12,296 matches
-
al copiilor este acela de a fi aproape de ambii părinți, chiar dacă părinții au hotărât să nu mai locuiască împreună. ARPCC militează pentru reducerea traumelor copiilor asociate cu divorțul și separarea, prin educația părinților (de a trata cu mai multă responsabilitate divorțul), a judecătorilor (pentru a standardiza programe de legături personale mai apropiate de nevoile psihologice ale copiilor), a psihologilor (pentru a înțelege mai bine, de exemplu, nevoile copiilor ai căror părinți sunt aflați într-un conflict în justiție), a profesorilor, educatorilor
ARPCC () [Corola-website/Science/323689_a_325018]
-
a declarat că a fost căsătorit, dar separate și au fost trăiesc în Playboy Mansion din octombrie 2002. Potrivit interviu, soțul ei sprijinit mutarea ei la Los Angeles, care au rămas prieteni, si ca acestea au fost în procesul de divorț. Într-un interviu decembrie 2008, Marquardt a declarat că ea a fost unic, iar la începutul lui ianuarie 2009, s-a raportat că ea a mutat din "Playboy" pentru a deveni persoană ei.
Bridget Marquardt () [Corola-website/Science/323715_a_325044]
-
este o formă de preferință maternă ("maternal preference" în limba engleză). Această prezumție a reprezentat o inversare completă a practicilor din secolul XIX, atunci când copiii dintr-un divorț erau acordați ca o rutină tatălui, acesta fiind considerat a fi proprietarul lor (așanumita prezumție de încredințare către tată sau "preferința paternă"). Ca urmare a acestei prezumții, foarte des, în acțiunile de divorț, mamele divorțate primesc custodia copiilor. Această situație
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
din secolul XIX, atunci când copiii dintr-un divorț erau acordați ca o rutină tatălui, acesta fiind considerat a fi proprietarul lor (așanumita prezumție de încredințare către tată sau "preferința paternă"). Ca urmare a acestei prezumții, foarte des, în acțiunile de divorț, mamele divorțate primesc custodia copiilor. Această situație este rezultatul interpretării greșite a doctrinei privind interesul superior al copilului, prin presupunerea eronată că ar fi în interesul copiilor ca aceștia să fie încredințați mamei, în baza unor considerații nedovedite din punct
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
în condițiile în care prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea însăși trebuie cercetată de către instanță prin prisma interesului superior al copilului, înainte ca instanța să decidă cu privire la relațiile dintre părinți și copii în urma divorțului. Înlocuirea prezumției de încredințare către tată cu prezumția de încredințare către mamă s-a făcut la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului al XX-lea. Schimbarea a fost generată de anumite modificări legislative din Anglia, superputerea la nivel mondial, din
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
Schimbarea a fost generată de anumite modificări legislative din Anglia, superputerea la nivel mondial, din acea vreme. Schimbarea doctrinară de la acel moment a purtat numele de Doctrină a "anilor tandri".. Ca urmare a acestei doctrine, în majoritatea cazurilor, într-un divorț în care erau implicați copii cu vârste sub 10 ani, mama primea custodia minorilor, exceptând cazului în care ea era dovedită ca fiind total incompetentă sau adulteră. Ulterior doctrina s-a extins asupra copiilor cu vârsta de până la 14 ani
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
care continuă să aibă o preferință anacronică pentru părintele de sex feminin. Între anii 1950 și 1980, cele mai multe state din SUA au utilizat intens prezumția de încredințare a minorilor către mamă, favorizând astfel părintele de sex feminin în cazul unui divorț, ca parte a doctrinei anilor tandrii. Această practică de alocare a custodiei copiilor către mame se modifică începând cu anul 1979, când statul California modifică legislația în materie, introducând preferința pentru custodie comună. Aceasta deschide drumul pentru răspândirea custodie comună
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
a României. Prin intrarea în vigoare a noului Cod Civil, începând cu data de 1 octombrie 2011, se elimină la nivel legislativ și ultima prevedere legală care favoriza un părinte strict pe baza sexului său, în raporturile cu minorii după divorț. Noul Cod civil, prin articolul 397 introduce o nouă prezumție: prezumția de autoritate părintească comună care vine să înlocuiască prezumția de încredințare către mamă. Prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă înlocuind-o cu prezumția
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
nouă prezumție: prezumția de autoritate părintească comună care vine să înlocuiască prezumția de încredințare către mamă. Prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă înlocuind-o cu prezumția de autoritate părintească comună. Astfel în caz de divorț, instanțele sunt obligate să pornească de la premiza că interesul superior al copilului implica ideea de custodie comună și doar în cazuri speciale, justificate de condițiile speciale ale speței, instanța poate decide să acorde custodie unică asupra minorului unuia dintre cei
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
spre sfârșitul secolului al XIX-lea și care a fost treptat eliminat din legislațiile majorității țărilor la finalul secolului XX și începutul secolului XXI. Această doctrină a favorizat mamele față de tați, în acordarea custodiei copiilor lor minori, în caz de divorț sau separare. s-a concretizat prin utilizarea la scară largă a așa numitei prezumții de încredințare către mamă. În majoritatea țărilor dezvoltate acest concept juridic a fost abolit . Cu toate acestea, jurisprudența din multe state manifestă în continuare o preferință
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
noului Cod civil, la data de 1 octombrie 2011. Noul cod civil al României a înlocuit în jurisprudența românească prezumția de încredințare către mamă cu prezumția de autoritate părintească comună. Timp de secole, legea engleză de drept civil acorda la divorț tatălui custodia copiilor săi. Femeile aveau puține drepturi individuale, până în secolul al XIX-lea. Cele mai multe dintre drepturile lor au fost derivate prin intermediul părinților lor și soților. În aceste condiții, femeile nu aveau, în general, dreptul să-și crească copiii după
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
custodia copiilor săi. Femeile aveau puține drepturi individuale, până în secolul al XIX-lea. Cele mai multe dintre drepturile lor au fost derivate prin intermediul părinților lor și soților. În aceste condiții, femeile nu aveau, în general, dreptul să-și crească copiii după un divorț deoarece în Anglia, ca de altfel și în multe alte state ale lumii, legea considera copiii ca fiind proprietatea tatălui lor Cu toate acestea, schimbările economice și sociale care au apărut ca urmare a industrializării au operat o schimbare în
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
permis dezvoltarea unor concepții cu privire la importanța îngrijirii materne în primii ani de viață, În prima parte a secolului al XIX-lea, Caroline Norton, o jurnalistă din Londra, a început o campanie pentru ca femeile să primească exclusiv custodia copiilor lor, după divorț. Norton, căreia în urma divorțului nu i-au fost încredințați copiii, a reușit să convingă Parlamentul britanic să adopte o legislație care impunea un drept nou pentru acea vreme, ca doar mamele să îngrijească copiii după divorț. Rezultatul a fost Legea
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
cu privire la importanța îngrijirii materne în primii ani de viață, În prima parte a secolului al XIX-lea, Caroline Norton, o jurnalistă din Londra, a început o campanie pentru ca femeile să primească exclusiv custodia copiilor lor, după divorț. Norton, căreia în urma divorțului nu i-au fost încredințați copiii, a reușit să convingă Parlamentul britanic să adopte o legislație care impunea un drept nou pentru acea vreme, ca doar mamele să îngrijească copiii după divorț. Rezultatul a fost Legea Custodiei Copiilor din 1839
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
custodia copiilor lor, după divorț. Norton, căreia în urma divorțului nu i-au fost încredințați copiii, a reușit să convingă Parlamentul britanic să adopte o legislație care impunea un drept nou pentru acea vreme, ca doar mamele să îngrijească copiii după divorț. Rezultatul a fost Legea Custodiei Copiilor din 1839, care obliga magistrații ce judecau un caz de custodie asupra copiilor să stabilească o prezumție de încredințare către mamă pentru copiii sub vârsta de șapte ani. În 1873, Parlamentul englez a dat
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
situația lor juridică (art. 31) și faptul că la baza oricăror decizii privind minorii trebuie să stea conceptul de interesul superior al copilului (art. 5, 31, 33 și 38). Cu toate acestea ne-abrogarea Codului Familiei, care forța ca după divorț custodia copiilor să revină "doar unuia" dintre părinți (custodie unică), a favorizat în continuare menținerea preferinței de încredințare a minorilor către mamă în jurisprudența din România. Prin intrarea în vigoare a noului Cod Civil, la data de 1 octombrie 2011
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
Civil, la data de 1 octombrie 2011, s-a abrogat Codul Familiei "in integrum", eliminând la nivel legislativ ultima prevedere legală care favoriza un părinte strict pe baza sexului său (art. 1, teza a doua) în raporturile cu minorii după divorț. Același Cod Civil, prin intermediul articolului articolul 397 introduce o nouă prezumție, prezumția de autoritate părintească comună, care vine să înlocuiască prezumția de încredințare către mamă.
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
a fost introdusă în legislațiile multor state pentru a corecta situația discriminatorie în care se aflau părinții de sex masculin cu privire la încredințarea minorilor. Începând cu jumătatea secolului al XIX-lea în Anglia, imperiu global la acea vreme, în caz de divorț copii au fost acordați în mod automat mamelor spre creștere și educare în baza unei presupuneri că acest părinte ar avea abilități parentale mai dezvoltate decât părintele de sex opus. Începând cu sfârșitul secolului XX și până în prezent, această prezumție
Prezumția de autoritate părintească comună () [Corola-website/Science/323773_a_325102]
-
treptat din majoritatea legislațiilor naționale, fiind înlocuită de prezumția de autoritate părintească comună. este introdusă în legislația românească de noul Cod Civil, prin intermediul articolului 397. Aceasta vine să înlocuiască prezumția de încredințare către mamă a copiilor minori, în caz de divorț: Această prevedere legislativă reprezintă, de altfel, trendul majoritar în legislația cu privire la divorț, la nivel european. A se vedea în acest sens Principiile Dreptului European al Familiei, emise de către Comisia Europeană privind Legislația Familiei: Custodia comună este de asemenea prevăzută în
Prezumția de autoritate părintească comună () [Corola-website/Science/323773_a_325102]
-
comună. este introdusă în legislația românească de noul Cod Civil, prin intermediul articolului 397. Aceasta vine să înlocuiască prezumția de încredințare către mamă a copiilor minori, în caz de divorț: Această prevedere legislativă reprezintă, de altfel, trendul majoritar în legislația cu privire la divorț, la nivel european. A se vedea în acest sens Principiile Dreptului European al Familiei, emise de către Comisia Europeană privind Legislația Familiei: Custodia comună este de asemenea prevăzută în protocolul numărul 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului care specifică faptul
Prezumția de autoritate părintească comună () [Corola-website/Science/323773_a_325102]
-
în condițiile în care prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea însăși trebuie cercetată de către instanță prin prisma interesului superior al copilului, înainte ca instanța să decidă cu privire la relațiile dintr părinți și copii în urma divorțului. O discuție utilă cu privire la eliminarea prezumției de încredințare către mamă se poate găsi în Manualul de acordare a custodiei editat de către ARPCC.
Prezumția de autoritate părintească comună () [Corola-website/Science/323773_a_325102]
-
persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți (art. 483 alin.1). Părinții căsătoriți exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească indiferent de statutul lor juridic (căsătoriți, necăsătoriți, divorțați). Exercitarea autorității părintești în caz de divorț este guvernată de art. 396 - 403 Cod civil. Regula este că, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, operând prezumția (art. 397 Cod civil) că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în
Exercitarea autorității părintești după divorț () [Corola-website/Science/323835_a_325164]
-
483 alin.1). Părinții căsătoriți exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească indiferent de statutul lor juridic (căsătoriți, necăsătoriți, divorțați). Exercitarea autorității părintești în caz de divorț este guvernată de art. 396 - 403 Cod civil. Regula este că, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, operând prezumția (art. 397 Cod civil) că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în comun. În acest caz ambii părinți sunt părinți custodieni. Excepția de la regulă (art.
Exercitarea autorității părintești după divorț () [Corola-website/Science/323835_a_325164]
-
Acestea exercită drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului. În acest caz, instanța stabilește dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinți în comun sau de către unul dintre ei (art. 399 litera 2 Cod civil). Dispozițiile cu privire la divorț se aplică și în cazul în care căsătoria părinților copilului minor a fost anulată (art. 305 alin. 2 Cod civil) sau a încetat urmare încheierii, cu bună credință, a unei noi căsătorii de către soțul unei persoane declarată moartă (art. 404
Exercitarea autorității părintești după divorț () [Corola-website/Science/323835_a_325164]
-
civil). Locuința minorului este la părinții săi (art. 495, litera 1 Cod civil) sau acolo unde aceștia stabilesc de comun acord că trebuie să locuiască copilul (art. 495, litera 2 Cod civil). Părinții se pot înțelege asupra locuinței copilului după divorț. În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor, respectiv locul unde copilul va locui în mod statornic (art. 92 litera 2, art. 400 litera 1
Exercitarea autorității părintești după divorț () [Corola-website/Science/323835_a_325164]