12,874 matches
-
nerași, ieșiți din schimb, care-și beau suta de tărie la botu’ calului grăbiți, fără a se dumiri nici ei prea bine ce e cu agitația asta. Unul povestește ceva despre capacul de la delcou. Sau pipa de la delcou. Nu mă pricep deloc la mașini, așa că nu înțeleg nimic din ce spun ei. Nici nu se poate spune că-i aud. Câțiva studenți filiformi care beau pentru a pleca deja beți în R2. În discotecă. Fac plinul. O crâșmă semi-proletară, semi-intelectuală aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e scula ta sau a altuia. Câștigă ăla care rezistă mai mult. De ce toată anarhia asta, toată incoerența? De ce beau copiii, în fond asta suntem, copii veniți din provincie? Probabil, un provincial, un țăran ajuns într-un mare oraș nu pricepe nimic din funcționarea acelui oraș. Crede că funcționarea acelui oraș chiar pe haos se bazează. Mecanismele chiar în asta constau. Și pentru a întreține societatea, trebuie să contribui și tu la acel haos. De aici beția, comportamentul care se dorește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
anii ’50. Mai sincer ar fi să te pufnească plânsul. Prostia de cele mai multe ori întristează. Râsul ălora era unul fals, forțat. Să nu cumva să creadă Nicky, cum îi zicea o tipă fleașcă de importanță de lângă mine, că ei nu pricep. Ei știu că Nicky bate adânc. Era o veselie tristă în amfiteatrul ăla, în ciuda veseliei chinuite a profesorilor de limba și literatura română. Nici Manolescu nu cred că se simțea bine acolo. 23. Un roman pășunist Chiar nu înțelegeam de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cei pe care îi cunoscusem până atunci și cu care nu voiam cu nici un chip să semăn. R.T. era și este un om complicat și sucit, pe care probabil nimeni nu-l înțelege cu adevărat. Probabil nici el nu se pricepe. Cel mai ciudat mi se pare că, cu toate că îl cunosc de vreo câțiva ani buni, nu ne-am certat niciodată, deși ar fi fost motive. Dar el știa să aplaneze. Blazat îngrozitor, nu mai credea în ceartă. Că un conflict
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a format de mult o părere despre tine și nu ți se permite să te abați de la ea, să o contrazici. Altfel ai dezamăgi-o. Tu ești doar un ghimizdroc, o tiriplice de trei lei pe care ea l-a priceput de mult, a înțeles cât îI poate pielea. Dar dacă ghimizdrocul ăla face imprudența să dea de înțeles că a crescut, ea va fi dezamăgită fleașcă și va considera asta nesimțire. Tu ai ieșit din destinul pe care ea ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Universul ei se reduce la uliță sau la scara blocului. De aceeea tot ce vine din afară e resimțit ca amenințător. Veneticii sunt periculoși. Îți ia timp să-i înțelegi, trebuie să-ți pui mintea la contribuție pentru a-i pricepe și nu merită. Așa că mai bine zici că sunt toți niște proști, niște neica-nimeni. Numai că io nu spusesem așa ceva. Apoi a fost așa. Ceva mai târziu a venit și Studentu de la București. Fusesem colegi opt ani de zile în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mama ieșise cu mine din impas. Bunica găsea leac la toate pentru cei dragi și în acest sens îmi lucrase o pereche de mănuși dintr-un material extrem de moale pentru a nu-mi expune fața la „atacul” mânuțelor rebele. Era pricepută bunica la toate, extrem de înțeleaptă, lucra manual toate tipurile de broderie, dantelă la croșet, tricota și făcea bucate excelente. Mi-am petrecut copilăria între „sulurile” de pergament ale bunicii, pe care mă punea din când în când să i le
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
aproape aceeași, dar locurile diferă mult. Este un oraș cu mult mai mare, un oraș dunărean care în relieful său expune Câmpia Brăilei, terasele Dunării și albia acestui fluviu. O perioadă am fost ușor nedumerit cu terasele Dunării, pentru că nu pricepeam de ce sunt mai multe și, desigur, cum se formează. I-am cerut ajutorul mamei și printr-un simplu desen, mai degrabă o schemă logică, am înțeles că apele curgătoare produc eroziune în adâncime, iar terasele sunt rezultatul acestei acțiuni. Sunt
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ungureni cu cornuri, chifle și franzele și oltenași cu „țârii noi de la butoi“, cei atât de afrodiziaci; și am dat gologanul meu ultimilor flaș netari cu arii vechi și răgușite, cu șoricei albi și papagali mân cați de purici, dar pricepuți la scosul zodiilor cu vârsta la care vei muri și numărul tău câștigător la loterii; cât și al ultimelor „pianuri“ purtate legănat În spinare de compozitorul cântecelor de pârnaie, de pușcărie, Victor Talianu, Împodobite ca o brezaie și acompaniate de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
suverană: sticlă pisată băută cu rachiu de drojdie. Era, doară - cum scria pe firma lui cu cruce roșie, cu farfuria de alamă răscroită ca pentru bărbierit și cu ștergarul atârnat sub em blema „La briciul lui Cuza“ -, „subchirurg cu diplomă“, priceput adică la răni și bube, la scrânteli și la fântânele pentru lăsat sânge din tăietura cu briciul la braț, În care băga o boabă de năut; cum și la pusul lipitorilor și al ventuzelor „calificate“; și În afară de asta, chi tarist
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
documentare unice, discuri cu Înre gistrarea instru mentiștilor și cântăreților celebri din ultimii douăzeci și cinci de ani, și unde am admirat bogata lui colecție de tablouri, unele de rară calitate și cu valoare de pinacotecă. Este agoniseala Înțeleaptă a acestui chelner priceput În meseria lui, ca și În muzică și pictură, corect, afabil și cu maniere alese, bun soț și părinte, a cărui candidatură gândeam să o propun odată la Premiul de Virtute al Academiei Române dacă virtuțile sale proprii n ar fi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pei, matematicieni cu renume peste hotare, sau filozoful și psihologul C. Rădulescu-Motru, geograful S. Mehedinți și alții, toți oameni prea bine crescuți și prea timizi de felul lor ca să reziste stăruințelor plecate ale mocanului viclean, venit de peste șapte sate și priceput să tundă biata oaie, ca și pe cărtu rarii cei lesne crezători și ușor de dus cu bățul, bâr-bâr! Principiile Caselor Naționale erau formulate, scurt și cuprin zător, În fruntea revistei Răsăritul și constau În „Învățături și Îndemnuri bune“, tinzând
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Nobel Îl făcuse cunoscut și celebru pe Rabindranath Tagore, pe care astăzi nu-l mai citește nimeni, dar ale cărui poeme mistice cir culau prin broșuri de popularizare. Era o ambalare generală a publicului cititor, pe care cu greu am pricepe-o azi, dar care cuprinsese lumea până În ulițele noroioase ale satului Mili tari, din marginea Bucureștilor, de unde veneau lăptarii În faetoane cu garnițele cu lapte Îndoit cu apă și Îngroșat cu scrobeală și cu făină. De aici am primit la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nostru prieten mai Înnodase relații așa zicând Înalte, sau de societate, dar costând iarăși timp și osteneli, cu coconeturi de vârstă canonică vârâte prin fel de fel de asociații, mă rog!, culturale, unde n-aveau ce căta decât numai ca nepricepându-se sau alungate fiind de la alte rosturi ale muierii. și făcând Bucuța astea toate pentru ce?... De gura Eufimiei, cea cu fumurile și gărgăunii ei de pricopseală și de parveneală cu care a venit de la Vidin și care ni se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îndemna la nici o afectare sau demon stra ție de nici un fel. Era sfios ca un june debutant când Îmi punea pe masă, cu privirea Într-altă parte, versurile lui spre publicare În Ideea Europeană. Eu Însumi, care pe atunci mă pricepeam să dau prietenește brânci la treabă oamenilor, eram intimidat când cercam să-l conving, fără succes, a-și adu na În volum poeziile din plina maturitate a talentului lui, apărute În Ideea Europeană, În Convorbiri literare, În Gân direa și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nedepravate; oferindu-mi astfel În dar aceea ce refuzaseră până atunci bărbaților, chiar celor mai de aproape, dar care le precupețiseră acel pic de Încredere stimătoare și mult recon fortantă pentru prea marea lor fragilitate, acei bărbați cărora femeile se pricep atât de bine să li se abandoneze la nevoie așa cum se abandonează ele, Închizând ochii, medicului ginecolog: ca o simplă piesă anatomică. Asta nu Înseamnă că am rămas nepăcălit În Întreprinderile mele amoroase uneori prea hazardate; Însă, stând și socotin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu toate prezențele mele dese și Îndelungate prin diferite ateliere, amestecat cu lucrătorii și curios după mașini de tot felul și după beteșugurile lor variate, mărturisesc că oarecari infirmități congenitale sau reziduuri din trecute practici intelectualiste m-au Împiedicat să pricep, cât de cât, misterul, de pildă, al acelui „delco“, distri buitorul scânteii electrice, prin bujii În cilindri, unde se aprind, Într-o anume succesiune (dar care? aici nu mai știu!), gazele explozive. Mintea mea schimonosită, de fost „cărturar“, și ăla
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Buzăului. Am aterizat pe terenul militar și am rugat pe mecanicul de serviciu (era într-o duminică) să vadă ce e cu motorul care nu mai trage, avionul nu mai urcă și vine ulei pe parbriz. Mecanicul, care probabil se pricepea tot atît ca și mine la bolile motoarelor, mi-a spus să n-am grijă, că pînă la București ține, cu toate că este gripat un piston!!! Am decolat cu mare greutate și mai greu am urcat, și numai pînă la 100
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
tare, pentru că sunt extrem de În urmă cu toate și foarte departe de ceea ce vrea Dumnezeu de la mine. Nu-mi rămâne decât să mă pocăiesc și să fiu treaz cu mintea, pentru a putea Înțelege Cuvântul Domnului, Întrucât Cine Însă nu pricepe cele scrise și nu aude cele citite este asemenea burlanului care primește În sine apă și nu simte că apa curge printr-Însul. 19 decembrie 2012 A sosit iarna și În Dobrogea, Însoțită de un vânt care urlă de parcă ai
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de secol, al anului 1950. Venise la noi să ne țină de urât și neastâmpăratul nostru coleg plin de umor și gata oricând de șotii, Ortiz Brăvescu, , aducând cu el și un aparat de radio artizanal, pritocit de el. Se pricepea bine la electronică. Aici ne-a găsit pe amândoi, într-o astfel de vacanță de sihaștri, profesorul Viforeanu, (care locuia și el întrun mic spațiu în internat), în frig, ronțăind dintr-o bucată de pâine uscată pe masă, Ne-a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
pe asta nu am văzut-o niciodată, i-am auzit doar pe ai mei vorbind despre ea, șoptit, cu spaimă. Se pare că nu se arată decât noaptea târziu și cu ea sunt ridicați diverși oameni din oraș (apropo, nu pricep deloc sensul verbului ăstuia a ridica, folosit aici, cum adică ridicați, ridicați în aer cum ridici o găleată de apă de la fântână și apoi puși frumușel jos, pe pământ?!...). Iar oamenii care pleacă cu duba, de regulă, nu se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
adică ridicați, ridicați în aer cum ridici o găleată de apă de la fântână și apoi puși frumușel jos, pe pământ?!...). Iar oamenii care pleacă cu duba, de regulă, nu se mai întorc niciodată acasă. Repet, la început, mai ales, nu pricepeam nici în ruptul capului cum vine asta... Ei, dacă am stat și am numărat cu atenție, iată, au ieșit la numărătoare, totuși, destule mașini. Cert e că azi, în primazi a anului, nici una dintre toate aceste mașini nu se încumetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cu acesta din urmă, un domn cu lavalieră, înveșmântat totdeauna în negru, se prindea în cele mai complicate și fără de sfârșit dialoguri, pentru mine aceste dialoguri erau ca mersul rătăcitor printr-o pădure luxuriantă, foloseau cuvinte pe care nu le pricepeam, deși eu sunt atras de neologisme, cuvinte care sunau în urechile mele misterios, încifrat, păreau un fel de temple închise acele cuvinte, de exemplu, „metafizică“ și „aletheia“, sau nume străine, Dostoievski, Aristotel, Beethoven, Socrate, Pitagora, uf, era un chin pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
strâns la piept. Îl trag cum pot înăuntru, acopăr cu o piatră gura peșterii, mascând ascunzătoarea noastră, se vede că operația aceasta e o reușită, întrucât urmăritorii cei înverșunați nu ne descoperă. Îl îngrijesc o vreme pe necunoscut așa cum mă pricep, până se întremează cât de cât și e în stare să vorbească. *** În aceste împrejurări fac cunoștință cu cel care îmi va deveni cel mai apropiat prieten și care se recomandă firesc, fără emfază: Lazarus, înger. Nu mă arăt mirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de cap, așa că zic repezit, școlărește: -Aici, în văzduh, noi, sau, mă rog, locuitorii văzduhului se hrănesc precum cei de jos? Și trece timpul peste noi, îmbătrânim și aici? -Ia-o încet, pe rând, spune Lazarus cu glas molcom, surâzând. (Nu pricep de ce zâmbește, poate îl distrează precipitarea mea naivă, omenească.) Întâi: dacă ne hrănim. Da, ne hrănim. În alt fel însă decât erai obișnuit tu pe pământ. Cele câteva ore de somn reprezintă hrana noastră, modalitatea noastră de a acumula energia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]