14,766 matches
-
cum ar fi stabilirea unei linii clare de responsabilitate în rândul miniștrilor; totuși, această lucrare nu a ajuns la Frederic Wilhelm, deoarece Stein i-a dat documentul primului general Ernst von Rüchel, care, la rândul său, i l-a dat reginei în primăvara anului 1806. Deși Luise era de acord cu conținutul său, ea a crezut că e "prea violent și pasionat" pentru rege. Printre consilierii regelui, membri ai familiei sale, cum ar fi regina (un avocat deschis al războiului) și
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
rândul său, i l-a dat reginei în primăvara anului 1806. Deși Luise era de acord cu conținutul său, ea a crezut că e "prea violent și pasionat" pentru rege. Printre consilierii regelui, membri ai familiei sale, cum ar fi regina (un avocat deschis al războiului) și Prințul Louis Ferdinand, au condus facțiune militaristă în favoarea războiului împotriva Franței; cei care erau împotriva neutralității dar în favoarea reformei au fost conduși de către Baronul vom Stein și Karl August von Hardenberg. Cunoscand temperamentul regelui
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
și Prințul Louis Ferdinand, au condus facțiune militaristă în favoarea războiului împotriva Franței; cei care erau împotriva neutralității dar în favoarea reformei au fost conduși de către Baronul vom Stein și Karl August von Hardenberg. Cunoscand temperamentul regelui, Hardenberg a apelat direct la regină pentru reforma dorită. Deși Prusia nu a luptat într-un război din 1795, liderii săi militari erau convinși că ar putea câștiga împotriva trupelor lui Napoleon. Dupa un mic incident cu privire la un pamflet anti-francez care a avut loc, regele Frederic
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
urmă presat de soția sa și familie să rupă pacea și să intre în război împotriva împăratului francez. Trupele prusace au început mobilizarea, culminând în octombrie 1806 cu Bătălia de la Jena-Auerstedt, care a fost un dezastru pentru Prusia. Regele și regina au însoțit trupele lor în bătălia de la Jena (cu Luise îmbrăcată "ca o amazoană"), dar au trebuit să fugă din calea trupelor franceze. Napoleon a ocupat Berlinul, provocând pe rege, regină și restul familiei regale să fugă, în ciuda bolii Louisei
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
care a fost un dezastru pentru Prusia. Regele și regina au însoțit trupele lor în bătălia de la Jena (cu Luise îmbrăcată "ca o amazoană"), dar au trebuit să fugă din calea trupelor franceze. Napoleon a ocupat Berlinul, provocând pe rege, regină și restul familiei regale să fugă, în ciuda bolii Louisei, în toiul iernii la Königsberg în partea de est a regatului. Pe drum, nu au avut alimente sau apă curată și regele și regina au fost forțați să împartă același "dormitor
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
Napoleon a ocupat Berlinul, provocând pe rege, regină și restul familiei regale să fugă, în ciuda bolii Louisei, în toiul iernii la Königsberg în partea de est a regatului. Pe drum, nu au avut alimente sau apă curată și regele și regina au fost forțați să împartă același "dormitor" în "unul din hambarele nenorocite pe care ei le numesc case", potrivit unui martor, care a călătorit cu ei. Inițial după Jena, Napoleon a fost gata pentru a oferi condiții de pace, dar
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
ei, împăratul a refuzat să facă vreo concesie, scriindu-i soției lui, împărăteasa Joséphine că Luise "este cu adevărat fermecătoare și plină de vanitate față de mine. Dar nu fi geloasă...m-ar fi costat prea mult să fiu galant". Eforturile reginei de a-și proteja țara adoptivă de agresiunea franceză au fost foarte admirate de generațiile viitoare. Asupra Prusiei au fost impuse restricții dure, cum ar fi o indemnizație masivă de mai multe milioane de franci. Ocupația franceză a Prusiei a
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
de a reorganiza armata. În 1808 pentru că era considerat nesigur ca familia regală să se întoarcă la Berlin, și-au petrecut vara în apropiere de Königsberg. În iarna lui 1808, Țarul Alexandru I i-a invitat pe rege și pe regină la St. Petersburg, unde Luise a fost primită în camere somptuos decorate. "Nimic nu mă mai orbește", a exclamat ea la întoarcerea în Germania Luise a fost bolnavă în cea mai mare parte din acel an, dar a revenit cu
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
camere somptuos decorate. "Nimic nu mă mai orbește", a exclamat ea la întoarcerea în Germania Luise a fost bolnavă în cea mai mare parte din acel an, dar a revenit cu regele la Berlin după o absență de trei ani; regina a ajuns într-un transport însoțită de cele două fiice ale sale, Charlotte și Alexandrine și fiul cel mic, Charles, și a fost întâmpinată de către tatăl ei la Palatul Charlottenburg - reședința pe care Napoleon și comandanții săi au deposedat-o
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
mic, Charles, și a fost întâmpinată de către tatăl ei la Palatul Charlottenburg - reședința pe care Napoleon și comandanții săi au deposedat-o de tablouri, statui, manuscrise și antichități. La 19 iulie 1810, în timp ce-și vizita tatăl la Strelitz, regina a murit în brațele soțului ei de o boală neidentificată. A fost înmormântată în grădina Palatului Charlottenburg. Frederic Wilhelm nu s-a recăsătorit până în 1824, când a făcut o căsătorie morganatică cu amanta sa Auguste von Harrach, explicând: "Compania și
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
1824, când a făcut o căsătorie morganatică cu amanta sa Auguste von Harrach, explicând: "Compania și simpatia femelor mi-au devenit necesare, deci trebuie să mă recăsătoresc". După moartea sa, la 7 iunie 1840, Frederic Wilhelm a fost înmormântat lângă regina Louise.
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
6 martie 1889, când a abdicat. El a fost urmat de fiul său, Alexandru I, care a domnit de la 6 martie 1889 până pe 11 iunie 1903, când a fost asasinat de un grup de ofițeri. Asasinarea cuplului regal (regele și regina Dragă) de către Mâna Neagră a șocat Europa. Acest lucru a deschis calea pentru descendenții familiei Karađorđe (Karageorge), considerată ca fiind dinastia care a alungat robia turcă, de a reveni la tron. Inițial Petru Karađorđevici nu a acceptat coroană, fiind dezgustat
Regatul Serbiei () [Corola-website/Science/315688_a_317017]
-
de peste 30 000 m. Clădirea principală în care funcționează facultatea este primul pavilion construit pentru Politehnică, fiind realizată în stil brâncovenesc, după planurile arhitectului Duiliu Marcu. A fost inaugurată în 11 noiembrie 1923, în prezența regelui Ferdinand I și a reginei Maria. În cuvântul său, regele a spus: Ultimele sale cuvinte vor deveni deviza întregii politehnici timișorene. Evenimentul este eternizat pe o placă de marmură, la intrarea în edificiu. Inițial clădirea conținea un amfiteatru, două săli de curs, două săli de
Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/315679_a_317008]
-
multe despre menirea mai puțin reconfortantă a castelului. Impresiile lăsate de aspectul extern, sunt răsturnate odată cu accesul în spațiile interioare. O scară monumentală ne conduce spre încăperile regale, acum transformate în "Muzeul Artelor Decorative". Muzeul cuprinde Dormitoarele Regelui și ale Reginei, Capela, Coridorul Regelei Rene I, Camera Podoabelor și Camera de zi a Reginei. Comorile din colecția Muzeului de Arte au o imensa valoare culturală și istorică, sunt uimitor de variate și nemaipomenit de frumoase. Mari tapițerii de Arras și Tournai
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
sunt răsturnate odată cu accesul în spațiile interioare. O scară monumentală ne conduce spre încăperile regale, acum transformate în "Muzeul Artelor Decorative". Muzeul cuprinde Dormitoarele Regelui și ale Reginei, Capela, Coridorul Regelei Rene I, Camera Podoabelor și Camera de zi a Reginei. Comorile din colecția Muzeului de Arte au o imensa valoare culturală și istorică, sunt uimitor de variate și nemaipomenit de frumoase. Mari tapițerii de Arras și Tournai, de Gobelins, Aubusson și Bruxelles ilustrează scene romantice sau cavalerești, imagini de vânătoare
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
dedica desenatului după natură. Revenind la pictura în ulei în anul 1973, a început să creeze o serie de portrete, nuduri și naturi moarte e mici dimensiuni care i-au adus notorietatea pe plan internațional. Între personalitățile pictate au figurat regina mamă Elisabeth a Angliei, actrița franceză Catherine Deneuve, prietenul său scriitorul Samuel Beckett, fotograful Henri Cartier-Bresson, primii miniștri Alec Douglas Hume și Pierre Maurois și alții. Însă o mare parte din tablouri o surprind pe soția sa Anne in cele
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
când a fost terminat oratoriul a fost 23 octombrie. Premieră a avut loc pe 27 martie 1745 la King's Theatre cu încă două reprezentații în stagiunea respectivă. În prima scenă care se desfășuară în palatul regal din cetatea Babilon, regina Nitocris, mama lui Belshazzar, meditează asupra expansiunii și căderii imperiilor care astfel fac loc unui alt imperiu cu aceeași soartă. Numai Dumnezeu domnește în eternitate (aria: "Thou, God most high, and Thou alone"). Regina este îngrijorată de soarta Imperiului Babilonian
Belshazzar () [Corola-website/Science/315748_a_317077]
-
în palatul regal din cetatea Babilon, regina Nitocris, mama lui Belshazzar, meditează asupra expansiunii și căderii imperiilor care astfel fac loc unui alt imperiu cu aceeași soartă. Numai Dumnezeu domnește în eternitate (aria: "Thou, God most high, and Thou alone"). Regina este îngrijorată de soarta Imperiului Babilonian. Intra profetul Daniel, conducătorul evreiilor din Babilonia, care o asigura pe regina că cei care se supun voinței lui Dumnezeu sunt recompesați (aria: "Lament not thus, oh Queen, în vain"). Acțiune din scenă a
Belshazzar () [Corola-website/Science/315748_a_317077]
-
astfel fac loc unui alt imperiu cu aceeași soartă. Numai Dumnezeu domnește în eternitate (aria: "Thou, God most high, and Thou alone"). Regina este îngrijorată de soarta Imperiului Babilonian. Intra profetul Daniel, conducătorul evreiilor din Babilonia, care o asigura pe regina că cei care se supun voinței lui Dumnezeu sunt recompesați (aria: "Lament not thus, oh Queen, în vain"). Acțiune din scenă a doua are loc în tabăra lui Cyrus sub zidurile cetății Babilon. Soldații babilonieni de pe ziduri îl batjocoresc pe
Belshazzar () [Corola-website/Science/315748_a_317077]
-
este protejată de o vitrină de sticlă. În decursul timpului, în semn de recunoștință pentru eroii moților și ai neamului românesc, au mai plantat goruni în Cimitirul Eroilor de la Țebea conducători ai națiunii cum ar fi regele Ferdinand I și regina Maria, Nicolae Ceaușescu și Traian Băsescu.
Gorunul lui Horea () [Corola-website/Science/315790_a_317119]
-
avut loc la Castelul Peleș și la Palatul Cotroceni. Secvențele filmate în 2008 alternează cu documente de arhivă. Vara anului 1914. La 75 de ani, regele Carol I, întemeietorul României moderne, trăiește retras în Castelul Peleș. O are alături pe regina Elisabeta, soție devotată și prietenă de suflet. Monarhul înfruntă cu sobrietate suferințele fizice ale bătrâneții. Însă acestea nu sunt nimic pe lângă frământările sale morale. Carol I este într-o poziție dificilă: onoarea și rădăcinile de familie îi dictează să intre
Carol I - Un destin pentru România () [Corola-website/Science/315807_a_317136]
-
de partea Puterilor Centrale. Carol I este personajul dominant, în jurul căruia este construit întregul film. Este un bărbat mândru, dar discret. Carol se simte sfâșiat între datoria față de Germania și cea față de țara lui de adopție. Dintre membrii familiei regale, regina Elisabeta este singura care îl susține pe Carol. Îi cunoaște toate metehnele și obiceiurile, fiind un martor discret și protectiv al frământărilor regelui. Este nepotul de frate al lui Carol I și moștenitorul său desemnat prin testament. Influențat de soția
Carol I - Un destin pentru România () [Corola-website/Science/315807_a_317136]
-
A fost fratele mai mic al Marii Ducese Alexandra Alexandrovna (a murit la șase ani jumătate), Țareviciului Nicolae (a murit la 21 de ani), Alexandru al III-lea, Marele Duce Vladimir și fratele mai mare al Marii Ducese Maria (mama reginei Maria a României), Marelui Duce Serghei și Marelui Duce Paul. Marele Duce Alexei a fost destinat unei cariere navale încă din copilărie. La vârsta de 7 ani el a primit gradul de elev-ofițer. Anul următor amiralul Konstantin Posiet a fost
Marele Duce Alexei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315863_a_317192]
-
(30 noiembrie 1719 - 8 februarie 1772) a fost Prințesă de Wales între 1736 și 1751. A fost una dintre cele trei deținătoare ale acestui titlu care n-au devenit niciodată regină. Fiul cel mare al Prințesei Augusta, George al III-lea, a devenit rege în 1760 în vreme ce soțul ei, Frederick murise cu noua ani înainte. Prințesa Augusta s-a născut la Gotha, ca fiică a lui Frederic al II-lea, Duce
Prințesa Augusta de Saxa-Gotha () [Corola-website/Science/315877_a_317206]
-
curtea Franței. Marie Joséphine a primit titlul de "Madame". A fost însărcinată în 1774 și 1781, însă ambele sarcini au eșuat. În cele din urmă, mariajul a rămas fără moștenitori. Fără copii, fără influență politică, ea s-a raliat împotiva reginei însă fără succes în timp ce soțul ei a orchestrat o opoziție împotriva reginei. Marie Joséphine a trăit retrasă la Versailles. În timpul revoluției, Marie Joséphine și soțul ei au locuit la Palatul Luxembourg în timp ce restul familiei regale a locuit la Palatul Tuileries
Marie Josephine de Savoia () [Corola-website/Science/315860_a_317189]