12,390 matches
-
rolul de a facilita tranzacțiile financiare. Aceste tranzacții constau în depozite, schimburi monetare, certificarea autenticității monedei (dacă moneda este din metal prețios și are o anumită greutate) cât și împrumuturi. Cele mai importante temple erau templul lui Artemis din Ephesos, templul lui Hera din Samos și templul lui Apollo din Delphi. Prima trezorerie din templul lui Apollo a fost construit înainte de sfârșitul secolului VII î.Hr., o trezorerie a templului a fost contruită de orașul din Siphnos în timpul secolului VI î.Hr.. În
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
Aceste tranzacții constau în depozite, schimburi monetare, certificarea autenticității monedei (dacă moneda este din metal prețios și are o anumită greutate) cât și împrumuturi. Cele mai importante temple erau templul lui Artemis din Ephesos, templul lui Hera din Samos și templul lui Apollo din Delphi. Prima trezorerie din templul lui Apollo a fost construit înainte de sfârșitul secolului VII î.Hr., o trezorerie a templului a fost contruită de orașul din Siphnos în timpul secolului VI î.Hr.. În porturile grecești, "trapeziții" - după numele stabilimentullui
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
autenticității monedei (dacă moneda este din metal prețios și are o anumită greutate) cât și împrumuturi. Cele mai importante temple erau templul lui Artemis din Ephesos, templul lui Hera din Samos și templul lui Apollo din Delphi. Prima trezorerie din templul lui Apollo a fost construit înainte de sfârșitul secolului VII î.Hr., o trezorerie a templului a fost contruită de orașul din Siphnos în timpul secolului VI î.Hr.. În porturile grecești, "trapeziții" - după numele stabilimentullui lor comercial - „trapeza”, desfășurau o serie de operațiuni
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
și împrumuturi. Cele mai importante temple erau templul lui Artemis din Ephesos, templul lui Hera din Samos și templul lui Apollo din Delphi. Prima trezorerie din templul lui Apollo a fost construit înainte de sfârșitul secolului VII î.Hr., o trezorerie a templului a fost contruită de orașul din Siphnos în timpul secolului VI î.Hr.. În porturile grecești, "trapeziții" - după numele stabilimentullui lor comercial - „trapeza”, desfășurau o serie de operațiuni bancare veritabile: depuneri, împrumuturi, schimb, "crearea altor mijloace de plată decât moneda efectivă" prin intermediul
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
Atena a fost în pericol de a fi invadată de perși (în timpul primei invazii persane - 490 î.Hr.), Plateea a fost singurul polis care a trimis ajutor militar Atenei, plateenii luptând alături de atenieni în bătălia de la Marathon. Sub pretextul răzbunării incendierii templului din Sardes de către trupele ateniene care participaseră la expediția făcută în Asia Mică în anul 498 î.Hr., pentru a-i ajuta pe conaționalii ionieni răsculați împotriva stăpânirii persane, Darius I (mânat atât de dorința de răzbunare, cât și de planul
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
în Asia Mică, începând astfel o nouă fază a războaielor greco-persane. În memoria victoriei de la Plateea a fost ridicată o coloană de bronz în formă de trei șerpi încolăciți, creată din metalul armelor persane capturate; coloana a fost amplasată la templul lui Apollo din Delphi. Pe coloană erau inscripționate numele cetăților grecești care au luat parte la bătălie; printre ele figura și Plateea. Pe fondul luptei pentru hegemonie în Grecia antică, între anii 431-404 î.Hr. a avut loc Războiul peloponesiac, care
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
săi sau într-o versiune anterioară narată într-un poem pierdut din ciclul troian, respectiv în Iliupersis unde murea Laocoon și doar unul dintre fiii lui. Izvorului acestui mit ar putea fi o tragedie greacă pierdută. Laocoon era preot în templul lui Apolo Timbreo din Troia șți, precum Casandrei, a anunțat cetățenii troieni că dacă lasă să intre în oraș Calul troian vor cădea într-o capcană întinsă de grecii ahei: Laocoon a izbutit să arunce o lance în calul de
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
respectat pe Apollo. Cu toate acestea, diferitele versiuni au afirmat că a murit doar el și unul dintre fiii săi, sau chiar, că el ar fi reușit să se salveze. De asemenea există diferența dacă episodul s-a produs în templul lui Poseidon sau al lui Apollo. Lucrarea este încadrată într-o compoziție de formă piramidală, și cea mai bună poziție pentru a fi observată este cea frontală; lucrarea reprezintă emoțiile umane în cea mai adâncă și impresionantă expresie a trăirilor
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
unei gărzi la mormântul lui Iisus. Împărăteasa Elena, mama lui Constantin, s-a stabilit la Ierusalim in 326 înainte de a se retrage în Bitinia. Tradiția catolică o consideră inițiatoarea lucrărilor de construcție a Bisericii Sfântului Mormânt după ce a dărâmat un templu al zeiței Venus pe care împăratul Hadrian îl construise pe acel loc. Tocmai cu această ocazie, Elena face o descoperire importantă pentru religia creștină odată cu identificarea Sfintei Cruci. Ea este deci, în mod absolut firesc desemnată drept fondatoarea ordinului de către
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
succesul cruciaților liberi permite dezvoltarea tuturor ordinelor din Țara sfântă precum ordinul ospitalier al Sfântului Ioan de la Ierusalim creat de fratele Gérard în jurul anului 1080 și oficializat printr-o bulă papală Pascal al II-lea în 1113sau ordinul militar al Templului creat de Hugues de Payns in 1120 cu ocazia sinodului de la Nablus (Nabulus). Înainte de crearea acestor “săraci cavaleri ai lui Hristos și ai templului lui Solomon”, Hugues de Payns a făcut parte cu siguranță din "milites sancti Sepulcri" încă din
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
1080 și oficializat printr-o bulă papală Pascal al II-lea în 1113sau ordinul militar al Templului creat de Hugues de Payns in 1120 cu ocazia sinodului de la Nablus (Nabulus). Înainte de crearea acestor “săraci cavaleri ai lui Hristos și ai templului lui Solomon”, Hugues de Payns a făcut parte cu siguranță din "milites sancti Sepulcri" încă din 1115. Ca și acestea, ordinul Sfântului Mormânt pe de-o parte și "milites sancti Sepulcri " pe de altă parte se dezvoltă ca număr de
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
aici și, la moartea sa, a fost înmormântat într-un sarcofag plasat în mausoleul pe care l-a construit. Palatul este o excepțională rămășiță a culturii anilor Tetrarhiei care nu a supraviețuit fondatorului său. În același timp reședință de prestigiu, templu dinastic și mausoleu, este prototipul unui model de palat al vremii sale luat de exemplu de alte două palate mai puțin grandioase, cel de la Romuliana al lui Galerius și cel de la Šarkamen al lui Maximinus Daia. După dispariția ctitorului său
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cu bronz întrucât se fisuraseră sub greutatea arhitravelor și arcadelor. Monument în sine, Peristilul este format în realitate din fațadele celor trei monumente care îl înconjoară, vestibulul monumental al apartamentelor private din sud, veranda Masuoleului de la est și fațada temenosului templului lui Jupiter către vest. La origine, intercolonamentele arcadelor laterale au fost închise cu o balustradă făcută din panouri perforate, cu o înălțime de : unul dintre acestea încă mai era vizibil în epoca lui Adam. Intercolonamentul ce marca intrarea în Mausoleu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
roșu surmontate de capiteluri corintiene susțin un fronton și o arhitravă a cărei parte centrală, de deasupra porții, formează un arc. Acest motiv denumit „fronton sirian” subliniază axa de simetrie a verandei și este reluat la intrarea mausoleului și a templului, creând prin această repetiție o unitate stilistică între cele trei spații. Frontonul este surmontat la rândul său de o plintă lată de cu scopul de a găzdui un grup de statui — probabil o cvadrigă. Accesul în verandă dinspre curte se
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
două mici capele în intercolonamentele laterale ale verandei. Nivelul curții pavate era la origine inferior celui aparținând monumentelor vecine: era deci înconjurată din trei părți, spre nord, est și vest. Luat în ansamblu, Peristilul se prezintă deci puțin ca un templu clasic. Mausoleul ocupă colțul de sud-est al palatului, o zonă dreptunghiulară de circa lățime și lungime, a cărei fațadă este arcada estică a Peristilului. Celelalte trei muchii ale incintei sunt ziduri simple, de aceeași înălțime ca și arcada, având în
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
diverse, susținând capiteluri corintiene, și acoperite de o plăci așezate pe o arhitravă pe fațada exterioară a Mausoleului. Mausoleul lui Dioclețian este comparabil cu alte monumente contemporane cum ar fi Mausoleul lui Galerius de la Salonic (în realitate, fără îndoială un templu al cabirilor), și mai ales Mausoleul lui Maxentius de pe Via Appia din Roma. Analogia monumentului cu Rotonda lui Galerius de la Salonic l-a făcut pe N. Duval să pună la îndoială funcțiunea exactă a octogonului de la Split: demonstrația faptului că
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
faptului că Rotonda nu putea fi mausoleul lui Galerius întrucât acesta a fost regăsit fără îndoială la Gamzigrad ar putea duce la o schimbare a identificării tradiționale a mausoleului de la Split. În unele tradiții medievale, octogonul nu era decât un templu al palatului și un sepulcru al lui Dioclețian s-ar putea găsi în altă parte. Chiar exemplul de la Gamzigrad în care mausoleul se află pe colina Magura, în afara incintei palatului, sugerează că legătura între palat și mausoleu nu ar trebui
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cu certitudine. În tot cazul, este unul dintre cel mai bine păstrate monumente ale Antichității târzii. Unghiul sud-vestic al palatului era ocupat de un alt temenos, cu o lățime echivalentă cu a Mausoleului, dar mai lung (). Acesta cuprindea un mic templu clasic și două structuri circulare, în colțurile de nord-est și sud-est, corespunzând probabil unor altare. Din aceste ultime două edificii nu s-au păstrat decât fundațiile, iar funcția lor nu a fost identificată cu siguranță. Templul este un tetrastil prostil
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Acesta cuprindea un mic templu clasic și două structuri circulare, în colțurile de nord-est și sud-est, corespunzând probabil unor altare. Din aceste ultime două edificii nu s-au păstrat decât fundațiile, iar funcția lor nu a fost identificată cu siguranță. Templul este un tetrastil prostil corintic, cu intrarea întoarsă către Peristil, și construit pe un podium de pe , cu o înălțime de . Nu s-a mai păstrat nimic din pronaos și deci nici din fațadă, dar restul templului este foarte bine conservat
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
fost identificată cu siguranță. Templul este un tetrastil prostil corintic, cu intrarea întoarsă către Peristil, și construit pe un podium de pe , cu o înălțime de . Nu s-a mai păstrat nimic din pronaos și deci nici din fațadă, dar restul templului este foarte bine conservat. Pereții exteriori ai cellei, cu o lungime de , prezintă un aparat bine reglat, și sunt decorați la colțuri cu pilaștri cu capiteluri. Ușa, lată de și înaltă de , are o șambrană bogat sculptată: în mijlocul unui frunziș
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
sunt ocupate de capete sculptate ce reprezintă doi tritoni, pe Helios, Heracles, Apollo, un cap uman neidentificat, două Victorii înaripate și o pajură. Niciun element din acest program iconografic nu poate fi legat direct cu ideologia din vremea Tetrarhiei. Camera templului este acoperită cu arce semicirculare, realizate din trei rânduri de plăci fixate cu grijă și sculptate pentru a forma un tavan casetat: decorul sculptat cu capete umane și cu rozete este adesea comparat cu cel al templului lui Venus din
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
vremea Tetrarhiei. Camera templului este acoperită cu arce semicirculare, realizate din trei rânduri de plăci fixate cu grijă și sculptate pentru a forma un tavan casetat: decorul sculptat cu capete umane și cu rozete este adesea comparat cu cel al templului lui Venus din Roma, construit sub domnia lui Hadrian lângă Forum Romanum. Imediat sub arce se află o cornișă corintică ale cărei modilioane sunt decorate cu fulgere. Statuia sacră ce conținea cella este probabil cea care a fost dusă la
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
care a fost dusă la Veneția la sfârșitul secolului al XIV-lea: se poate presupune, după ascendența divină pe care a dorit Dioclețian să și-o confere, că este vorba de o statuie a lui Jupiter, căruia îi fusese dedicat templul. Prezența pajurii, și a eroului slujitor al lui Jupiter care era Heracles între figurile sculptate pe cornișa exterioară, dar și a fulgerelor de pe cea interioară, sunt în acord cu această ipoteză. Ca și podiumul mausoleului, cel al templului conține o
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
fusese dedicat templul. Prezența pajurii, și a eroului slujitor al lui Jupiter care era Heracles între figurile sculptate pe cornișa exterioară, dar și a fulgerelor de pe cea interioară, sunt în acord cu această ipoteză. Ca și podiumul mausoleului, cel al templului conține o criptă, în care se pătrunde printr-un pasaj îngust aflat în spate. Funcția sa nu este cunoscută. În spatele verandei monumentale a intrării ce formează muchia de sud a Peristilului se găsește Vestibulul, o mare cameră circulară (rotondă) cu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
dinspre exterior a complexului palatului, în vreme ce în al doilea caz, este o intrare interioară a complexului. Peristilul nu are, de altfel, funcția unei basilici, ci pe aceea a unui spațiu de comunicare, o intersecție care conectează între ele diferite monumente (Templul, Mausoleul) și mai ales diferitele niveluri ale palatului: scara care coboară la subsolul Vestibulului și care leagă și Peristilul de galeria de pe fațadă și poarta de sud-est ca element arhitectural determinant. Continuitatea structurală între Peristil și apartamentele private există, dar
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]