13,226 matches
-
Știi, întotdeauna mi-am dorit să fiu arheolog, spuse Virgil Jones, schimbând subiectul. Din nefericire, viața are un fel anume de a-ți submina ambițiile cele mai mari. Pictori cu vise de artist, sfârșesc prin a zugrăvi pereți. Sculptorii sunt siliți să proiecteze toalete. Scriitorii devin critici sau jurnaliști. Arheologii, așa ca mine, ajung gropari. Ați fost gropar? îl întrebă Vultur-în-Zbor cu o uimire sinceră. Dar i se păru nimerit: obișnuita expresie lugubră a domnului Jones se potrivea bine cu acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Chiar pe zeul Axona, chiar pe ea o cauți ca s-o distrugi? Atât de mult s-a semețit viermele din tine? Atinsese rădăcinile îndoielii de sine a lui Vultur-în-Zbor. Acesta de-abia mai putea să vorbească. Totuși s-a silit să dea drumul cuvintelor de pe buzele-i uscate. Ele au foșnit slab în lumina palidă. — Dacă o să pot, zise Vultur-în-Zbor. Te voi distruge dacă o să pot. Axona a râs și hohotele ei au răsunat în încăpere. — Te condamni cu propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iarăși, ca și în cazul Irinei, nu reușea să-și dea seama ce anume îl producea. Sau poate că evita să o facă, așa cum își izgonise și gelozia de noaptea trecută cu ajutorul gândurilor îndreptate către dragul ei Ignatius. Acum se silea să și-l imagineze adâncit în cărțile sale și în scrisul lui migălos, stând calm ca o stâncă ore în șir și apoi trăgând o linie la finalul vechiului caiet de exerciții, pe care îl umpluse în întregime, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ai lui Grimus erau reci, distanți și scânteietori, în timp ce ai lui Vultur-în-Zbor erau plini de furie și înfierbântați. Asemănători și totuși diferiți. Ca și când i-ar fi citit gândurile, Grimus spuse: — Umbra mea tânără și palidă. Tu ești aceea. Vultur-în-Zbor se sili să scoată pe gură cuvintele potrivite. îi venea greu să adopte o atitudine potrivnică în fața acestei prezențe relaxate și amuzate. Știi de ce am venit, spuse el. Unde e Trandafirul de Piatră? — Știu de ce voia Virgil să vii, spuse Grimus. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
schimbat, mi-a șoptit ea. Media mă privea cu ochi mari. Am luat-o de mână. Cel puțin ea era aceeași. Un lucru stabil într-un univers transfigurat. Trandafirul. Partea de el din mine avea o voință proprie și mă silea să mă supun dorințelor sale. Eul din mine era slăbit, vlăguit de șocul subsumării. Am rămas așa și m-am uitat la Trandafir, mult, foarte mult timp. Protuberanța de pe tulpină părea să exercite asupra mea o fascinație imensă, o atracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Făt-frumos gîtu-și îndoaie îndărăt și îi răspunde: 170" Nu m-atinge-a ta insultă, tu, de-origină plebeu - Diferința prea e mare, cine ești? și cine-s eu? "Eu petrec și eu fac curte cui voiesc și ori și unde". "Te-oiu sili să lupți cu mine! " iritat strigă Sultanul. Își sburli penele-n ceafă și cu furie s-aruncă, 175Luptă crunt, pe când deoparte stă nefericita pruncă, Urzitoarea Iliadei, ce își plânge Don Juanul. Se trântesc, se rup cu ciocul și mănâncă tăvăleală
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ale sorții goane, Viața-mi pare-un istovit isvor Și plină de-ale toamnei reci icoane. {EminescuOpIV 346} A noastre visuri cad pe rând și mor Precum în vânt rotiri de frunze-uscate. Statornic nu-i de cât al nostru-amor.. Renunț silit la el căci nu se poate Și lungi iluzii, ca un înțelept, Naintea mea le văd căzând pe toate. Nu cer nimic, nimic nu mai aștept Și nici întreb la ce o mai simțesc Sărmana inimă bătând în piept. La
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și amor. Acolo mă văd pe mine, Figurând sub nume - Elena, Iar pe Manuel, il caro, Văd că mi-l numesc Costică. Dară cum c-a imitat-o Neci n-o spune, neci n-o scrie, Ci pe mine mă silește Să recit la versuri rele Care sună ca drimbala A ursarilor gitani. A. - De-a făcut asta Negruzzi Cu Madona lui Moretto, Atunci ești nenorocită Dona Diana, Dona Diana! {EminescuOpIV 480} 17. DIN OCEAN DE VISE... (cca 1870) Din ocean
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În veci nu pot să fiu a ta De n-ăi fi Împărat. {EminescuOpIV 494} Și el s-a dus ș-a răscolit Popoare, țări întregi, Sfărmat-a antice cetăți, Sdrobit-au mândri regi Și i-au supus și i-au silit Să-l aibă Împărat. Unii d-iubire-l ascultau, Alții de frică iar. Atunci s-a dus colo, colo, La cel castel măreț, Unde ca luna-i străluci Amoru-adînc și drag. Dar vai! când intră-n salele Mărețe, nalte, reci, Pe-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
terci în clocot. O crezuse înghețată și limpede, dar era răscolită și îi clătina gândurile în cap. Se simțea înecat în această neliniște pe care aproape că o auzea zvârcolindu-se și atunci se gândi că poate e moartea. Se sili să se-nalțe în capul oaselor. Ningea, dar în cameră era cald și totul părea așa cum lăsase: cămașa, pantalonii, cureaua și un pulover de lână, așezate pe scaun. Cana lui pentru apă și un briceag cu care tăiase o jumătate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Octavian Paler (versiune nouă, 1997) Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ți mărturisești iubirea. (Gide, JURNAL) I ― Nu știu ce s-a întîmplat, Galilei, atunci în fața tribunalului Inchiziției. Poate că ai fost silit să abjuri. Și, la urma urmei, este treaba ta. ― Ce povestește lumea? ― Lucruri pe care le cunoști. Unii spun că ai fost înțelept evitând rugul. Alții pretind că ții mai mult la trupul tău decât la ideile tale. ― Nimeni nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pentru a-i compătimi pe cei incapabili de o asemenea teamă. ― Crezi, oare, că asta e de ajuns împotriva a ceea ce ne ucide? Tu ar trebui să știi că nu e de ajuns. Tu ai fost acolo și ai fost silit să abjuri ceva de care nu te îndoiai. ― Sunt lucruri care s-au petrecut demult. ― Dar ele te urmăresc. Și istoria ta nu-ți mai aparține. IX ― Dacă nu m-ar fi silit Inchiziția să abjur n-ar fi fost
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Tu ai fost acolo și ai fost silit să abjuri ceva de care nu te îndoiai. ― Sunt lucruri care s-au petrecut demult. ― Dar ele te urmăresc. Și istoria ta nu-ți mai aparține. IX ― Dacă nu m-ar fi silit Inchiziția să abjur n-ar fi fost nimic din toate astea. Nu m-ar fi învinuit nimeni că mă bucur să trăiesc. ― Bineînțeles. ― Și nimeni n-ar mai fi văzut în asta un semn de slăbiciune. Alții pot declara cu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aplauda pe generalul învingător, era obiceiul ca soldații, din contră, să-i adreseze acestuia vorbe mușcătoare, ca nu cumva trufia să-l îmbete prea tare. Lui Cezar îi strigau: "Cap de dovleac, nu privi doamnele! Mulțumește-te cu prostituatele!" Mă silești să-ți reamintesc că noaptea ai niște vise din care dragostea e, de obicei, exclusă. ― Pentru că nu visez aproape nici un lucru în forme firești. Azi-noapte am visat un monstru. Avea cap de pasăre, ochi bulbucați de broască. Și, când deschidea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
reduce la asta. ― Dar ceea ce simt eu când stau pe pietre și soarele îmi dogorește obrazul poate să semene tot atât de bine cu fericirea sau cu deznădejdea tocmai pentru că am trecut prin niște întîmplări care m-au învățat sau m-au silit să simplific . Înainte, nu aveam timp să mă bucur că trăiesc, din pricina vanităților și ambițiilor. ― Nu te contrazic, Galilei, ești viu. Inchiziția a știut, însă, ce face când te-a constrâns să spui ce vrea ea... Cine abjură ajunge să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să trăiesc după capul meu. ― Mai rămâne să afli că înțelepciunea începe acolo unde nu mai există nimic echivoc ― Și ce este echivoc în vorbele mele? ― Ele au o strălucire tristă. ― N-am dorit niciodată să fiu un înțelept. ― Mă silești, Galilei, să-ți spun că nu iubești adevărul în același fel în care iubești un cer senin. ― Dacă aș fi putut în cele din urmă să-i condamn pe inchizitori, i-aș fi condamnat să iubească lumea. Sunt convins că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
deranjeze pe nimeni ― Nu de frumusețea verii e vorba, Galilei. ― Ba da Nu vezi că ne întoarcem mereu în același punct? ― Ce e, după părerea ta, un eretic? ― Un om singur... Ca mine... Unul care trebuie stârpit din societate sau silit să stea printre chiparoși, deoarece își folosește mintea pentru a avea păreri personale, diferite de cele obligatorii. Or, așa ceva Inchiziția nu poate tolera. ― Dacă ar face-o, și-ar pregăti singură sfârșitul. ― Te mirai cât de mult preț pun pe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a fost bună cu mine. Cu toate acestea, acum când sunt aproape orb și cu sufletul ars... pentru că și umilința e un rug... văd mai bine adevăruri peste care, altădată, treceam ușor. Ceea ce am trăit, în ultimii ani, m-a silit să aflu că tocmai ceea ce ne amenință ne face mai profunzi. Niciodată n-am iubit pământul mai mult decât după ce Inchiziția m-a întrebat ce cred despre el. ― Empedocle nu era, deci, naiv. Nu există decât dragoste și ură. ― Inchiziția
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o liniște care să poată fi rîvnită? Chiar dacă o voi împărți cu arborii, cu pietrele și cu cerul... Nici arborii, nici pietrele și nici cerul nu m-au ofensat niciodată. Aici nu m-a amenințat nimeni și nu m-a silit să cred altceva decât ceea ce simt. Dacă mi-e sete, mă aplec și beau dintr-un izvor, dacă sunt trist, urmăresc norii și păsările. Odinioară, umblam prin aceleași locuri și nu vedeam tot ce văd acum. Atunci, o colină era
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
decât un om urmărit de un rug, cum zicea Ana. Uneori, găsesc în iarbă urme negre de foc. În prima clipă, mi se face greață, apoi îmi spun că nu toate focurile sunt aprinse de Inchiziție și nu toate te silesc să abjuri. Nimeni nu-mi cere, pe aceste coline, să înfrunt altceva decât ploaia, vântul și amintirile. Iar când mă simt prea singur, amân amintirile pentru mai târziu și încerc să mă culc. Ziua n-am vise și mă pot
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am auzit un glas. "Tu trebuia să alegi între rug și dispreț. Și ai ales disprețul. Ai preferat să fii disprețuit decât să fii respectat ca martir." "Oamenii, m-am apărat eu, se împart în două categorii: cei care sunt siliți să aleagă și cei care îi judecă. Eu fac parte dintre cei dintâi. Dar numai cei care au fost siliți să aleagă pot prețui cu adevărat viața." Un râs ironic mi-a acoperit vorbele. Apoi vântul a început să sufle
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
disprețuit decât să fii respectat ca martir." "Oamenii, m-am apărat eu, se împart în două categorii: cei care sunt siliți să aleagă și cei care îi judecă. Eu fac parte dintre cei dintâi. Dar numai cei care au fost siliți să aleagă pot prețui cu adevărat viața." Un râs ironic mi-a acoperit vorbele. Apoi vântul a început să sufle atât de tare, încît n-am mai auzit nimic ― Nefericirea, Galilei, e provocată și de faptul că nu folosim un
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lemne ca pe un buchet de flori. Buzele de piatră au rânjit atunci și un șarpe care ardea ca o lumânare m-a mușcat. În aceeași clipă, mi-am dat seama că statuia înfățișa un inchizitor, tocmai cel care mă silise să abjur. Mi-a fost atât de rușine, încît m-am furișat pe lângă ziduri până am ieșit afară din cetate. Atunci am auzit pași în spate. Am bănuit cine era și, fără să mă întorc, i-am reproșat: "Ai văzut
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
așa fel încît toată lumea să priceapă că-ți băteai joc de ei și că sub vorbele tale smerite se ascundea un hohot de râs. Polemica ta cu iezuiții a fost un spectacol extraordinar de inteligență și de vanitate. I-ai silit să-și muște buzele, încercînd să-ți facă fată. Probabil, au fost mulți, atunci, care au simțit ce am simțit și eu: o uriașă recunoștință că există oameni ca tine care dovedeau că Inchiziția nu e, de fapt, atotputernică, unele
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am obosit să mă izbesc peste tot de tribunale. ― De aceea fugi de lume. ― Inchiziția n-ar privi cu ochi buni nici faptul că discut cu tine. Dacă ar ști, mi-ar interzice să mai ies din casă. M-ar sili să recit, supravegheat, cei șapte psalmi și atât. ― Dar nu e un semn rău, pentru noi toți, că te simți mai bine printre chiparoși decât printre oameni? ― De când am ieșit pe poarta Inchiziției, nu fac decât să explic că n-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]