12,356 matches
-
clădiri nelocuite, avea 1011 menaje și 6985 de locuitori, 3479 - parte bărbătească și 3506 - parte femeiască. Unități economice: grădini de zarzavat, gospodărie boierească, cooperativă de consum, două cârciumi, moară de vânt. Infrastructura socială: 3 școli primare, biserică ortodoxă, post de jandarmi, agent sanitar, agent de percepere, poștă rurală, primărie. Date statistice din 1923 pentru satul Cartușa: clădiri - 42; menaje - 47; populație - 593 (284 bărbați și 309 femei), gospodărie boierească, moară de vânt, școală primară mixtă (de băieți și fețe), poștă rurală
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
turnător; două biserici; două mori cu valțuri; o oloiniță; un cămin cultural în care se afla "Marele Mut" (cinematograful nesonorizat); o cooperativă comercială "Agro"; mai multe prăvălii particulare; o farmacie; o haltă a căii ferate; o primărie; un post de jandarmi; o percepție; o frizerie; o popotă; o croitorie; o cizmărie; o măcelări;, o batoză; două tractoare "Fordson" și o limuzină particulară. Deasemenea în sat era cantonat în fostul conac al boierului Bogdan un batalion al regimentului 39 de infanterie. Pentru
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
Dicționarul statistic al Basarabiei, scos de sub tipar în 1923 la Chișinău, atestă aici 564 bărbați și 572 de femei, o gospodărie boierească, o bancă populară, o carieră de piatră, o moară de apă, o școală primară mixtă, un post de jandarmi, o poștă rurală, 3 cîrciumi, un sălaș de țigani. Pe atunci în sat era primar Nicolae Procopie, notar - Ștefan Ionescu, preot - Serghei Pereteatcov. Școala parohială cu o clasă înființata pe lîngă biserică din 1903, iar școala laică cu patru clase
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
1855 s-a ridicat din piatră Biserică ”Nașterea Maicii Domnului”. Primul proprietar moldovean locuitor al satului a fost Toader Holban. Însemnări economice: gospodărie boiereasca, cooperativa de consum/1917/ moară de aburi. Însemnări administrative: școală primară mixtă, biserica ortodoxă, post de jandarmi, poștă rurală, primărie. La 2 februarie 1989, de către Consiliul de Miniștri al fostei RSSM, a fost înregistrată biserică pravoslavnica din satul Sadaclia cu hramul fost numit ”Nașterea Maicii Domnului”, ce se prăznuiește la 8 septembrie stil vechi și la 21
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]
-
agrare din 1918-1924. În perioada interbelică face parte din plasa Vulcănești. În 1923 erau 280 de clădiri, populația număra 1304 de locuitori (670 bărbați și 634 femei), funcționau: o școală primară mixtă, biserică ortodoxă, poștă rurală, telefon, primărie, post de jandarmi. Dicționar statistica al Basarabiei. p. 160-161. La recensământul din 1930 populația satului a fost de 1721 de locuitori, inclusiv 1696 români, 8 ruși și ucraineni, 17 - bulgari, evrei, găgăuzi. În cel de-al doilea deceniu a administrației românești în Brînza
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
mare cotitură în veața sătenilor a fost împroprietărirea lor în 1922, cu pământ fără răscumpărare. În 1923 satul Hlinaia avea 520 de case cu 1488 de locuitori. Satul are deja o moară de aburi, școală primară, 3 cârciumi, post de jandarmi și primărie. În 1940 satul a ajuns la 1897 de locuitori, fiind aproape în totalitate de moldoveni (98,4%), dar în vara anului viitor numără 525 de case, deja cu 2102 locuitori. Recensămînturile din 1979 și 1989, înscriu în liste
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
ce avea în proprietatea sa 4194 desentine de pământ. Pe teritoriul satului era o gospodărie boierească cu două case de locuit, cooperativa agricolă „Ardealul” care s-a înființat în anul 1902, două mori cu aburi, o școala pimară, post de jandarmi, poștă cu cai, a zemstvei, 8 cai și două trăsuri, poștă rurală, primaria și o cârciumă. În anul 1902 populația localității era alcătuită din 995 de bărbați și 1012 femei ce posedau 670 de case de locuit. În 1906 pe
Obreja Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305169_a_306498]
-
o cooperativa agricolă, care se numea <nowiki>"</nowiki>Sărată Nouă<nowiki>"</nowiki>, primărie, cîrciuma, școala primară. Sărată Veche avea cooperativa agricolă care se numea <nowiki>"</nowiki>Sărată Veche<nowiki>"</nowiki>, primărie, școala primară mixtă, biserica ortodoxă, poștă rurală, post de jandarmi, telefon, o moară cu aburi și o cîrciuma. În sat locuiau 858 de bărbați, 811 de femei în 400 de gospodării. În afară de boierul Goilav în sat mai aveau pămînt și frații Leomid și Maria Stamerov care locuiau la Chișinău. În
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
de pământ. Doar după un an de la înfăptuirea reformei agrare statistica va înregistra aici 219 case și o populație de 969 de suflete, o moară de aburi și o alta de vânt, o școală primară, două cârciumi, primărie, post de jandarmi. În 1933 Cazangicul avea deja un număr de 1137 locuitori. Printre gospodarii de frunte ai satului erau Gheorghe Vineș (150 ha de pământ arabil și 3 ha de vie), Dumitru Butuc (106 ha), Grigore Novițchi (86 ha), Chiril Inculeț (70
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
la începutul anilor 20, erau 2 grădini de zarzavaturi, 4 mori de vânt, poșta de cai a zemstvei, telefon, poștă. În fiecare marți se făcea târg de vite și manufactură. În ceea ce privește instituțiile administrative, acestea constituiau: reședința de voloste, postul de jandarmi, agentul sanitar, judecătoria rurală de ocol, primăria, agenția de percepție, cooperativa de consum. La 28 iunie 1940, ca urmare a pactului Ribentrop-Molotov și protocolului adițional secret din 23 august 1939, Uniunea Sovietică ocupă Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța. În
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
între frați. Prin 1923 Bilicenii aveau vreo 500 clădiri, inclusiv o curte boierească, cu 1750 de locuitori (890 bărbați și 860 de femei), activa cooperativa agricolă „Muncitorul”, o tovărășie de credit, o școală primară mixtă, biserica ortodoxă, primăria, postul de jandarmi, o cârciumă. În 1928 aici făceau comerț Ioan Sasov, Vasilisa Pisanova, Leizer Meister și Luzer Chic. În 1932 lucra moara cu motor a lui Ion Reaboi. Florian Capiton, Grigore Romașcan și Emanoil Catelîi stăpîneau câte 100 ha de pămînt arabil
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
Primar fiind F.Gutu, iar secretar -Ștefan Tănase. La 10 noiembrie 1940 , la Rublenita au fost înregistrați 2173 locuitori inclusive 2151 -moldoveni; 9 -ruși și 13- alte etnii. Autoritățile sovietice au început a căuta “dușmani poporului”. Efim I.Rau , fost jandarm , în 1940 a fost condamnat la 8 ani privațiune de libertate și aruncat intrun lagăr de corecție prin munca din regiunea Măgădan a Rusiei. Nicolae Gh.Manea, fost membru al Partidului Național-Țărănesc, a urmat în 1941 aceeași cale . Atunci au
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
zece ani mai tîrziu - școală laică de alfabetizare. În 1901 își deschide ușile bibliotecă publică. În 1923 la Olișcani sînt înregistrate 900 de gospodării și circa 6000 de locuitori, o gospodărie boiereasca, cooperativa agricolă, școala primară, două biserici, post de jandarmi, primărie, 5 cîrciumi. Olișcani este un sat și comuna din raionul Soldănești(1). Satul este situat la 47.800107 - latitudine nordică și 28.709804 - longitudine estică, avand o suprafață de aproximativ 3.77 kilometri pătrați, cu un perimetru de 11
Olișcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305214_a_306543]
-
o stîrpise încă în 1914.” După datele statistice din 1925 Alcedarul numără 420 case cu o populație de 1150 de locuitori (500 barbați și 650 femei), aveau o moară de vînt, 4 cîrciume, o școală primară, agent și post de jandarm, primărie. În 1933 Alcedarul era format din 1708 locuitori. Agricultorii înstăriți pe atunci erau Gheorghe Balaban, Botnaru Gheorghe, și Vasile Fotescu, Marandici Gheorghe și cîrciumarii Garber, Ițîc, Rozemblium, Avrum. La fel datele statistice spun că în 1932 în sat era
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Bihor. Între timp fuseseră deposedați de averi, atât în baza legii CASBI, cât și în temeiul articolului 3 al Legii Reformei Agrare (23 martie 1945). Coloniștii unguri care fuseseră mutați în casele lor au fost obligați, prin intervenția Legiunii de jandarmi Bihor, să le părăsească. Soluționarea strămutării coloniștilor unguri a survenit prin repatrierea în Slovacia a populației slovace din satele Chioag, Fegernic, Sârbi, Șinteu, Huta, Nova Huta, Budoi etc., după ce minoritatea activase 250 de ani în exploatările forestiere bihorene. Cazării coloniștilor
Atrocitățile Armatei Roșii () [Corola-website/Science/304849_a_306178]
-
în ziua respectivă. Cele șase trăsuri-automobile (cum mai erau încă denumite) s-au aliniat pentru start la Filaret, lângă fântâna Cantacuzino. Acești temerari au fost: Notabilitățile Giurgiului anunțate din timp prin telefon de începerea cursei și apoi de goarna ultimului jandarm, asistă la sosirea vijelioaselor mașini. Arbitrii notează: Bibescu a terminat itinerarul București-Giurgiu (63km) în 58 de minute Leonida - același timp; Vidal - 119 minute; Niculescu Iarca - 120; Darvari și Prager câte 152 minute. După o odihnă de trei ore s-a
Automobilism în România () [Corola-website/Science/304908_a_306237]
-
de suflete în 1610 case. Orășelul avea o fabrică de ulei, două de săpun, 2 școli primare, un medic de plasă, o moașă, 6 dentiști, un agent veterinar, 46 de cârciumi, un spital, 2 incubatoare, o sinagogă, un post de jandarmi. La 1 august 1949 în Briceni rămăseseră doar 4949 de locuitori, inclusiv 186 moldoveni, 568 ruși, 3205 ucraineni și 913 reprezentanți ai altor naționalități. Bricenii mult timp au continuat să rămână un târguleț prăfuit și murdar, cu căsuțe mici, deși
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
și în Craiova. În seara zilei de 12 martie" - relata ziarul "Dimineața"- "la marginea Craiovei, numeroși găzari, precupeți și alți mahalagii au hotărît să pornească lupta împotriva bogaților din oraș." Revolta găzarilor și precupeților avea să fie reprimată brutal de jandarmi, înregistrîndu-se în acea seară, peste 200 de arestați la sediul jandarmeriei Craiova. În martie 1908 s-a înființat Muzeul de Artă din Craiova iar pe 21 septembrie 1908 are loc inaugurarea celei mai mari biblioteci a orașului, "Biblioteca Alexandru și
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Budăi, Bălțați, Cigîrleni. Către anul 1923 în Costești erau de acum 956 case, 3486 bărbați și 4175 femei. Satul dispunea pe atunci de 1 moară cu aburi, 23 mori de vânt, 3 școli primare mixte, o biserică ortodoxă, post de jandarmi, comună agricolă, poștă de cai a zemstvei, poștă rurală, primărie, o cârciumă, reședință de subprefectură și un restaurant . La 4 octombrie 1936 se deschide o fabrică de spirt, clădirea era de piatră, acoperită cu țiglă. Stăpânul fabricii era M. Starostinski
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
de purificare etnică a fost implicat direct în deportarea și masacrarea evreilor și rromilor. La ordinul lui Ion Antonescu, care a întrevăzut prăbușirea indubitabilă a Germaniei naziste, la 14 octombrie 1942 Vasiliu a dat ordin tuturor inspectoratelor și legiunilor de jandarmi de încetare a evacuărilor către Transnistria și chiar a ordonat jandarmilor (la 31 decembrie) să asigure în secret tranzitul țării spre Palestina a unui tren special cu 500 de copii evrei refugiați din Budapesta. În 1945 Vasiliu a făcut parte
Constantin Z. Vasiliu () [Corola-website/Science/305729_a_307058]
-
evreilor și rromilor. La ordinul lui Ion Antonescu, care a întrevăzut prăbușirea indubitabilă a Germaniei naziste, la 14 octombrie 1942 Vasiliu a dat ordin tuturor inspectoratelor și legiunilor de jandarmi de încetare a evacuărilor către Transnistria și chiar a ordonat jandarmilor (la 31 decembrie) să asigure în secret tranzitul țării spre Palestina a unui tren special cu 500 de copii evrei refugiați din Budapesta. În 1945 Vasiliu a făcut parte din grupa de foști lideri ai guvernului Antonescu care au fost
Constantin Z. Vasiliu () [Corola-website/Science/305729_a_307058]
-
era deținută în penitenciarul Văcărești, fiind reținută fără mandat de arestare, conform fișei matricole penale. Avansat la gradul de căpitan, Constantin Tobescu trece în cadrele Jandarmeriei la sfârșitul războiului. În noiembrie 1930, este mutat în interesul serviciului la Inspectoratul de Jandarmi București, unde se stabilește definitiv. După ce este detașat în diverse posturi prin țară (Găești, Ploiești și Chișinău), este avansat la gradul de colonel în 1938, fiind mutat la Iași. După abdicarea regelui Carol al II-lea, demisionează din armată (în
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
și trei grupuri compuse din parașutiști sovietici. Misiunea Jandarmeriei era strict de a captura aceste grupuri și de a-i împiedica să acționeze în spatele frontului. De asemenea, gen. Constantin Tobescu menționează un caz în care s-au comis atrocități de către jandarmi asupra populației civile, pentru care a dispus trimiterea responsabililor (un Șef de Post, împreună cu câțiva instigatori locali) în fața Curții Marțiale din Chișinău. În interogatoriile din 14 iunie 1945 și 5 aprilie 1946, întrebările anchetatorilor au fost extrem de clare, urmărind în
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
1945 și 5 aprilie 1946, întrebările anchetatorilor au fost extrem de clare, urmărind în primul rând găsirea unor capete de acuzare împotriva gen. Constantin Tobescu, sau a celorlalți membri ai “lotului”, prin confruntarea declarațiilor acestora. Întrebările au privit organizarea forțelor de jandarmi, activitatea generalului pe durata războiului, activitatea contraspionaj a jandarmeriei și persecuțiile exercitate asupra comuniștilor și evreilor: În cartea sa, “Omul de taină al Mareșalului”, Cristian Troncotă precizează: La acestea Eugen Cristescu ar fi adăugat: "S-a dat lovitură de stat
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
asemenea, se afirmă că Tobescu ar fi dat ordin unuia din oamenii săi "de încredere", respectiv cpt. Ionescu Mihai, să "blocheze centrala telefonică", împiedicând astfel transmiterea unui ordin al gen. Anton, de "a se grupa în Capitală 5 batalioane de jandarmi". De asemenea, se afirmă că Tobescu a refuzat să predea comanda gen. Anton fără ordin scris de la gen. Pichi Vasiliu, superiorul său direct, astfel că acesta (gen. Constantin Anton) a fost nevoit să se deplaseze la palat pentru a obține
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]