12,281 matches
-
fost gustul publicului parizian. Spectatorii, în special cei care veneau la concertele lui Koussevitzki, doreau lucrări moderne și puțin șocante. În vreme ce publicul a primit cu căldură lucrări disonante precum baletul "Bufonul" sau "Suita scită", primul concert pentru vioară era prea Romantic pentru gusturile lor. Compozitorul Georges Auric chiar a numit lucrarea "Mendelssohniană". Premiera sovietică merită menționată deoarece a avut loc la doar trei zile după premiera pariziană interpretată de Nathan Milstein și Vladimir Horowitz (ambii în vârstă de 19 ani). Horrowitz
Concertul pentru vioară nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329946_a_331275]
-
la alta. Preludiul poate îndeplini rolul de prefață, poate fi o piesă de sine stătătoare sau poate fi introducerea unei lucrări. De exemplu, în perioada barocă servea ca introducere pentru părțile ulterioare ale unei lucrări lungi sau complexe. În perioada romantică era o piesă de sine stătătoare. De obicei conține un număr mic de motive ritmice și melodice care sunt reluate pe întreg parcursul piesei. Din punct de vedere stilistic, preludiul este o lucrare bazată pe improvizație. Preludiile pot fi considerate
Preludiu (muzică) () [Corola-website/Science/329985_a_331314]
-
În aceste cazuri toccata este utilizată în locul preludiului. Toccatele lui Bach pentru clavecin sunt compoziții multi-secționale care includ în structura lor și o fugă. După perioada barocă toccatele au devenit tot mai rare. Există totuși câteva exemple importante. Din perioada romantică Robert Schumann și Franz Liszt a compus fiecare o toccată - piesa ambițioasă a lui Schumann este considerată una dintre cele mai dificile piese din repertoriu și cel mai bun exemplu al genului din secolul al XIX-lea. Toccata lui Liszt
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]
-
York House, Twickenham, si a încetat din viață la 23 decembrie 1888. La funeraliile sale casă regală a trimis o coroană de flori și o telegramă de condoleanțe. Ziarul „Times” a scris în necrolog:„Rareori a existat o carieră mai romantică și mai plină de fapte; nicicând, poate, o personalitate mai ciudată și se pare, măi contradictorie”. Laurence Oliphant a fost membru al consiliului Societății Geografice Regale. ediție nouă: Oxford University Press, New York 1970 ediție nouă: Haifa. Or, life în the
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Awards. În discografia dirijorului se găsesc de asemenea Harnasie, Król Roger, Pieśni miłosne Hafiza (cu Magdalena Kozena), si de asemenea a 4-a Simfonie Concertanta. În primă fază a creației sale, Szymanowski a fost influențat în mod clar de curentul romantic, urmărind tehnică lui Richard Strauss, si a ilustrului compozitor Chopin. Începând cu 1914, s-a predat influenței impresionismului, devenind unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai modernismului. Szymanowski a dobândit un stil muzical propriu, foarte liric, sprijinit pe o orchestrație
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
scrierilor lui Bretano. Totuși consideră mesajul lor general ca „o extraordinară proclamare a adevărurilor biblice ce conduc spre mântuire”. Alți critici au fost mai puțin îngăduitori și au caracterizat cărțile lui Bretano realizate din însemnările sale, drept „creațiile unui poet romantic surescitat”. Scrierile lui Brentano despre Emmerich afirmă că ea credea că Ham, fiul lui Noe, era strămoșul „națiilor negre, idolatre și stupide” ale lumii. „Dureroasele patimi” prezintă „un ton antisemit clar pe tot parcursul” cărții iar Brentano scria că Emmerich
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
arhitectul George Sterian. A continuat studiile la Viena, München și Paris unde, beneficiind de o bursă, a studiat la "Academia Julian", sub îndrumarea lui Jean-Paul Laurens. A practicat diverse genuri, astfel că opera sa a suferit multiple influențe, de la simbolismul romantic al scenelor orientale la maniera postimpresionistă de interpretare a temelor istorice și portretelor. A expus la Tinerimea artistică și Salonul Oficial. În ultima perioadă de creație Petrescu adoptase o manieră liberă de interpretare, folosind culori vii și un desen schematizat
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
a, sau omnisexualitatea, este o orientare sexuală din spectrul multisexualității, alături de identități precum bisexualitatea și polisexualitatea. Aceasta se referă la capacitatea de a simți atracție sexuală (și romantică) față de orice individ, indiferent de sexul biologic și de identitatea de gen a acestuia. Mulți pansexuali se descriu ca fiind "gender-blind", considerând genul un aspect irelevant în determinarea atracției lor față de cineva sau în alegerea partenerilor. În general, persoanele pansexuale
Pansexualitate () [Corola-website/Science/328311_a_329640]
-
gen a acestuia. Mulți pansexuali se descriu ca fiind "gender-blind", considerând genul un aspect irelevant în determinarea atracției lor față de cineva sau în alegerea partenerilor. În general, persoanele pansexuale sunt și panromantice, însă cele două identități, cea sexuală și cea romantică, nu sunt interdependențe. Prefixul pan- vine din greacă veche și înseamnă "tot, fiecare". Același sens îl are și prefixul omni-, din latinescul "omnis". Prin urmare, "pansexual" sau "omnisexual" va însemna "atras sexual de toate genurile/sexele". Termenul "pansexualism" a apărut
Pansexualitate () [Corola-website/Science/328311_a_329640]
-
este iubitor al “comediei umane” în nesecata ei inventivitate. Ca și Creangă, arhetipul povestitorilor moldoveni, se ferește de teoretizări și „meditații”, îi place să observe faptele și zicerile oamenilor. E dramaturg prin vocație, îi place spectacolul lumii"„”. "Stânca Miresei", dramă romantică în trei acte, jucată la Teatrul Armatei (azi Teatrul C.I. Nottara) din București, stagiunea 1959-1960. Regizor: Ion Sahighian. Scenografia: Constantin Piliuță. Textul operei a fost viciat grosolan de cenzura proletculturistă a vremii încât autorul s-a văzut nevoit să folosească
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
A publicat trilogia de teatru intitulată "Bastardul" la Editura “Tracus Arte”, București în anul 2008, ISBN 978-973-88816-1-7, ce cuprinde drama “Bastardul” în trei acte (9 tablouri), parabola dramatică “Un vis destrămat”, o dramă-fantezie în trei acte (12 tablouri) și comedia romantică “Vila destinului” în trei acte (II tablouri). A primit "Trofeul micului cititor" acordat ex eqo cu Mircea Sântimbreanu de către cititorii Bibliotecii Municipale pentru Copii din București. A luat premiul al II lea la Concursul organizat de Romanian Crime Writers Club
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
Concertul pentru pian în La minor, Op. 54, este un celebru concert romantic al compozitorului Robert Schumann, finalizat în 1845. Schumann a început să compună câteva concerte pentru pian înaintea acestuia: în 1828 a început unul în Mi bemol major, între 1829-1831 a lucrat la unul în Fa major iar în 1839 a
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
Separarea lor și anularea ulterioară a căsătoriei au fost știri pe scară largă în ziare. Ca urmare a acestui lucru și a acțiunilor ei de mai târziu ca asistentă medicală în armata austriacă, Isabella a devenit considerată ca o figură romantică; o publicație a numit-o "eroina cea mai romantică din actualul război din Austria". Isabella a fost a șaptea fiică a Arhiducelui Friedrich, Duce de Teschen și a soție iacestuia, Prințesa Isabella de Croÿ. Printre surorile ei se includ: Maria
Arhiducesa Isabella de Austria () [Corola-website/Science/327551_a_328880]
-
știri pe scară largă în ziare. Ca urmare a acestui lucru și a acțiunilor ei de mai târziu ca asistentă medicală în armata austriacă, Isabella a devenit considerată ca o figură romantică; o publicație a numit-o "eroina cea mai romantică din actualul război din Austria". Isabella a fost a șaptea fiică a Arhiducelui Friedrich, Duce de Teschen și a soție iacestuia, Prințesa Isabella de Croÿ. Printre surorile ei se includ: Maria Cristina, Prințesă ereditară de Salm-Salm și Maria Anna, Prințesă
Arhiducesa Isabella de Austria () [Corola-website/Science/327551_a_328880]
-
soare la care regizorul nu s-a îndurat să renunțe la montaj vin să te îndepărteze însă de firul acțiunii; oricât ar fi de frumoși pomii în floare, oricât de magistral ar fi filmați și oricât ar vorbi despre dezlănțuiri romantice de sentimente sau despre artezienele speranței, ca tot ce este prea mult, dăunează”"). Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Deși ține la fiul părintelui Iraclie din Stupca, pastorul anglican Gorgon îi
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
(în ) este o colibă de bârne romantică situată în parcul castelului Linderhof din Bavaria Superioară (comuna Ettal, districtul Garmisch-Partenkirchen). Clădirea, reconstruită în 1990, s-a aflat inițial la câțiva kilometri vest de castel, în pădurea Ammerwald. În 1876, anul în care a avut loc primul festival de la
Coliba lui Hunding () [Corola-website/Science/327615_a_328944]
-
Herrenchiemsee rămân mereu în umbra unor castele ca Versailles și Neuschwanstein. Grădinile castelului sunt decorate cu fântâni arteziene, inclusiv o copie a fântânii "Bassin de Latone" de la Versailles, și cu statui în stil clasic tipic de la Versailles sau în stil romantic fantezist.
Castelul Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327659_a_328988]
-
luptat în armata napoleoniană, cântec care avea să devină mai târziu Imnul național al Poloniei. În timpul celei de-a doua Republici Poloneze au apărut lucrări istorice care au analizat viața și realizările lui Czarniecki cu instrumente științifice, fără exaltările patriotice romantice. Władysław Czapliński avea să scrie despre Czarniecki a fost „primul și cel mai de seamă soldat”, dar a prezentat în mod corect și erorile, brutalitatea și lăcomia hatmanului. Istoriografia modernă a lui Czarniecki include lucrări ale lui Czapliński, Stanisław Herbst
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
precum cele din filmele făcute după opera literară a lui I.L. Caragiale au trecut proba timpului și plac și astăzi. Doi tineri care se pupau pe culoar (interpretați de Adriana Trandafir și Petre Lupu) răspund că lor le plac momentele romantice din filme. Timpul trece astfel mai ușor, iar în compartiment intră un vânzător ambulant (Sebastian Papaiani) care spune că lui îi place interpretul principal din filmele "Un surîs în plină vară" și "Păcală". O fetiță de opt ani (Anamaria Iosif
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
Lumea nouă (engleză: The New World) este un film dramă istoric și romantic scris și regizat de Terrence Malick. Filmul este o aventură istorică ce relatează fondarea coloniei Jamestown, Virginia și are ca protagoniști personajele istorice Căpitanul John Smith și Pocahontas. Este al patrulea film scris și regizat de Malick. Distribuția include pe
Lumea nouă (film din 2005) () [Corola-website/Science/327687_a_329016]
-
(titlu original: 10 Things I Hate About You) este o comedie romantică americană apărută în 1999. Filmul, o adaptare modernă după piesă "Îmblânzirea scorpiei" de William Shakespeare, este numit după o poezie scrisă de personajul principal feminin pentru a descrie relația ei cu personajul lui Ledger. Considerat o performață notabilă din partea ambilor
10 lucruri nu-mi plac la tine () [Corola-website/Science/327719_a_329048]
-
farmecul filmelor anterioare”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Viața unui burlac, ordonată până la monotonie, e tulburată de... un telefon! Pentru 24 de ore, bărbatul va fi implicat într-o aventură romantică, un raliu cu mașini vechi, la capătul căruia va întâlni dragostea. Dramă sentimentală, dulceagă și soporifică.”" O opinie diferită a fost exprimată de regizorul Laurențiu Damian, profesor de regie de film și de scenaristică la UNATC, critic de film și
Telefonul (film din 1992) () [Corola-website/Science/327725_a_329054]
-
de scenaristică la UNATC, critic de film și realizator de emisiuni de televiziune pe teme cinematografice. El consideră că acest film demonstrează atât profesionalismul Elisabetei Bostan, cât și o schimbare de optică a realizatoarei care a trecut de la o viziune romantică la "„o analiză lucidă despre «dreptul la fericire»”". În contextul operei regizoarei, "Telefonul" pare a fi o prelungire a premisei exprimate în "Promisiuni" (1985). Relația dintre cele două personaje se află semnul timidității și al ezitării; Radu și Anca, deși
Telefonul (film din 1992) () [Corola-website/Science/327725_a_329054]
-
o groapă săpată în piatră, iar groapa este înconjurată de capetele ieșite din apă ale trunchiurilor de copaci căzuți de pe povârnișul stâncos al cascadei”. Cascada a devenit mai cunoscută în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, odată cu mișcarea romantică, ai cărei simpatizanți și promotori erau în căutarea unor locuri sublime. Călătoriile în regiune ale aristocrației din Marea Britanie și din Irlanda au sporit semnificativ, iar Powerscourt și cascada sa au fost incluse în circuitul turistic european „"Grand Tour of Europe
Cascada Powerscourt () [Corola-website/Science/327729_a_329058]
-
mohicani, inclusiv o femeie pe nume Kaniehti:io. Ea îl ajută pe Haytham să găsească Templul doar dacă îl omoară pe Edward Braddock. Haytham și Kaniehti:io află că templul nu poate fi deschis cu ajutorul Cheii. Perechea dezvoltă o relație romantică în timpul petrecut împreună, din care se naște un băiat, Ratonhnhaké:ton. După aceea, povestea continuă cu copilăria lui Ratonhnhaké:ton, începând cu anul 1760. Mama sa moare în timpul unui atac asupra satului său; Ratonhnhaké:ton crede că acest atac a
Assassin's Creed III () [Corola-website/Science/327951_a_329280]