
al câmpiei andaluze. O frumusețe! Acești oameni deportații iertaseră nedreptatea care li se făcuse. Au aruncat la coșul de gunoi al istoriei mânia, ura și răzbunarea, luând viața așa cum este: cu suișuri și coborâșuri. Mergeam într-o formație cel puțin ciudată, inedită. În scurta istorie a comunei Bumbăcari, nu fusese văzut niciodată un asemenea spectacol hilar, o asemenea defilare aiuritoare. Patru copii ordonați în șir indian, purtând pe umărul drept un copăcel uscat, firav, având un diametru de vreo 12-15 centimetri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-și modifice poziția în ultimul moment, ieșind cu posteriorul, manifestând în acest fel totala desconsiderare și cel mai profund dispreț față de lumea în care va intra, incapabilă să-i asigure protecția, confortul și iubirea de care avusese parte până atunci. Ciudată hotărâre, care-o punea în mare dificultate pe coana moașă, dar mai ales pe mama. Doamnă Rozalia, copilul vine cum nu trebuie: cu spatele. Timpul este prețios; pierdem lichidul și atunci ne va fi și mai greu. Totul depinde de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vedea și nota de mai sus, aparent contradictorie. Tot scriu cereri de burse și subsidii de studii ce nu mi se vor acorda niciodată și mă gândesc la Cioran. "Mon rêve était de vivre des bourses toute ma vie", spunea ciudatul transfug. (Pasaj adăugat ulterioar, în august 2005: Oare de ce nu l-am ascultat? Dar el a trăit ca bursier în anii '40 și '50! Ar fi fost posibil să aibă același traseu astăzi? Mă îndoiesc. Nu pot să îmi închipui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
este cea produsă de relicvele lui Saint-Felix, aduse din catacombele Romei și împodobite cu grijă de-a lungul vremii de mâinile călugărițelor catolice cu mii de mărgele, perle false și adevărate, fir de aur. Sfântul este așezat într-o poziție ciudată, oarecum pe o parte, cu capul în căușul palmei, ca și cum ar fi fumat o narghilea. Efectul asupra grupurilor de vizitatori speriați este garantat, căci este prezentă în aer o "oroare sacră" pe care muzeificarea nu a izbutit să o îndepărteze
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-i aducă vopselele necesare decorației, plus bucăți de pânză violet care au fost suspendate pe tavan. Anna nu rezistă și merge la inaugurarea cafenelei, se implică trup și suflet în acțiune. Eu refuz să merg la "seara de deschidere". Sentimentul ciudat, adevărul irefutabil că sunt defazat, că locul meu nu mai este printre ei, cei "tineri". Iar ca un făcut, în timp ce scriu aceste rânduri, Phil Collins își cântă melodiile lui de inimă albastră, care mă proiectează fără să vreau în "tinerețea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
într-una dintre numeroasele biserici ortodoxe românești de la Geneva, semn al divizării comunității de aici. Sărbătoare, Pogorârea Sfântului Duh. Predica finală este ținută de un tânăr elvețian convertit la ortodoxie. Înalt, blonduț și cu fața suptă, vorbește cu un accent ciudat, simpatic. Predică lungă, elaborată, protestantă, centrată pe "geniul" ortodox de a privilegia limbile naționale în biserică. Cu toate acestea, omul "nu era în duh". Auditoriul simțea și el foarte bine acest lucru, îi era oarecum frică de acest convertit care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o pagină cuvântul "intelectual" are aceeași soartă. Notă scrisă după lectura lui Christophe Charle (Les Intellectuels en Europe au XIX ème siècle, Editura Points, 2001), marele "specialist" al istoriei intelectuale din Franța. Revenind la Petre Pandrea: acest tip de satisfacție ciudată, sexul ca formă de răzbunare, am întâlnit-o adesea printre colegii mei din țări copleșite de sărăcie și corupție aflați la Geneva; studenți originari din Balcani și Africa, care atunci când au o aventură de o noapte cu o blondă helvetă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
niște nepăsători se pot ruga acolo, într-un spațiu atât de straniu. (Pasaj adăugat ulterior: Cred că m-am înșelat oarecum în cele scrise mai sus. Începând cu anul 2004, odată cu înmulțirea explozivă a imigranților sud-americani la Geneva, biserica aceasta ciudată le-a fost dată în folosință și a devenit extrem de vie și de animată. Comerțul ambulant a început să înflorească în jurul ei. Herba maté (imposibila iarbă de ceai a sud-americanilor), plăcinte de porumb, bere Corona, diverse condimente cu nume imposibil
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și respect față de adevăr atunci când se scrie despre locurile culturale "alternative" din oraș. Marea majoritate sunt clădiri dezafectate, hangare, uzine părăsite, unde în jurul a doi trei artiști veritabili (având ceva de spus ca profesionști și ca mesaj) mișună o faună ciudată de indivizi mai tot timpul beți, cu fularul palestinian în jurul gâtului, berea în mâna dreaptă și lesa câinelui în stânga. De ce au mai toți câini? Nu pentru că ar fi morți de dragul animalelor, ci pentru că statul elvețian le plătește lunar suma de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
românilor din Geneva, aripa bogată, integrată, aurită, respectabili profesioniști ajunși aici prin anii '70. O prezență necesară pentru a-mi plăti datoria morală și nu numai față de doctorul stomatolog MV, un om extraordinar care m-a îngrijit odată aproape gratuit. Ciudată impresie lăsată de românii ce sunt stabiliți aici de douăzeci, treizeci 30 de ani. Un "ceva" greu de definit le lipsește, mi se par ofiliți ca niște plante care cresc în soluție nutritivă în loc de pământ adevărat. Sunt extrem de suspicioși, puțin
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
2004, ambasadorii României au fost băieții de la O-zone. Atunci când reușim global, noi, românii, reușim fie negând tot, fie contaminând pe toată lumea. Aștept cu mare nerăbdare recunoașterea europeană a manelelor. ) 11 mai 2004 Se apropie susținerea tezei de doctorat. Impresie ciudată că mă găsesc în afara timpului, așteptând împlinirea unei sentințe din partea unui tribunal academic. Aproape că manifest tendința de a număra zilele. Sunt un doctorand în așteptare, pe culoarul morții academice. Nu știu prea bine ce va fi după susținerea tezei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de trei ani de zile, plus diverse alte sume destinate "mobilității" academice. Repet, cred că a fost cea mai sofisicată formă de umilință pe care am simțit-o până atunci. Jean Cocteau, Arhivele Radiofonice France Culture. Înregistrare din 1959. Vocea ciudată, rugoasă, căutată a lui Jean Cocteau impresionează și duce oarecum cu gândul la cea a lui George Călinescu. "Notre époque souffre d'encombrement" (Epoca noastră suferă de îngrămădire), declară artistul. Dacă ar fi văzut cum arată Bucureștiul zilelor noastre, sau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spațiu verde. Semănam cu personajul Edward interpretat de Johnny Deep, băiatul cu foarfeci în loc de mâini din filmul lui Tim Burton, Edward Scissorhands. Autobuzul, la întoarcerea în oraș, este plin ochi de filipinezi, sud-americani cu nasuri bizare, încovoiate, vorbind o spaniolă ciudată, cântată. Plus un român, ars de soare, prăfuit, cu pânze de păianjen pe haine, în păr, în nas, dar mai bogat cu 100 franci elvețieni, bani cinstiți, munciți, meritați. Banii mei. 30 iunie 2004 Bienvenue à Ascetic Park l'illusion
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
De zece ani de zile nu m-am mai întâlnit cu această materie, din politehnica de la Galați. Studii pe care le-am urât la un moment dat, dar care acum ajung să mă hrănească. La propriu. Mă încearcă un sentiment ciudat: pe de o parte, puțină nostalgie, mult regret că am abandonat o ramură a cunoașterii care nu înșeală niciodată dacă ești riguros și fidel metodei. Pe de altă parte, sentimentul acut că peste doar câteva zile voi avea titlul de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mi se făcu o așa o greață după ce am ascultat anunțul acesta publicitar. Limba română este o limbă prea bună și tolerantă cu acest popor care nu o merită și o chinuie la fiecare frază. 23 octombrie 2004 Printr-un ciudat concurs de împrejurări, particip la serbarea "Ramadanul" în sala de mese a căminului Moraud cu o parte din comunitatea algeriană din Québec-ville. Am știut că prăjiturile pe care le pregăteau se numesc baclava și că ibric se numește vasul în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
le pregăteau se numesc baclava și că ibric se numește vasul în care se fierbe cafeaua. Acest lucru le-a plăcut, se pare, foarte mult. Așa că m-au înecat în zeci de feluri de prăjiturici cu miere, nucă, scorțisoară. Sentimente ciudate încerc, așa, așezat la masă în mijlocul lor. Nu înțelegeam o iotă din araba mitraliată printre dinți, dar le puteam vedea surâsul de oameni mulțumiți, care și-au făcut datoria către semenul lor sărac, pofticios, singur. Până aici, deplină asemănare cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Sursa: www.manele.us.) Ascult masochist manele pe diverse site-uri de profil, formă de a mă distanța de o țară pe care nu o mai pot înțelege de aici, de departe. Am mers astăzi la cinema CLAP (ce nume ciudat, de unde vine oare ?) pentru a viziona filmul La Chute (Des Untergang) realizat de regizorul german Oliver Hirschbiegel. În imposibilul rol al lui Hitler, elvețianul Bruno Ganz, mai tare decât originalul. Aș avea multe de scris despre acest film, dar mă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu-mi pot explica de ce ființa mea toată este proiectată în trecut, sunt cuprins de o dulce somnolență și o avalanșă de senzații hipnotice. Mă droghez cu muzică nostalgică, ieftin, eficient, dar distructiv ca efect. Împart biroul post-doctoranzilor (un statut ciudat, între profesor începător și student perpetuu) cu alte cinci persoane. Michelle B., o franțuzoaică specialistă în "Picioarele Negre" (Pieds-Noirs), numele generic al francezilor născuți în Algeria. Christine L. din Toronto, cu părinți emigrați în Canada în anii `70 din ex-Iugoslavia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Airbus-ului A340-600. După câteva ore de zbor și după masa frugală servită de echipaj, reușesc să se culce pe culoarele avionului, du jamais vu în toți anii în care călătoresc cu avionul. Echipajul nu le spune nimic, în mod ciudat. De fapt, cred că fuseseră anunțați că va fi un zbor liniștit, fără probleme nu am avut nicio zguduitură până la Paris. Văzându-i culcați acolo pe mocheta gri, m-a dus gândul la autobuzele DoubleT de pe ruta Geneva -București ale
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dus gândul la autobuzele DoubleT de pe ruta Geneva -București ale lui Gigi Șoferul, uitate la miez de noapte prin vămi europene. Călătorii epuizați de stat în șezut se culcau și ei pe unde apucau, inclusiv pe culoarul din mijlocul autobuzului. Ciudată senzație de umanizare a călătoriei cu avionul. Ce-mi spune în așteptarea îmbarcării o canadiancă ce se ocupă de "inserția" psihologică a imigranților, care-mi recunoaște imediat accentul românesc: 1) Marea majoritate a românilor ajunși în Canada trec printr-o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
La revedere, Canada! 2 iulie 2005 Aterizez pe aeroportul din Geneva, după aproximativ opt ore de zbor. Pe la ora două din noapte (care două? care noapte? când traversezi Atlanticul pierzi orice noțiune de timp și spațiu) se auzise un zgomot ciudat, ca și cum fuselajul avionului ar fi fost măturat cu o gigantică mătură de vrăjitoare. Toată lumea tresărise speriată, dar din fericire nu s-a mai întâmplat nimic. Creierul îmi este inundat de senzații bizare când regăsesc și recunosc detalii din bogatul și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de la liceu, purtau discuții personale cu noi și ne îndrumau lecturile. Așa l am descoperit pe Proust. Ne aduceau albume de artă, discuri și așa mai departe. Steaua galbenă. Am purtat-o în piept cu toții, fără excepție. Era o foarte ciudată senzație de stigmatizare, amestecată cu umilință, cu teamă, cu milă de tine însuți, dar și cu un fel de orgoliu à rebours. Pe stra dă, oamenii, care bineînțeles că ne cunoșteau, ne pri veau foarte mulți cu compasiune, mulți însă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
plină lumea de sondaje, chestionare și studii. Multe dintre ele - din țări diferite sub toate aspectele - încearcă, de câțiva ani încoace, să acrediteze ide ea întoarcerii la pedeapsa capitală. Pe ce poziție vă situați? Și cu ce argumente? A.R. Ciudată întrebare și oarecum ruptă de context. R.P. De acord, dar măcar nu are aerul unei întrebări din caietul-oracol. Și am pus-o unui om care tocmai a măr turisit că, în ultima vreme, urmărește cu mai mare aten ție presa
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]