12,664 matches
-
la 38, toate din ciment. Aici se cresc puieți de păstrăv "fântânel", "curcubeu" și "indigen". Aceste soiuri de păstrăv au devenit o delicatesă cu ajutorul silvicultorului Otto Zaluțschi, locuitor din sat, care în anii 1950 a avut ideea de a-l prepara într-o nouă rețetă: afumat la foc molcom din crengi rășinate și înăbușit în cetină de brad. Astfel s-a creat ""păstrăvul la cobza"". Biserica Ortodoxă cu Hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, construită în 1904, repictată în 2002. Centrul
Valea Putnei, Suceava () [Corola-website/Science/302010_a_303339]
-
și puțin întinse (antipruriginos și antibacterian), afecțiuni ale cavității bucale și faringiene (antialgic), cosmetică la colorarea părului (reacționează cu grupele tiol -SH ale cheratinei având efect tinctorial). Se utilizează sub formă de infuzie, decoct, tinctură sau chelați cu care se prepară șampoane și loțiuni capilare cu care se fac aplicații locale. Pentru vindecarea răcelii ascunse, vara se recomandă plimbări prin livezi de nuci sau șezutul la umbra unui nuc înfrunzit, deoarece frunzele acestuia emană iod. Frunzele de nuc conțin și degajă
Nuc () [Corola-website/Science/302564_a_303893]
-
rândurile intelectualității franceze, virulent adversar al totalitarismului sub orice formă. s-a născut la 19 ianuarie 1924 în Marsilia într-o familie originară din Franche-Compté. După absolvirea cursurilor secundare la "École libre de Prvence" din Marsilia cu bacalaureatul literar, se prepară în Lyon la "Lycée du Parc" pentru înscrierea în "Școala Normală Superioară", unde este admis în anul 1943. În timpul războiului ia parte activă la mișcarea de rezistență împotriva ocupanției naziste sub numele conspirativ "Ferral" și, după eliberare, ocupă timp de
Jean-François Revel () [Corola-website/Science/302616_a_303945]
-
smăltuit sau de porțelan se pun 1 - 2 lingurițe din plantă mărunțita, peste care se toarnă 250 ml de apă clocotita. Vasul se acoperă și se lasă 15 minute. După aceea ceaiul se strecoară și se îndulcește. Unele plante se prepară numai prin infuzie, deoarece prin fierbere principiul lor activ poate dispărea. Este cazul florilor de mușețel, de tei, al frunzelor de mentă sau de roinița. Decoctul este procedeul prin care plantă se amestecă cu cantitatea indicată de apă rece, apoi
Fitoterapie () [Corola-website/Science/302695_a_304024]
-
se strecoară fierbinte și se completează cu apă caldă, cât este necesar. Frunzele, florile și plantă întreaga se fierb 10 - 15 minute, iar cojile și rădăcinile se fierb 30 - 40 de minute. După fierbere decoctul se strecoară. Prin decoct se prepară plantele a caror consistentă este lemnoasa. Maceratul se folosește la prepararea extractelor apoase, vinurilor, tincturilor și oțeturilor medicinale, pentru că unele principii active se extrag printr-un contact mai îndelungat cu dizolvantul. Unele plante, ca rădăcina de nalba sau semințele de
Fitoterapie () [Corola-website/Science/302695_a_304024]
-
caror consistentă este lemnoasa. Maceratul se folosește la prepararea extractelor apoase, vinurilor, tincturilor și oțeturilor medicinale, pentru că unele principii active se extrag printr-un contact mai îndelungat cu dizolvantul. Unele plante, ca rădăcina de nalba sau semințele de în, se prepară numai prin macerare cu apă rece, fără a se fierbe. Plantele mărunțite ce urmează a fi macerate cu apă se spală în prealabil. Maceratul se prepară cu apă la temperatura camerei (15 - 25 de grade). În timpul extragerii, lichidul se agită
Fitoterapie () [Corola-website/Science/302695_a_304024]
-
îndelungat cu dizolvantul. Unele plante, ca rădăcina de nalba sau semințele de în, se prepară numai prin macerare cu apă rece, fără a se fierbe. Plantele mărunțite ce urmează a fi macerate cu apă se spală în prealabil. Maceratul se prepară cu apă la temperatura camerei (15 - 25 de grade). În timpul extragerii, lichidul se agită de câteva ori. După trecerea timpului indicat, maceratul se strecoară prin tifon. Preparatul se consumă în timp de 24 de ore și se păstrează la rece
Fitoterapie () [Corola-website/Science/302695_a_304024]
-
concentrate în principii active decât infuziile. Se administrează intern, în puțină apă sau ceai sau pe zahăr. Siropurile sunt soluții extractive apoase la care se adaugă zahăr (640 g de zahar la 360 ml de lichid). În general siropurile se prepară dizolvând zahărul într-o soluție ce conține substanțele active ale plantei. Apoi preparatul se fierbe în baie de abur sau direct pe foc, conform timpului indicat în rețetă. Siropurile se prepară în vase smăltuite. Se strecoară fierbinți prin tifon, direct
Fitoterapie () [Corola-website/Science/302695_a_304024]
-
la 360 ml de lichid). În general siropurile se prepară dizolvând zahărul într-o soluție ce conține substanțele active ale plantei. Apoi preparatul se fierbe în baie de abur sau direct pe foc, conform timpului indicat în rețetă. Siropurile se prepară în vase smăltuite. Se strecoară fierbinți prin tifon, direct în sticle uscate, de capacitate mică. Dopurile se fierb în prealabil și se fixează imediat ce sticlele au fost umplute. Apoi se păstrează la rece. Vinurile se prepară prin macerarea plantelor mărunțite
Fitoterapie () [Corola-website/Science/302695_a_304024]
-
în rețetă. Siropurile se prepară în vase smăltuite. Se strecoară fierbinți prin tifon, direct în sticle uscate, de capacitate mică. Dopurile se fierb în prealabil și se fixează imediat ce sticlele au fost umplute. Apoi se păstrează la rece. Vinurile se prepară prin macerarea plantelor mărunțite, folosindu-se 30 - 40 g de plantă pentru un litru de vin vechi de bună calitate. Macerarea se face la temperatura camerei. După 7 - 8 zile se strecoară. Se lasă 24 de ore, apoi se filtrează
Fitoterapie () [Corola-website/Science/302695_a_304024]
-
După 7 - 8 zile se strecoară. Se lasă 24 de ore, apoi se filtrează printr-o pânză deasa sau printr-un filtru de hârtie. Se adaugă zahăr după gust și se completează cu vin până la un litru. Oțeturile aromatice se prepară prin macerarea plantelor mărunțite cu oțet de vin, la temperatura camerei, timp de 7 - 8 zile. După trecerea acestui timp întregul conținut se strecoară printr-o pânză deasa, apoi se completează cu lichid. Pentru prepararea oțeturilor aromatice se folosesc plante
Fitoterapie () [Corola-website/Science/302695_a_304024]
-
ca sublocotenent. După război, în 1920, și-a luat licența în matematici cu mențiunea "foarte bine" la Universitatea din București și a plecat imediat la Paris. Aici își trece din nou licența în matematici, la Sorbona, în 1922, apoi își prepară teza de doctorat în matematici, pe care o susține la 12 ianuarie 1922. Teza avea ca subiect " Sur applicabilitée projective des hypersurfaces développables". În această teză Pantazi tratează o serie de generalizări ale unor rezultate găsite de profesorul său Elie
Alexandru Pantazi () [Corola-website/Science/302759_a_304088]
-
foloseau grăsimile animale pentru gătit în proporții mari, pe când europenii din sud utilizau uleiul de măsline. În nord era dominantă cultura viței de vie, fiind asociată cu creștinismul care îi oferea o utilizare rituală. Germanicii cultivau hamei pentru bere și preparau hidromelul, din tipuri de cidru din fructe. În Evul Mediu Timpuriu era utilizat sistemul rotației bienale: după ce un teren era cultivat un an, era lăsat în pârloagă anul următor, fiind îngrășat în mod natural de animalele ce erau lăsate să
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
furnal. Materialul util rezultat este de fapt fontă brută, cu un conținut de cca. 4-5% carbon. Aceasta poate fi redusă în continuare pentru obținerea oțelului sau a fierului tehnic pur, în alte cuptoare sau convertizoare. Fierul chimic pur se poate prepara prin calcinarea precipitatului de hidroxid feric Fe(OH) sau a altor săruri de fier. iar la scară industrial prin calcinarea sărurilor de fier cu ușoara tendință de descompunere. Fierul este în prezent cel mai utilizat metal, cuprinzând 95% din producția
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
unde este nevoie de modificări dimensionale minime în raport cu temperatura. Oxizii de fier sunt folosiți la fabricarea de medii magnetice pentru stocarea informațiilor. Deseori ei sunt amestecați cu alți compuși, dar își păstrează proprietățile magnetice în soluție. În medicină se folosesc preparate pe bază de fier ca antianemice. Fierul este un element esențial pentru aproape toate organismele vii. El este inclus, de regulă în formă stabilă, în metaloproteine, deoarece în formă liberă sau expusă duce la producerea de radicali liberi care în
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
hipobromos. Deci, în apa de brom este prezent bromul elementar, anionul de brom (Br) și acidul hipobromos, care este mai puțin disociat: În soluții bazice, disproporționarea ionului formula 36 este lentă la temperatura camerei, din care cauză soluțiile de formula 36 se prepară la aproximativ 0 °C. La teperatura 50-80 °C, se obține cantitativ formula 38: Bromul se dizolvă în dizolvanți organici (sulfură de carbon, benzen, cloroform, tetraclorură de carbon, etc.) De aceea se poate extrage dintr-o soluție diluată, folosind dizolvanți organici. Fiind
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
sunt oxidanți și reacționează cu majoritatea elementelor dând amestecuri de halogenuri. În general, proprietățile fizice ale acestor combinații sunt intermediare între cel al bromului și al celuilalt element halogen din compoziția compusului. Combinațiile oxigenate ale bromului sunt mai greu de preparat decât cele ale clorului și totodată sunt mai nestabile. Formula chimică a acidului bromhidric este formula 74. În condiții normale de temperatură și presiune, acidul bromhidric este un gaz incolor, ce fumegă în apă, cu miros înțepător (atacă violent mucoasele organelor
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
libertate atomii de brom. La rece, acidul bromhidric reacționează cu mercurul și argintul, dând ca produși de reacție hidrogen și bromurile respective. Acidul bromhidric este folosit pe scară largă pentru prepararea unor bromuri și coloranți sintetici. Acidul bromhidric se poate prepara în laborator prin acțiunea acidului sulfuric asupra unei bromuri. Datorită faptului că acidul bromhidric format se oxidează foarte ușor în prezența acidului sulfuric concentrat, pentru obținerea lui în stare pură se preferă metoda prin hidroliza tribromurii de fosfor rezultată ca
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
de sinteză în care se trec vapori de brom și hidrogen, la 200-300° Celsius, printr-un tub, peste o sârmă de platină sau peste cărbune activ: formula 81 Anhidrida hipobromoasă (protoxidul de brom) este combinația bromului cu formula chimică BrO. Se prepară prin acțiunea bromului asupra unei suspensii de HgO în CCl. Protoxidul de brom este un gaz brun. Acidul hipobromos se prepară prin agitarea unei suspensii de de oxid de mercur (HgO) sau oxid de argint (AgO) în apa de brom
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
platină sau peste cărbune activ: formula 81 Anhidrida hipobromoasă (protoxidul de brom) este combinația bromului cu formula chimică BrO. Se prepară prin acțiunea bromului asupra unei suspensii de HgO în CCl. Protoxidul de brom este un gaz brun. Acidul hipobromos se prepară prin agitarea unei suspensii de de oxid de mercur (HgO) sau oxid de argint (AgO) în apa de brom; concentrația acidului hipobromos obținut este de aproximativ 6%. Prepararea acidului hipobromos se face după reacția: formula 82 O altă metodă de preparare
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
în libertate brom în combinație cu acidul bromhidric. Sărurile acestui acid sunt hipobromiții, care se obțin prin introducerea bromului, la temperatură scăzută, în hidroxizi alcalini. Datorită instabilității, hipobromiții se descompun la o ușoară încălzire în bromați și bromură. Bromații se prepară prin acțiunea hidroxizilor alcalini la cald cu brom (analog preparării cloraților) după reacția chimică: formula 84 Și de la HBrO cu hidroxizii, prin reacții de neutralizare se obțin bromați. Prin încălzire, bromații cedează oxigen. După comportamentul pe care îl la încălzire, bromații
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
anul 1811 de către Bernard Courtois (1777-1838), un farmacist al armatei franceze. Ulterior, se va alătura companiei tatălui său, ce fabrica salpetru de Chile, una din componentele prafului de pușcă, foarte solicitat la aceea dată, fiind folosit în cadrul Războaielor napoleoniene. Courtois prepara salpetru prin adăugarea acidului sulfuric în cenușa algelor marine. Într-o zi, acesta a adăugat acid sulfuric în exces, cauzând formarea unor vapori violeți care în contact cu obiecte reci desublimau, formând cristale închise la culoare. Ulterior acestei întâmplări, a
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
de la premisa că hârtia acestora pot conține amidon. Hârtia ce conține amidon poate fi testată cu o iodură pentru depistarea oxidanților precum peroxizii. Substanțele oxidante transformă iodura în iod, care apare albastru. O soluție de amidon și iodură poate fi preparată în același scop. În procedura colposcopiei, soluția Lugol este aplicată în regiunea vaginală și cervicală. Țesutul vaginal normal se colorează în maro datorită conținutului mare de glicogen (o colorație similară cu cea a amidonului), în timp ce un țesut predispus la apariția
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
industria farmaceutică și a vopselelor, precum și în stabilizarea nailonului. Scopul principal al utilizării iodului în domeniul medical este exploatarea proprietății sale antiseptice. Este un agent bactericid, sporicid, protoacid, cisticid și virucid. Deoarece este foarte puțin solubil în apă, soluțiile sunt preparate sub forma tincturilor în etanol. Iodoformul, iodoclorhidroxichinolina, iodoforul, iodurile de sodiu și potasiu de asemenea exercită efecte bactericide prin eliberarea iodului. Soluția Lugol (5% iod și 10% iodură de potasiu) este utilizată în tratamentul împotriva hipertiroidismului și pentru profilaxia absorbțiilor
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
sexuate este necesară prezența apei, prin care anterozoizii se deplasează cu ajutorul flagelului spre oosfera. Ferigile sunt mai evoluate comparativ cu mușchii prin prezența țesuturilor și a organelor adevărate (frunze,tulpină și radăcină) care formează cormul. Din rizomul de ferigi se prepară medicament împotriva viermilor intestinali (vermifug). Din coada-calului se prepară ceai împotriva bolilor de rinichi. Ferigile mai pot fi folosite ca și plante decorative. Ferigile arborescente străvechi au și ele o importanță deosebită , deoarece au format, în timp, rezerve consistente de
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]