15,319 matches
-
Sfatu-i blând e și ne face Doar în taină-a sa mustrare.” Lope de Vega 402. „Cetatea cărților trebuie să fie un loc de observație și de luptă a lumii moderne.” Tudor Vianu 403. „Cărțile acestea ale noastre sunt urne sacre cuprinzând inima fraților noștri scumpi, scriitorii și gânditorii, trecuți și ei cum trecem noi prin valea aceasta a plângerii. Sunt duh de viață, sunt singurul bun în umbră.” Mihail Sadoveanu 404. „O carte spune ceva nou numai în raport la
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
plin de grâne, heleșteul plin de pește, banii de-ajuns și fiii știutori de carte: acesta-i raiul pe pământ.” Proverb bengalez 76 409. „Stiloul, cartea și soția nu sunt de împrumutat.” Proverb bengalez 410. „Ascultați, proștilor, care adorați cărți sacre! Nu cărțile au creat oamenii; oamenii au scris cărțile.” Kazi Nazrul Islam 411. „Nu poți să profiți de o carte, dacă n-o citești, așa cum nu poți să profiți de bani, dacă îi ții la alții.” Proverb bengalez 412
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
frăției, aceste două temelii a ordinei absolute, perfecte.” Nicolae Bălcescu 487. „Istoria este cea dintâi carte a unei națiuni... căci într-însa...își vede trecutul, prezentul și viitorul.” Nicolae Bălcescu 488. „Carlyle observa că istoria universală este o infinită carte sacră pe care toți oamenii o scriu și o citesc și încearcă să o înțeleagă, dar unde, deopotrivă se află și ei scriși.” J. L. Borges 489. „Totdeauna istoria a fost chemată, cu cartea sa de înțelepciune străbună, să ridice sufletele
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a unei singure dintre cărțile citite anterior se exercită întotdeauna inevitabil și iremediabil.” Eugeniu Speranția 734. „Cartea este un mijloc de comunicare, un instrument de lucru, un mod de a conserva gândirea umană, un univers creat de om, o urnă sacră de amintiri, un mijloc discret de a dialoga între autor și cititor, un obiect de artă și o marfă, un destin legat de cel al omului.” Victor Duță 735. „Cărțile trebuie să fie oglinzile de aur ale realității.” Mihai Eminescu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
această carte și-n literele ei ca într-o apă-adâncă mă oglindesc și cat lungi temelii de castru și temelia casei mi se deschide-n față zidită peste-un sat. Deschid această carte. În pagini mă afund ca într-o sacră mare și-n litera ei cresc străbunii mei răpuși pe un afet de prund și văd cum totul naște pe osul lor domnesc. Deschid această carte și-n filele-i de lut văd cum se schimbă-n floare străbunii mei
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de apartenența la un rit creștin; în 1884, pentru a reduce numărul colegiilor electorale și a extinde dreptul de vot, precum și pentru a introduce denumirile de "România" și "rege", în loc de Principate Unite și domn; în 1917, pentru a elimina caracterul "sacru și inviolabil" al proprietății, în vederea realizării reformei agrare (împroprietărirea țăranilor care au luptat pe front). În 1923, ca urmare a desăvârșirii procesului de creare a statului național unitar (în 1918, Basarabia, Bucovina și Transilvania se uniseră cu Regatul României) și
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
legii sale fundamentale, de la dobândirea independenței până la adoptarea Constituției. Cei unsprezece ani scurși între Declarația de Independență și elaborarea Constituției Americii au însemnat pentru cele treisprezece state o perioadă de experimentare a principiilor constituționalismului 2. Pretutindeni se privilegiau drepturile individuale, sacre, inalienabile, iar principala țintă a statelor era ca guvernământul să fie al legilor și nu al oamenilor. Astfel că statul Virginia oferea prin ale sale Bill of Rights, elaborate înainte de Declarația pentru Independență, modelul noului guvernământ și al noilor constituții
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
cetățenii să-și susțină reciproc drepturile naturale; membrii comunității consimt la crearea unor instituții care să producă legi care să le protejeze drepturile naturale și, în al treilea rând, stabilirea taxelor și impozitelor să fie urmarea consensului cetățenilor. Proprietatea devine sacră, inviolabilă, guvernământul nu poate submina, redistribui, confisca proprietatea, iar legile adoptate de conducători trebuie să facă aplicabile, clare, drepturile naturale. Locke aborda și conceptul de "autoritate politică", fixându-l ca promotor al liberalismului timpuriu. Deși nu a aprofundat temele separației
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
și înduhovnicire într-una din cele mai vechi vetre de isihaști din răsăritul Europei: zona Vrancea-Buzău. Aici, încă din secolul al XIV-lea se stabiliseră, în chilii izolate, pustnici, practicanți ai Rugăciunii lui Iisus. La sosirea lui Platon, acest spațiu sacru era deja purtător a patru veacuri de tradiție isihastă. Sub puternica înrâurire a centrelor isihaste din Muntele Athos și din Bulgaria, viața monahilor de aici se coagulase în jurul câtorva schituri, organizate după rânduiala athonită și răspândite pe un spațiu restrâns
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
austro-ruso-turce, care au desenat și au redesenat necontenit granițele atât de volatile de altfel, între trei mari Imperii, trei uriașe puteri militare, luptând sub steagul a trei opțiuni religioase diferite: Imperiul Țarist, bastion al Ortodoxiei și purtător al unei misiuni sacre în chip de A Treia Romă, Imperiul Austriac, pretendent la extinderea continuă a propriilor granițe spre răsărit și odată cu acestea a jurisdicției Bisericii Catolice și mareea otomană, care sub flamura Semilunei se prăvălea peste Europa de sute de ani, în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
omul nu-și dă seama de ea, însă, ceva care trăiește într-un fel minunat în suflet îl îmboldește să se roage cum poate și cum înțelege.” Ce minunată și mai cu seamă completă definiție a sufletului omenesc însetat de sacru și a omului, pelerin pe calea întâlnirii cu Dumnezeu. Ea aparține Pelerinului Rus și o putem regăsi în „Mărturisirea unui pelerin despre lucrarea plină de har a Rugăciunii lui Iisus”. Lucrarea, apărută sub titlul generic de PELERINUL RUS are o
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
itinerantă în numele lui Hristos. Fenomen național sau categorie socială, inițiativă instantanee colectivă sau demers anevoios individual, pelerinajul, în varianta sa istorică rusească, se oferă lumii întregi nu doar ca o apropiere de locurile teofanice, o încercare de iluminare prin atingerea sacrului și de însușire a Harului prin proximitatea Sfințeniei, ci mai ales ca un model cultural și spiritual, de înnoire și ridicare a omului lăuntric, de cunoaștere și armonizare a propriului sine cu ceilalți, cu lumea și cu Dumnezeu. Ambasadorul cel
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ale lucrării, „Pelerinul Rus” se constituie într-un veritabil manual de spiritualitate isihastă, care prin intermediul personajului principal, un simplu țăran din Orel, urmărește să familiarizeze o lume întreagă, de mai mult sau mai puțin cunoscători, cu practica, tradițiile și adevărurile sacre ale Bisericii de Răsărit. Protagonistul scrisorilor, un țăran aparent bătut de soartă, rămas până la doar douăzeci de ani, fără familie, gospodărie și pe deasupra și infirm, fără putința de a-și folosi mâna stângă, își găsește un ideal salvator în încercarea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pe care Franța le-a încheiat cu țările Micii Antante parc să inaugureze o politică comună a principalelor puteri europene care are drept scop să împiedice punerea în practică a proiectelor de cucerire ale Führerului. Crizele din 1935-1936 Această unire "sacră" împotriva Reichului hitleristnu dura mai mult de cîteva săptămîni. în iunie 1935, Regatul Jnit dă prima lovitură Frontului de la Stresa semnîndcu jermania un acord prin care aceasta din urmă se angajează ă-și limiteze flota de război, ceea ce în fapt
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
un succes de necontestat coaliției guvernamentale. Realismul învinge nostalgia poporului german care își dă girul unei politici curajoase, deși în acel moment unora li se părea că aceasta vinde ieftin drepturile legitime ale Republicii Federale și renunță la niște principii sacre în schimbul unei destinderi avantajoase pentru comerț. Acesta este prețul pe care trebuie să-l plătească Germania pentru a înceta să mai fie "un pitic politic" și pentru a avea în sfîrșit pe scena internațională rolul politic pe care îl merita
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
că fac parte din arta vie. Dacă asupra operelor plutește binecuvântarea, artiștii înșiși fiind înzestrați cu duhul cerului, asupra vieții proaspete care pulsează exploziv planează misterul, enigma, altfel perfecțiunea nu ar mai fi opera creatorului divin. Urcă vestalele spre focul sacru, apar și dispar ca-ntr-un fascinant mit cosmologic, în urma lor epifania de grup al desăvârșirii, senzația multiplicării operelor de artă, arta vie a trăsăturilor anatomice. Natura umană e mereu vitală, ca vălul din firele de aur ale închipuirii țesut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ceea ce e frumos, în viață, în natură, în operele culturale. Vă întreb, domniile voastre, vă întreb când arta va fi una cu viața? Când vom ajunge să percepem fără întrerupere armonia vieții. Și când fiecare dintre bucuriile noastre va avea atributul sacru al frumosului. Asta înseamnă că nu vom ajunge niciodată la așa ceva. Nu se știe, trebuie să credem în viitorul artei și al culturii, în armonia naturii. Altfel, totul se duce de râpă. Îngăduiți-mi să reproduc din memorie un pasaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
În condițiile în care viața, de cele mai multe ori, este un summum de erori (a se scuza rima involuntară), cu abateri vizibile sau imperceptibile de la legile naturale, viață accentuată mai ales de conflictele cu sinele, apoi cu timpul și spațiul, cu sacrul și revelația, omul este totuși capabil de a accede la o terapie a destinului. Dacă ne oprim la un anume destin, să zicem la cel al ieșeanului, ușor se va observa că el se înscrie în emblematica menire a cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
locul ideal pentru orice român? E o întrebare care nu ezită, retoric vorbind, să afle răspunsul cât mai aproape de adevăr. Tainele Cetății sunt miraculos întreținute de aducerile aminte. Mitul Iașului și spiritul Moldovei. Colinele, sublime periferii spațiale ale orașului, mănăstirile, sacre respirații către divinitate, străzile, fiecare în parte reprezentând o emblemă și o istorie, monumentele de artă și cultură, oamenii înșiși, destine legate prin toate firele vizibile și invizibile. Ochii orașului ne privesc parcă din somnul trecutului îndepărtat, ceva misterios se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
din rafturi, tăcute precum peștii tăcuți din oceane. Soarele se lasă sub linia orizontului, amurgul se întinde cu aripi uriașe. La ce să ne mai gândim? Pentru consolare, poate la chipul vestalei pe care citești virtutea fără de care întreținerea focului sacru nu este posibilă, la chipul unei bacante pe care înfloresc zorile voluptății, pe cel al zânei din mitologia populară românească unde se întrevăd profunzimile dragostei adevărate. Toate dau măsura frumosului râvnit, acea infinită plăcere, înainte de orice estetică, care menține lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Și câți mari scriitori n-au avut sub ochi tabloul pitoresc al orașului, au prins pe retina lor și frumosul și lipsurile, dar mai ales strălucirea trecutului. În prim-plan starea romantică, cu istoria și poezia fiecărei străzi, cu locuri sacre unde ai șansa să intri în comuniune cu legenda, mitul, religia, unde poți merge pe urmele celor care mereu au căutat adevărul, au meditat, au scris și au lăsat opere însemnate în cultura românească. Iașul vechi, tradițional, dar și cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care combină muzica, poezia și teatrul, se alătură oratoriile și misele, simfoniile, sonatele, concertele, rapsodiile, uverturile, preludiile, serenadele, baladele, încât ascultând versiunile celebrei Ave Maria, de pildă, scrise de Bach, Schubert sau Gounod, îl transportă pe om în atmosfera misterului sacru. De la culturile antice, care aveau propriul lor gen de muzică, la cea religioasă, apoi la cea a Renașterii, a barocului, clasicului, romantismului și modernului toate au răsfățat auzul în maniera în care receptarea căpăta frumuseți nemaiîntâlnite și armonii înălțătoare. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
-i cu noi este împotriva noastră". Parcă prea des îl întâlnim în zilele contemporane! 46 Părți de lumină. Sfeșnicele sunt părți de lumină, desprinse parcă din soare, din flacără, din scânteie, care însuflețesc spiritul privitorului și îl cuprinde precum focul sacru ca o continuă sursă de vrajă, meditație și iluzie. Ele, sfeșnicele, nu sunt doar obiecte de artă, venerate odată cu întreg cadrul divin din fața catapetesmei, cu un braț sau mai multe, de culori și forme diverse, ascunse efecte monocromatice ale luminii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
viseze! Rămâne până la urmă într-o suferință adâncă și plină de decepții. Învăluit de neliniști, uimiri, înfiorări, obsesii, omul se îndreaptă (sau ar trebui s-o facă) spre calea meditației, acolo poate să întâlnească teme capitale: puritate, smerenie, iubire, simbol, sacru, îndoială... Asemeni lui Novalis, îi mai rămâne să înalțe și un imn către noapte. 74 Pădurea, de partea cealaltă a versantului, luminată cu o clipă mai repede de soarele puternic al amiezii, se întunecă până la destrămare, cerul se crapă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de sine, a adâncului din noi, încât în sfârșit omul ar înțelege sensul probei inițiatice: "după tortura rituală vine și șansa eliberării". Cu alte cuvinte, omul nu poate deveni om fără a trăi experiența fundamentală a deosebirii între profan și sacru. Se spune că seninătatea și plăcerea sufletească pot fi provocate de un ceva, de acel ceva care reprezintă o stare, un spirit, o dimensiune ce face parte din mister. Când liniștea se așterne, omul interior percepe prezența acelui ceva, strecurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]