13,057 matches
-
primite la anumite activități/discipline. în aceste condiții, responsabilitatea sa este dublă, deoarece trebuie să se adapteze atât condițiilor de lucru din clasa obișnuită (unde trebuie să joace rolul unui personaj familiar și discret), cât și condițiilor de lucru în particular cu respectivii copii. Programul de intervenție personalizat reprezintă un instrument de lucru permanent pentru unul sau mai mulți membri ai echipei de intervenție, utilizat pentru eficientizarea activităților de intervenție și atingerea finalităților prevăzute în planul de servicii personalizat. în acest
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
elev nu prezintă numai o latură intelectuală. Factorul afectiv are o importanță deosebită asupra randamentului intelectual al elevului. Crearea de bună dispoziție în clasă reprezintă o condiție necesară pentru evitarea eșecului școlar. Fiecare lecție se desfășoară într-un climat afectiv particular, dispoziția clasei variază în funcție de cea a profesorului. Prin apreciere profesorul trebuie să schițeze o perspectivă. Dacă un profesor spune unui elev: „Din tine nu va ieși nimic”, el nu apreciază numai o situație prezentă, ci exprimă și convingerea lui asupra
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
al basmului, se desprind „chipuri” insolite, precum harabagiul Cărășel, Ivan Muscalul, Șmil Meremurate, cel urmărit de un destin tragicomic, jupânul Toiba sau Caleb Șoil. Li se alătură, într-o rememorare plină de căldură, de sensibilitate, cu atenție pentru ceea ce au particular, personaje ale unui involuntar bildungsroman, părinții lui G., profesorii și colegii de la școlile din Cernăuți sau prietenii întâlniți la Viena (Constantin Flondor, Ilarion Munteanu) și la Iași (Mihai Eminescu). Izbutită este și conturarea, cu o peniță ascuțită, a mediului răzeșilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
industrial-urbane. Analiza unor manuale sau alte texte de sinteză, tratate de sociologie și antropologie relevă că subzistă totuși onuanță marcantă între cele două discipline și în explorarea familiei: sociologia integrează parcă mai substanțial date ale altor ramuri de știință (în particular, ale psihologiei sociale), antropologia fiind saturată, în schimb, în mai mare măsură de date cultural-comparative. Interesante sunt pe această linie achizițiile ei privind grupurile familiale și relațiile de rudenie. Constatarea unei foarte mari diversități de tipuri de familie (monogamă, poligamă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și relațiile cu alte instituții) și a celei microsociologice (structurile și procesele din interiorul grupului familial). Sociologia și antropologia familiei tind - și reușesc într-o mare măsură - la o viziune holistică (sistemică), integrând date din mai multe discipline științifice, în particular din istorie (comparația în timp), din etnologie (comparație spațio-culturală), din economie (problema costurilor) și din psihologia socială (valori, atitudini, percepții, mecanisme cognitive ale grupului familial). De remarcat, de asemenea, că în manualele de sociologie (și antropologie) sunt incluse teme de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
gospodărire, în funcție de parametri ca vârsta, sexul, etnia, statutul economic. În țara noastră, în perioada actuală (de tranziție), au intervenit mutații fundamentale în relația părinți-copii adulți, fiind determinate în primul rând de procesul de reîmproprietărire. Reconstituirea și împărțirea averii părinților, în particular a pământului, creează o serie de probleme și conflicte, semnalându-se cu o mare frecvență neconcordanța dintre dreptul juridic și cel moral. Într-o viziune mai largă, relația copii maturi-părinți în vârstă este încadrabilă în tema schimbului intergenerațional în familia
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
trece familia și specificul problemelor pe care le întâmpină (vezi 6.4.). Ca și perspectiva feministă, acestea nu constituie teorii propriu-zise, ci mai mult modalități și tematici de abordare. De asemenea, în literatura de specialitate consacrată teoriilor despre familie, în particular, raportului funcționalism-confictualism, se vorbește (vezi, de exemplu, Leeder, 2004) de teorii critice radicale, începând cu cele care încearcă să explice stări și fenomene ale micromediului familial (neînțelegeri, violențe, disrupții) prin inegalități macrosociale (de clasă, de etnie, de gen social, de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
din analiza miturilor" Mai mulți etnografi, filologi, istorici și specialiști din alte domenii din secolul al XIX-lea au întreprins explorări ale textelor literare, biblice și ale altor documente pentru a deduce formele trecute de organizare a comunităților umane, în particular a familiei. Astfel, J. Bachofen, în lucrarea intitulată Matriarhatul. Studiu asupra naturii religioase și juridice a ginecocrației în Antichitate (1861), expune rezultatele analizelor sale asupra textelor biblice, a unor mituri și a altor producții literare din Antichitate. Plecând de la concepția
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
principalele probleme ale investigației empirice a grupului familial, problemele metodologice de principiu, precum și cele legate de metodele și tehnicile propriu-zise. Aceste metode și tehnici sunt și pentru familie cele general folosite în științele socioumane, în sociologie și psihologia socială, în particular. Nu se insistă, prin urmare, asupra conținutului lor de detaliu, ci asupra relevanței lor în cercetarea familiei. Referindu-ne la chestionar ca la cel mai frecvent instrument utilizat în cadrul studiilor concrete pe problematica familiei, să observăm mai întâi că și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
lucrează din plin comparația. Cazurile se compară între ele din mai multe unghiuri de vedere și pe mai multe dimensiuni. De notat în acest context că, în fapt, așa cum ne învață încă clasicul E. Durkheim, comparația în disciplinele socioumane, în particular în sociologie, este inevitabilă. Și atunci, când spunem „e de familie bună”, facem implicit referirea la familiile de tipopus. Este foarte important însă ca, pe cât posibil, comparațiile să fie realizate explicit, să treacă dincolo de „impresii” și să fie cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
comprehensivă. Unii cercetători pretind chiar ca persoana care abordează etnometodologic realitatea să fie în stare să reproducă scene din fragmentul de viață studiat, jucând rând pe rând rolul agenților acționali. • Necesitatea de a disocia între diferitele perspective asupra familiei, în particular dintre cea din „interior” și cea din „exterior”, dar și de a le utiliza complementar ar impune cerința ca cei ce realizează monografii sau studii de caz să prezinte în raportul de cercetare trei registre de date distincte: „ce spune
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
prezentat principii și tehnici generale de investigare a grupului familial, insistând asupra faptului că ar fi de dorit o abordare multimetodică și multiperspectivală. Respectivul deziderat nu poate fi însă aplicat decât în conjuncție cu exigențele impuse de împrejurările concrete, în particular de costul cercetării (costurile financiare propriu-zise ale unei cercetări, dar și gradul de specializare implicat și timpul necesar efectuării ei). Opțiunea pentru o anumită strategie metodologică și un anume instrument este în cele mai multe cazuri rezultanta compromisului dintre stringențele teoretico-metodologice și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
puțin voalat, mascate și transformate de parametrii sociali. Este de reținut însă că și pentru etologia animală se aduc date noi care le infirmă pe unele ce păreau certe. Astfel, se admitea că stabilitatea cuplului de împerechere la animale (în particular, la păsări și mamifere) este dată de dependența prelungită a nou-născutului de mamă (părinți), care necesită diviziunea muncii pe mascul și femelă (masculul apără teritoriul și „cuibul”, aduce de mâncare, femela are grijă de pui, îi hrănește etc.). S-a
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sens, primul sistem familial este considerat tradițional, iar al doilea, modern. Să subliniem însă că nu e vorba de o trecere de la familia extinsă la cea nucleară, ci de o schimbare a ponderii și funcțiilor lor în istoria omenirii, în particular a Europei și SUA (vezi 3.4.). În al treilea rând, familia nucleară și familia extinsă, așa cum au fost ele prezentate, sunt tipuri ideale, cazurile concrete de familii fiind abateri mai mult sau mai puțin semnificative de la modelul teoretic. De
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
patriliniar și patrilocal (vezi 3.3.3.2), băieții mai mici alergând după fete cu gospodărie, statutul celibatarilor era la mijloc de drum, între servitori și rude (Segalen, 1987). De aceea, concepția ideologilor francezi din secolul al XIX-lea - în particular a lui F. La Play - care, indignați de instabilitatea și dezorganizarea familiei muncitorești, propuneau o întoarcere la familia tulpină era, dacă nu demagogică, cel puțin idilică. Argumentul că prin acest gen de familie se asigură autoritatea patriarhală și continuitatea valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
semnificația unor evenimente proeminente ale familiei lărgite, cum sunt nașterile, căsătoriile etc. În varianta ei extinsă modificată, familia funcționează ca un întreg în luarea unor decizii majore și uneori bugetul este comun. Studii autohtone și ale unor specialiști străini (în particular, antropologi americani) pe sate din Transilvania din anii ’70 au constatat că cele mai prospere familii din comunitatea rurală erau cele pe care le-am putea numi „extinse modificate”, o combinație în care familia mai „bătrână” lucra în agricultură, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
al căsătoriei, chiar simbolică, drept formulă dezirabilă de a crește copii și de a le atribui acestora un statut social. În tradiția funcționalistă, antropologii culturali insistă că situația este, în același timp, un exemplu de adaptare la anumite condiții, în particular la aceea că bărbații din această regiune, fiind din casta războinicilor, lipseau timp îndelungat de acasă. Odată cu reducerea în timpurile noastre a serviciului militar, căsătoriile din Nayar devin tot mai normale (Ember, Ember, 2002). 3.3.2. Tabuul incestuluitc "3
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
proprietății)”, „capitalul marital (material și psihosocial)” figurează și în înțelegerea suroratului și a leviratului. Abordarea prin costuri și beneficii, cu accent pe cele economice, este fructuoasă, de altminteri, în explicația apariției și menținerii familiei în general, a celei poligamice în particular. La aceasta trebuie adăugat un alt factor esențial, cel demografic, al proporției dintre numărul femeilor și numărul bărbaților. În condițiile în care numărul de femei și bărbați este sensibil egal, probabilitatea mariajelor monogamice este mai mare, iar atunci când disproporția este
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ea cu puternice sentimente (vezi, pe larg, Iluț, 2000, 2003), important rămâne faptul că, în ultimă instanță, cei doi îndrăgostiți se hotărăsc dacă se căsătoresc sau nu. Desigur, ei sunt influențați, dar nu li se impune. Analiștii comportamentului uman, în particular antropologii culturali, se întreabă dacă dragostea romantică este un fenomen panuman și, dacă da, în ce măsură este ea un bun predictor pentru căsătorie. Răspunsul la prima parte a întrebării se pare că este pozitiv. Anchetele transculturale au arătat că în aproximativ
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
alte familii. În cadrul abordării psihosociale integraliste putem încadra și o teorie mai bine circumscrisă, cea a comunicării în familie. Ea a fost preconizată de unii psihiatri americani pentru a explica prin patternurile de comunicare din familie unele tulburări psihice, în particular schizofrenia. Conceptul central este aici cel de situație de cerință dublă contradictorie (double bind situation), adică modelul de comunicare în care individul primește în familie mesaje cu sens contradictoriu, opus. Acest dublu mesaj (contradictoriu) poate veni fie de la aceeași persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de la aceeași persoană într-un interval de timp scurt, fie de la diferite persoane autoritare din familie. Contradicția este în numeroase cazuri între comunicarea verbală și cea nonverbală. Comunicarea disonantă sistematică din familie, resimțită ca atare de individul în cauză, în particular de copii și adolescenți, conduce la stres psihic, la depresii și, în final, la tendința de a se sustrage situației presante. Cerințele contradictorii de comportamente foarte concrete sau de așteptări mai abstracte de rol sunt prezente, după cum afirmă W. Jordan
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
integrative și ale familiei centrifuge la situații problematice Foarte apropiată ca spirit de ceea ce am numit viziunea psihosociologică integralistă este abordarea dezvoltării sistemice (Strong, DeVault, Sayad, 1998), unde însă accentul se transferă de pe structural pe dinamic, pe evoluția familiei, în particular a dezvoltării copiilor, care se petrece într-un context interacționist. Nu întâmplător autorii citați includ aici modele tranzacționale, ecologice, contextuale. Oricum, principiul de bază comun este că dezvoltarea are loc în contextul familial mai larg al rudeniei (chiar dacă gospodăria nu
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în acest fel și la aparentul paradox: cu cât țările sunt mai dezvoltate economic la scară mondială, cu atât natalitatea e mai scăzută. Iar în interiorul fiecărei țări avem o corelație foarte puternic negativă între gradul de școlaritate al părinților (în particular al mamei), care la rândul lui este în raport de înaltă corelație pozitivă cu venitul și numărul de copii. Aceasta se întâmplă în principal datorită faptului că dezvoltarea economică și gradul înalt de școlaritate incumbă o altă calitate a copilului
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
adică „cruță bățul și răsfeți copilul”. Conlucrând, acești factori împing la violență familială. Tot aici se mai adaugă un factor important: adulții și precumpănitor copiii învață să fie agresivii din societate în general, din mediul familial încărcat de violență, în particular. • Modelul resurselor prezumă că indivizii recurg la violență atunci când, dorind autoritatea și dominanța, nu au resurse oficiale (situație materială, prestigiu social) pentru a le obține sau păstra. Un tată care vrea să-și impună cu orice prețdominanța în familie, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
divorț mai mare (Thorton, 1978). Școlaritatea se corelează foarte puternic cu statutul socioeconomic al individului (țăran, muncitor, intelectual etc.), așa încât, analizând școlaritatea, ne referim și la statutul social. Referirea e doar parțială, și dacă luăm în calcul statutul socioeconomic, în particular venitul, atunci, așa cum am arătat deja, rata divorțialității este invers proporțională cu acesta. Afirmația nu vine în contradicție cu cea anterioară, ce viza venitul și școlaritatea femeilor, deoarece în primul caz statisticile se referă la veniturile pe ansamblul populației, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]