15,628 matches
-
Caraman (I-III, 1987-1985, în colaborare cu Viorica Săvulescu), a dat în 1999 o Introducere în opera lui Petru Caraman, studiu dens, în care propune un portret al marelui etnolog, precum și considerații asupra principalelor studii ale acestuia despre cântecele bătrânești, doină, colindat și descolindat, despre simbolistica eminesciană. Într-un alt studiu, Un mit - Toma Alimoș (1999), consideră că mitologia românească este reprezentată, pe lângă Miorița și Meșterul Manole, și de balada Toma Alimoș, al cărei protagonist, un homo activus, pedepsește exemplar trădarea
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
Demetrius, „O călătorie ciudată”, LCF, 1966, 6; Popa, Dicț. lit. (1971), 211-213; Protopopescu, Romanul, 240-241; Brădățeanu, Istoria, III, 196-200; Alexandru Raicu, Autografe, București, 1983, 74-83; Negoițescu, Ist. lit., I, 260; Lovinescu, Unde scurte, II, 162-165; Lucia Demetrius, DRI, II, 61-72; Doina Uricariu, Lucia Demetrius, în Dicț. scriit. rom., II, 61-64; Lucia Demetrius, DCS, 137-138; Ghițulescu, Istoria, 196-199; Popa, Ist. lit., I, 1054-1055, passim. M.Dț.
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
Emilia Șt. Milicescu, București, 1965-1979; Jurnal de război, îngr. și pref. Emilia Șt. Milicescu, București, 1972; Discursuri, îngr. și postfață Constantin Călin, București, 1977; Teatru, postfață Constantin Cubleșan, București, 1978; Paraziții, îngr. și pref. Ioan Buduca, București, 1982; Teatru, postfață Doina Modola-Prunea, Cluj-Napoca, 1982; Nuvele. Povestiri, îngr. Emilia Șt. Milicescu și Mihai Dascal, București, 1987; Opere alese, îngr. și introd. Emilia Șt. Milicescu, Chișinău, 1994; Crochiuri și portrete. Articole politice, îngr. Emilia Șt. Milicescu, București, 1996; Nuvele, îngr. Al. Săndulescu, București
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
Scrisori la un prieten, Timișoara, 2000; Exodul, Timișoara, 2001; Omul de cenușă, pref. Adrian Dinu Rachieru, Timișoara, 2002; Elegii, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, „Pax magna”, CL, 1973, 8; Lucian Alexiu, Eugen Dorcescu, „Desen în galben”, O, 1978, 50; Doina Uricariu, Emblemele realității poetice, AFT, 1979, 2; Cornel Ungureanu, „Embleme ale realității”, O, 1979, 11; Dorian Obreja, „Desen în galben”, CRC, 1979, 14; Dinu Mihai, „Embleme ale realității”, CNT, 1979, 19; Adriana Iliescu, „Embleme ale realității”, CNT, 1979, 19; Mihail
DORCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
Flacăra”, „Neamul românesc literar”, „Unirea”, „Lumina poporului” ș.a. Nu avea să mai mire, așadar, pe nimeni elegantul condei de jurnalist care se afirma la „Ramuri”, în anul 1913. Cu eseuri literare și recenzii, D. colaborează, în perioada imediat următoare, la „Doina”, „Credința”, „Drapelul”, „Lumina literară”, „Capitala”, „Solia” ș.a. În 1921 debutează editorial, la Cluj, cu monografia Mihail Kogălniceanu, atentă cercetare a personalității celui ce întruchipa „aspirația către o cultură românească originală”; ediția a doua, scoasă la București în 1926, se încheie
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
Cluj-Napoca. Participă la cenaclul Echinox și se integrează grupului de tineri scriitori din jurul revistei studențești cu același nume, în paginile căreia debutează cu eseul Caragiale în patru timpi (1977). Se atașează îndeosebi de profesorii Mircea Zaciu, Ion Vlad, Ion Vartic, Doina Curticăpeanu. După licență, este repartizat, în 1979, ca profesor în comuna Mușata (județul Vaslui). Redactează revista manuscris „Mușețelul”. Din toamna lui 1981, este profesor la Liceul Industrial Minier din orașul Vulcan, până în 1984, când se mută la Cluj-Napoca. Lucrează, în
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
, Paul P. (4.VI.1948, București), etnolog. Este fiul Doinei (n. Dobo) și al lui Paul Drogeanu, profesor universitar. După absolvirea Liceului „M. Eminescu” (1962-1966) și a Facultății de Limba și Literatura Română (1967-1972) a Universității din București, a lucrat ca cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
Popovici. Cele mai numeroase contribuții aparțin, cum este firesc, scriitorilor români de pe continentul american, fără a fi excluși însă cei din zona europeană. Poeții frecvent prezenți sunt N. Petra, V. Posteucă, N. Novac, I. Iancu Păltinișeanu, Vasile Gherasim, Dorina Ienciu, Doina Oșteanu, Sergiu Grossu, Zahu Pană, I. Cârja, Matei Sberga, Leonida Lututovici ș.a. Sporadic, publică versuri Ștefan Baciu și Vintilă Horia. D. prezintă, de asemenea, mari grupaje de poezii scrise în închisorile comuniste, multe nesemnate. Paginile de proză sunt semnate de
DRUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
mesianism. În proză G. are însă momente de virtuozitate. Sunt schițe în volumul Alb și negru (1902) în șirurile cărora fiecare cuvânt se așază ca într-un mecanism detonator, în registru de pamflet, acuzând, în linie sămănătoristă, degradarea societății (Altă doină) și nedreptățile (Vaiet și tăcere, Midas, Arhivarul, Frații ș.a.). Doar povestirea Mâna moartei, prezentând ordinea logică prin ochiul deformant al patologicului, găsește cheia unui fantastic înrudit cu cel din proza lui I.L. Caragiale, subminat însă de perpetua deslușire realistă. Gradația
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
1944. St. O. Iosif. Doinirea ca vocație și destin (1985) revizuiește, într-o tonalitate polemică proprie criticului, opinii tradiționale și mai ales poncife provenite din definirea poetului „prin ceea ce nu are el și au ceilalți”. Miezul demonstrației stă în interpretarea doinei ca pattern al întregii creații și în decelarea deschiderilor către modernitate induse de reinterpretarea, ca tematică și muzicalitate, a modelului folcloric de către un poet considerat de exeget mult mai modern decât s-a crezut. Recitirea altui poet de început de
GRASOIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
introd. edit., București, 1983, Poezii alese, introd. edit., București, 1996. Repere bibliografice: Emil Manu, „Poezia lui Vasile Voiculescu”, SPM, 1977, 363; Al. Piru, Critică și exaltare, LCF, 1977, 40; Constantin Călin, „Poezia lui Vasile Voiculescu”, ATN, 1978, 2; George Muntean, Doina ca ideal estetic, CNT, 1986, 27; Rodica Florea, Un act de restituire, RL, 1986, 51; Roxana Sorescu, Un unghi de vedere, LCF, 1996, 30; Dicț. scriit. rom., II, 444-445; Roxana Sorescu, Un alt Topîrceanu, LCF, 2000, 10; Ioana Diaconescu, Cazul
GRASOIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
Merleau-Pontys Phänomenologie der Sprache, Heidelberg, 1977; „Singura literatură esențială”. Povestirea fantastică, București, 1996; Studii literare, pref. Mircea Martin, București, 2002. Repere bibliografice: C. Rogozanu, Despre Eminescu, așa cum trebuie, RL, 2002, 33; Mircea Iorgulescu, Moment revoluționar în eminescologie, „22”, 2002, 33-34; Doina Curticăpeanu, Apropierea de Eminescu, F, 2002, 9, 10; Irina Petraș, Eminescu la Berlin, CNT, 2002, 48-52; Manolescu, Enciclopedia, 365-366. R.S.
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
să exclame: „Ne regăsim - la câtă depărtare - / De rădăcina sfântă, de izvoare!”, căci invocând „Pământul străbun din țarine umile” el cheamă imaginea trudnică a celui care „Te-a-ntors în brazde și în moine”, chiar dacă „Poate a murit de mult cu răstignite doine” (Regăsire). Coasta soarelui prelungește ecourile și motivația lirică din Pete de lumină. În Cuvânt înainte, autorul specifică: „Închin aceste noi stanțe însorite memoriei maestrului meu Nichifor Crainic și celorlalți scriitori din gruparea revistelor «Gândirea» și «Sfarmă-Piatră», care au fost uciși
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
de un nivel artistic scăzut. A încercat unele schimbări, dar fără izbândă, Ioan Slavici, aflat o vreme printre redactori. Se acordă un spațiu larg creațiilor folclorice, fapt datorat, în bună măsură, colaborării constante a lui I. Pop-Reteganul. Au apărut aici doine și hore din Transilvania și Banat, strigături satirice, cimilituri, snoave, legende și povești. Începând cu anul 1901, revista reapare la Arad, sub îngrijirea lui I. Russu-Șirianu și I. Suciu. Comparată cu „Umoristul”, de la care preia nu numai programul, ci și
GURA SATULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287385_a_288714]
-
le cercle, București, 1988; Anta Raluca Buzinschi, Vers pour l’air, pref. Eugen Simion, postfața trad., București, 1996. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Călătorii, O, 1977, 3; Constantin Hârlav, „Memorial invers”, ST, 1977, 3; Al. Dobrescu, „Confesiuni esențiale”, CL, 1977, 9; Doina Uricariu, Un „proiect” de sociologie literară, LCF, 1977, 40; Mircea Scarlat, Constantin Crișan, „Nostalgia comunicării”, RL, 1978, 37; Aureliu Goci, „Confesiuni esențiale”, RL, 1978, 8; T. Tihan, Critică și sociologie literară, ST, 1978, 2; Mihai Coman, Exuberanța comunicării, LCF, 1978
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
pe cei flăcăi ce nu se mai întoarnă/ din a Siberiei grea, veșnică iarnă” (subliniată - noutatea adusă prin rescriere). Limbajul îl continuă și dezvoltă (în sensul proclamației și îndemnului incendiar) pe cel interbelic; inedit este apelul la prozodia populară, a doinei, a cărei muzicalitate atenuează reliefurile colțuroase ale expresionismului și fluidizează versul eliptic și abrupt: „Mi-a fost scris din neam/ odihnă să n-am,/ sângele să-mi fiarbă,/ ca o mare oarbă, / și în codru-adânc/ inima să-mi mânc// [...] Dârz
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Chișinău, 1960; Noi avem prieteni, Chișinău, 1960; O hrincă de soare, Chișinău, 1961; Poeme alese, Chișinău, 1961; Înflorească visele, Chișinău, 1962; Versuri, Chișinău, 1965; De vorbă cu lumea, Chișinău, 1965; Poartă-ne, vreme, Chișinău, 1967; Vâltoarea dorurilor, Chișinău, 1968; Multe doine, multe hore, Chișinău, 1968; Cu fluierul în stele, Chișinău, 1970; Salve, Chișinău, 1970; De-a lungul anilor, Chișinău, 1972; Neuitarea, Chișinău, 1972; Bărbăția fratelui (Carnet vietnamez), Chișinău, 1973; Spic și spadă, Chișinău, 1974; Neastâmpăr, Chișinău, 1975; Scrieri, I-II, pref.
CRUCENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286539_a_287868]
-
anul 1932 la ședințe ale cenaclului lui E. Lovinescu, unde citește un tratat despre nemurire și prezintă două volume de versuri; scrie în „Epoca” despre Memoriile amfitrionului, lăudându-l excesiv, încât acesta va socoti aprecierile „insuportabile”. În Destinée mystique (1919), Doine și sonete (1932), face elogiul valorilor clasice, condamnându-i pe cei care, în „oarba lor nălucire”, îi împing cu secole în urmă pe Beethoven și Shakespeare sau izbesc zadarnic cu barda în Venera din Milo. Tudor Vianu era de părere
CUCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286548_a_287877]
-
limba engleză, C. a fost considerat „cel mai artist prin profesiunea scrisului sau a poeziei și cea mai însemnată personalitate” (Andrei Brezianu). SCRIERI: Destinée mystique, vol. I: La Sonate du Coq Gaulois, București, 1919; vol. II: Poésies diverses, București, 1919; Doine și sonete, București, 1932; Traduceri: M. Eminescu, Poems, București, f.a. Repere bibliografice: Ioan Țiculescu, Dimitrie Cuclin. Studiu asupra vieții și operei lui, București, 1933; Andrei Brezianu, Mihai Eminescu și receptarea engleză: realizare și ecou, VR, 1983, 12; Ion Bârsan, Convorbiri
CUCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286548_a_287877]
-
plagiat. D. Evolceanu (în numele „Convorbirilor literare”), Al. Vlahuță, N. Iorga iau apărarea poetului. C. va răspunde atacurilor târziu, în 1896, în prefața la Fire de tort. Împreună cu Slavici și Caragiale, editează în 1894 „Vatra”, revistă care susține întoarcerea la tradiție. Doina, Noi vrem pământ!, In opressores, Pașa Hassan, Dragoste învrăjbită, Scara, Iarna pe uliță, Lupta vieții sunt tipărite aici, iar la rubrica „Vorba ăluia” C. explică originea unor zicători și expresii populare. În 1895 se căsătorește cu Elena Sfetea și i
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
morții. Pretexte istorice servesc poeziei de revoltă socială și națională, încărcată de o mânie adâncă și exprimând idealul jertfei pentru libertate, de preferat robiei (Decebal către popor, Un cântec barbar). Personificări ale revoltei, accente de poeta vates (Ex ossibus ultor!, Doina, Dunărea și Oltul) îl anunță pe O. Goga. Maxima energie a tonului de rechizitoriu vehement este atinsă în Noi vrem pământ!, In opressores și Pentru libertate, unde C. dă glas direct sentimentelor justițiare, setei de dreptate socială și libertate națională
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Enache (n. Ghețu), fizician meteorolog și al lui Titu-Marius Enache, economist. La vârsta de treisprezece ani, după decesul pretimpuriu al ambilor părinți, copilul, al cărui nume la naștere este Mihail-Daniel, este adoptat de criticul Valeriu Cristea și de soția acestuia, Doina Cristea (rude cu părinții lui). C.-E. și-a făcut studiile la București, absolvind Liceul „Alexandru Ioan Cuza” (1992) și Facultatea de Litere, specialitatea română-engleză (1996); frecventează apoi un an de studii aprofundate. A lucrat, încă din anii studenției, în calitate de
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
covoarele și lăicerele; la fel se încrustau fluierele, cavalele și toiegele; la fel se alcătuiau uneltele rudimentare de muncă, la fel se clădesc casele și se urzesc satele. După conformația craniilor, după avântul tineresc înnăscut al inimilor ce-și începea doina cu „frunză verde”, după marele simțământ al toleranței religioase, după ritmul danțurilor voinicești, după sinteza și etimologia limbii ce se trage din latina vulgară - cu toate influențele ce le-am suferit - Dvs. ați putut ușor dezlega de ce există o atât
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
trimis la revista „Familia”, sub semnătura Liuba-Iana, texte lirice, jocuri de copii, culegeri de medicină populară ș.a. A mai publicat în „Familia”, „Intendentul”, „Luminătoriul” (Timișoara), „Progresul” (Oravița) și „Tribuna” multe credințe și datini legate de naștere, înmormântare și sărbători, strigături, doine, balade, anecdote și povești. Descrierea amănunțită a jocului călușarilor (Căluceniul sau Căluceriul) este una dintre contribuțiile cele mai vechi și mai prețioase privind această manifestare folclorică românească atât de complexă. Fără a depăși nivelul mediu al comentariilor de texte, frecvente
IANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287480_a_288809]
-
în mâlul lui”, de „Ai Penei Corcodușa Crai trei, de Curtea Veche”; menționează „România pitorească-n frumusețile-i vlahuțe”, evocă anii cu „struguri dulci”, pe „care-i gustă și îi cântă pe la vatra lor țăranii”, invocă, asemeni lui Eminescu în Doină, pe marele Ștefan: „Nu mai sta nici tu la Putna în mormânt, Ștefan Părinte.” O seamă de versuri, majoritatea scurte, precum acelea care alcătuiesc piesa titulară a volumului Umbra plopilor (1965), aduc rezonanțe de melos simbolist. Ele reiau, de altfel
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]