KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...477 478 479 ...521 >

13,022 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

o dată la Tuni, iar acesta ridică din umeri. - În satul meu, Începu albul, un tată și un fiu făcut lucruri ciudate. Cine-i plăcea mai mult lui Krog? Tatăl? Fiul? Pfuuh, grăia doar cu gura și la Început n-am priceput ce dorea. Apoi, mi-am amintit de ultima oară când vorbisem cu Minos, Înainte să plec de pe pământurile lui. - Mai mult Îmi plăcea Selat. - Selat, mort, spuse omul. Îmi Întinse o scoică pe care o acoperea pe jumătate cu palma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
hai peste Minos, că Minos vrea să Împartă vorbe din alea vechi. Minos a băut sânge cu Krog, hai să-l omorâm. - Dar nu ne-am făcut frați de sânge. - Eh, așa e când Începe ura: minți, minți, minți. Asta pricep. Tu și Enkim, aveți legământ de sânge? Am recunoscut că da. Iar Logon: - Și atunci cum de minte Enkim la tine, Tată din Cer? - Pentru că-i plac cuvintele. Mă privi lung. Îmi zâmbi ciudat și-și umezi buzele. Apoi i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
așa, oricât de curajos fusese altminteri, când Înfruntase drumul ca să mă găsească. - Nu așa spus Moru? Întrebă el din nou. - Ba cum să nu? - am zis. Nu trecea zi să nu-mi spună Moru că vorbele o să ne facă să pricepem totul mai iute. Spunea că ce ne ia acum cinci zile ca să Împlinim, vom Împlini Într-o singură dimineață dacă Învățăm să vorbim... - Păi vezi? - Îmi spuse, iar ochii prinseră a-i licări. - De ce ți-e așa de teamă, Logon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de zgomotos, Încât se cutremurară frunzele din jur. Apoi, celălalt om veni la groapă Împreună cu femeia cu care se Împreunase și-l scoaseră dinăuntru pe cel ce fusese legat de mâini și de picioare. Am dat să le zic ceva, pricepând de acum, fără nici o Îndoială, că se jucau de-a călătoria noastră, dar pe ei Îi apucă râsul și mai abitir. Ce să fac? Zâmbii spre cel mai Înzorzonat dintre ei, iar el izbucni Într-un hohot năprasnic și Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
speriați, se puseră să joace din nou călătoria lui Krog - rămasă lor de hăt, cine știe de când, căci pe atunci nu prea aveam habar să mă gândesc la timp, darămite să-i spun În vreun fel pe care să-l pricep. Simțeam doar că mintea Îmi era bântuită de un gând care lega zilele de veri și de ierni, de soarele ce alerga În văzduh și de luna care creștea, de pruncii care se nășteau și de oamenii care, după ce le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cu foame și sete. De vorbele astea n-avea cum să scape, orice s-ar fi Întâmplat. Primul cuvânt pe care Unu l-a Învățat de la mine, Însă, a fost vis - iar acesta era un cuvânt meșteșugit de Moru. Nu pricepea Unu ce Însemna vorba asta, dar i-am tot spus-o În minte, iar și iar, până ce a Început s-o rostească: - Vis, vis. De atunci, mărunțeii i-au spus Unu Vis Vis, iar ei au priceput iute ce vroia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de Moru. Nu pricepea Unu ce Însemna vorba asta, dar i-am tot spus-o În minte, iar și iar, până ce a Început s-o rostească: - Vis, vis. De atunci, mărunțeii i-au spus Unu Vis Vis, iar ei au priceput iute ce vroia să spună acest cuvânt, căci despre vise puteau să ne Învețe foarte multe. După mai multe zile de mers, mărunțeii ne scoaseră din pădure. În fața noastră se așterneau dealuri molcome, acoperite cu ierburi Înalte, care se unduiau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vedeai cum făcea bulbuci precum un terci pus pe foc, simțeai că te trece un abur rece pe șira spinării. Tare rău mi-a părut, dar În ziua aceea a trebuit să-l Învăț pe Unu cuvântul frică. L-a priceput deîndată și, ori de câte ori Îl rostea, se zgribulea și se purta de parcă ar fi dorit s-o ia la goană cu pașii lui nesiguri. Spre după-amiază, am cotit-o din nou spre Miazăzi. Lucrurile s-au potrivit de minune pentru că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Am pornit Încă o dată la vânătoare și, de astă dată, am doborât un fel de bivol cumplit, cu un singur corn, uriaș și gros, ce părea să-i crească din nas. Ne-am chinuit să-l jupuim cum ne-am priceput mai bine, făcându-i pe mărunței să râdă de noi ținându-se cu mâinile de burtă, după care ne-am lăsat păgubași. - Sunteți tare viteji dacă ați dat jos un nas-mare din ăsta, ne zise Kikil. Numai că nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
După o vreme, un omuleț bătrân, scund și adus de spate ieși dintre fugari. Mă privi din cap până În picioare și-mi făcu semn să mă aplec spre el, căci avea de spus lucruri pe care ceilalți să nu le priceapă. Mai Întâi m-a căutat de umflătura din spatele urechii și, tocmai pentru că n-a găsit-o, a Început să-mi vorbească. Îl chema Bulut și mi-a zis că nu era nici o punte de pământ care să ducă spre Apus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
tare ager. Tek se uită Îndelung la norul de praf. - Sunt oamenii răi ce vin pe urmele lui Krog, cine altcineva? Hai mai bine să ne repezim spre Miazăzi, să ne Îndepărtăm de ei cât mai mult. Vânătorii mei se pricep de minune să ascundă orice fel de urme. - Bun Înțeles că așa vom face. Numai că vreau ca tu și Kikil să-i iscodiți pe urmăritori. Să-mi spuneți cum sunt. Din ce neamuri. În ce fel merg și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vii tu, Vindecătorul vorbelor, și că o să ne duci către Apus. Așa știam toți, deci așa o să se Întâmple. Atunci am gândit un cuvânt pe care n-aveam cum să-l rostesc, căci nu-l meșteșugise nimeni. Wola m-a priceput deîndată, căci a ridicat din umeri neputincios. Tu o să-i spui acelei vorbe: probabil și, ține minte că asta e o vorbă tare veche, mai ales printre Vindecători, căci ei știau atât de multe lucruri Încât nu erau niciodată În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mare ducea Gemenii spre Miazăzi, așa că Gemenii aveau să fie luntrea care să ne ducă spre Gheața nesfârșită Of, of, Siloa ... Eu sunt Krog, Vindecătorul, toiag al Tatălui, stăpân al vorbei, călător pe pământuri și mări - numai tu n-ai priceput că puteai să ai prunc scoborâtor din jumătate din Tatăl! Am ieșit dintre sulițe, trântindu-le, și am dat să strig la Logon cu glasul cel greu când, de sus de pe culme, am auzit un fluierat ascuțit. Am privit spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pe Barra. Barra era un om lung, slab, cu ochii verzi și cu părul precum cânepa. Pământurile lui erau pe undeva prin niște păduri reci, pe malul unor lacuri cu ape curate, bogate În pești grași. Tot vorbind cu el, pricepusem că trăise undeva la Miazănoapte de pământurile lui Minos, cam pe la jumătatea drumului dintre munții mei și țărmul Mării mari și reci care se Întindea până aici. Ai lui Barra știau de călătoria lui Krog, iar Barra Însuși o așteptase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Logon mi-a spus altceva când mi-a povestit ce au vorbit Minos cu cei ce-mi luaseră urma. Cică Scept și ai lui pofteau ca fiecare neam să vorbească pe limba lui. Da, nu era Barra omul care să priceapă unde băteam căci, odată se Îmbujoră și Începu să zică, furios: - Cum să vorbească fiece neam pe limba lui, tocmai acum când vine Gerul cel Greu? Cum o să ne Înțelegem la sfârșit, când cine știe câți dintre noi or să mai rămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
era mare și grasă. Tânără și cu țâțele mari. Avea părul negru, buzele cărnoase și vineții, iar gura i se lăbărța de la o ureche la alta. Ochii, la fel de negri ca părul, Îi jucau, mari, deasupra obrajilor rotunzi și roșii. Era pricepută să zâmbească, dar n-avea Încotro la cât de... altfel era față de femeile pe care eu și Moru le știam a fi frumoase . - Venit toți, măi Krog, iar casa Cipusik e caldă, mă Îndemnă Nunatuk, din nou. În clipa aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
semn, se porni un viscol năprasnic, răscolind apa mării și Învârtejind zăpada de pe ghețar. Pfuuh, ce să mai zic? Mă obișnuisem deja cu duhoarea din casele Cipusik și, pe de altă parte, așa era lăsat pentru mine. 31. Nunatuk era pricepută la Însoțire, tot pentru că n-avea Încotro. Poate că de-asta spusese Barra că e frumoasă? Cum-necum, urâtă sau frumoasă, Nunatuk avea vocea cea mai gunguritoare când stăteam doar noi doi În casa din gheață ridicată de neamul ei. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
e aia lumea, iar el: - La ce folosește un cuvânt despre un lucru pe care nu-l vezi? Noi doi nu vedem decât niște oameni. I-am spus din nou ce Înseamnă cuvântul lume, dar el mă Întrerupse: - Dyas nu pricepe tot ce spui, dar nu Dyas e stăpânul vorbei. Dyas știe doar să te aștepte aici, după cum e lăsat. De asta am vrut să stăm de vorbă numai noi doi. Uite, Începu el o poveste pe care sigur și-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
verde se Îndulcește, Înseamnă că Începem să primim apă dinspre insula Waialea? Și nu știi că, mereu când se Întâmplă așa, punem cârma la cap? De câte ori vrei să-ți mai spun cântul ca să-l ții minte și tu, prostule? Nu pricepeam nimic, iar Dyas Îmi spuse: - Pe uscat, când ai de mers dintr-o parte În alta, te ții după munți, râuri și stânci. Pe Marea cea mare nu ai nimic din toate astea, așa că trebuie să Înveți felurile de apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
prinsese pe Tatăl. - De aici au pornit toți ai lui, când nu mai puteau să răsufle din cauza Ceții. Unii spun că se crăpase un munte, departe de aici, și că dăduse drumul la foc și la fum gros. Tatăl a priceput că avea să vie o urgie și a pornit repede cu ai săi, dincolo de munții pe care Îi vezi colo, la Apus. Iar de la munții ăia, s-a dus pe pământul tare, acolo unde te duc și eu pe tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
e copil. Nu știu de ce. Neamul meu nu e ca el. Pfuuuh, doar o parte din neamul lui Gupal nu era precum Dupna, pentru că mulți o luaseră după scofâlcit, sporovăind În gura mare, Într-o limbă pe care n-o pricepeam defel. Câțiva pufniră În râs, iar Dupna trase spre noi un scuipat peste umăr, din mers. Abia atunci mi-am spus păsul. - Avem o femeie care trebuie să aducă prunc pe lume. E femeia mea. Gupal căscă ochii și dori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
te-am izgonit... - Nu m-ai izgonit, stăpân al vorbei... Ce? Ai și uitat cum am pus la cale, amândoi, vicleșugul ăsta? Vicleșugul ăsta, da. Nu-l pusesem la cale nicicând și nici măcar nu știam acest cuvânt, dar l-am priceput imediat și, ca dovadă, am răspuns: - Eh, cum să nu-mi amintesc! - Ce facem cu Logon, măi Krog, măi? Întrebă Kikil. - Îl legăm și-l târâm după noi. Să muncească pentru noi cu brațele și cu picioarele, ca să-l dezvățăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de sânge, ne spuseră ei. De ce nu-i Înfruntați odată pentru totdeauna aici? - Pentru că vrem să-i stingem de tot doar după ce ieșim din munți, În fața altor neamuri cărora să le arătăm marea noastră putere, le-am răspuns. Nu-mi pricepură toate vorbele, dar ceva-ceva prinseră ei, așa că se uitară la noi plini de mirare. - Eu sunt Krog, iar printre prinșii mei se află Dupna, strănepotul zevzecului de fiu al Tatălui, cel căruia Tatăl nu i-a lăsat nimic din puterea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
care am pus-o la cale pentru lupta asta de sânge. Tatăl s-a dezis de Șoim, strămoșul lui Dupna, iar tu l-ai trădat pe Krog. Neamurile trebuie să vadă că sunteți, și unul și altul, În puterea mea. - Pricep. Dar de ce vrei să ți-l faci pe Scept vrăjmaș de moarte? Până una-alta, el vrea să te spulbere doar pentru că ține cu un altfel de Tată, nu cu cel vechi. Dacă Îl Învingi și-i spulberi neamurile, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vâre Îndoieli În suflet. - Și de ce crezi tu că Scept o să se Înfurie așa de tare dacă o să te umilesc? Îmi zâmbi din colțul gurii și iarăși mă privi În felul acela. N-am să fiu În stare să-l pricep niciodată, fir-ar să fie. Iar el, zâmbind din ce În ce mai larg: - Scept e și el om. - Scept, m-am răstit la Logon, a fost vrăjmașul de moarte al tatălui tău. Ochii Îi licăriră stins. Apoi: - De-ai ști tu, Krog, cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]