13,247 matches
-
meu, care îl aveam ca muncitor, mi l-o transformat la facultate și primeam banii de la facultate, pe listă, exact ca-n fabrică, deci, se numea bursă-salariu... Deci, era 850 de lei pe lună, vă dați seama, era boierie curată. Umblam numai cu pantofi împletiți, de ăia, de 210 lei [râde], era 250 de lei dormit, masă, la cămin. Deci, aveam niște condiții excepționale, cu singura condiție că trebuia să iei anul. Nu era, nu spunea cu ce note, dar, dacă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o secție de-aproape 1 000 de oameni și le dați salariile, la oameni, le dați și procente, și noi nu avem pe fluturași - era cu fluturaș atunci, cu salariile - cică, noi avem zero pe fluturași !” „- Ei, duceți-vă, nu umblați cu prostii ! Cum zero, măi, pe fluturași ?” Și mi-o întins săracii... da’ nu-mi venea mie a crede... Nu se poate ! Poți să fii conducător și să-l lași pe-un om fără nici un leuț în mână, el cu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
-mă să mă duc acasă, să discut și cu soția, pentru că nu numai eu iau hotărâri. Eu sunt hotărât să mă duc la București, să depun cererea de demisie, da’ să discut cu soția. Dar, voi mergeți acasă, nu mai umblați de colo-colo, mai ales navetiștii care cheltuiau bani. Eu vă închei salariul, n-aveți probleme de bani, n-aveți probleme de salariu, este obligația mea, cât mai sunt încă pe funcția de director și, dacă este ceva, vă anunț din
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
voi credeți că-aicea mergeți cu barca pe apă !”, [râde] Sau punea el mâna pe pilă și când pilea el, ieșea fum în urmă, era fost campion balcanic, european, de lupte. Era. Bun, în afară de orele care erau, aveam activitate extrașcolară. Nu umblam trela-lela. Erau băieți care făceau cor. Eram la cor. Erau cu dansurile, noi eram băieți, luam fete, cu fete de sus, de la Construcții, așa. Care era cu sportul, care era cu volei, care era cu luptele. Eu am făcut lupte
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cinci, să facă mâncare pentru oameni sau să se ducă la practică, la masă, când veneai, la prânz. Când eram în anul II, nu intrai la masă dacă nu veneai cu semnat de la maistru că-ai fost la practică. Nuuuu umblai, te duceai tu pe-undeva... Nu semna maistrul, nu mâncai. Nu-ți dădea masa. Deci, ne-o-nvățat să fim oameni și, într-adevăr, toți care am terminat școala profesională, după aia o ajuns pe diferite funcții, mulți am mai
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de reparat locomotive în Întreprindere Mecanică de Utilaje de Construcții. Că după aia, ne-o dat și materialul rulant să-l facem. Și asta e treaba. Deci, eu vă mai povestesc, dar să mă mai întrebați de... Dar n-am umblat de colo-colo. A vrut să mă ia, a vrut să mă ia la Combinat domnul Ștef, da' n-o vrut Ardeleanu să-mi dea drumu’. Zicea: „- Da’, cum dom’le, pe toți îi dăm de la Nicolina ? Da’ Nicolina cine-o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ăla care răspundea de apartamente, repartiții apartamente, lucra numai cu mine - ș-apoi oamenii veneau înadins și, pe urmă îl chemam: „- Băi, fii atent aici: ăsta îl dai în altă parte și iei pe-acolo și dai încoace. Da’ nu umbli, cumva, cu prostii, cu bani, cum... eu să n-aud de-așa ceva, da’ dac-aud de-așa ceva, ai zburat din fabrică, de nu te vezi !” Și-așa am făcut și i-am satisfăcut. Ș-acum îmi mulțumesc unii, saracii, care
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
venea să-l vezi... Ș-am mai luat și bătaie! [râde] ...Da’, numai că am mers pe gratis că aveam permis. După ce am trecut la Construcții de mașini, ne-au luat permisele. Deci, aveam permise libere pe tren... Sigur, că umblam cu mierea pe degete, să nu ne lingem ? Făceam locomotive, duceam trenurile ș-atunci ne dădea permis... Da. I. M.: - Cum vă petreceați concediile ? Ș. B.: - ...am ajuns la concediu, eu până îmi luam un concediu, trecea păru' prin căciulă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
îl descria astfel: „Împăratul era om mare, mai înalt mai decât toți oamenii, iar nu gros, rătund la față și can smad, oacheș, și can arunca câteodată din cap, fluturând. Și nu cu mărire și fală, ca alți monarhi, ce umbla fiecum, prost la haine, și numai cu doao, trei slugi, de-i era de grija trebilor. Și umbla pre gios, fără alaiu, ca un om prost” (simplu, n.a.) . La 27 iunie/8 iulie, Dimitrie Cantemir a fost invitat de țar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
față și can smad, oacheș, și can arunca câteodată din cap, fluturând. Și nu cu mărire și fală, ca alți monarhi, ce umbla fiecum, prost la haine, și numai cu doao, trei slugi, de-i era de grija trebilor. Și umbla pre gios, fără alaiu, ca un om prost” (simplu, n.a.) . La 27 iunie/8 iulie, Dimitrie Cantemir a fost invitat de țar la sărbătoarea organizată, anual, în amintirea victoriei de la Poltava (1709), „fără să anticipeze înfrângerea ce va urma” (Nicolae
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
alți judecători. Numai poslușnicii care se făceau vinovați de crime sau furturi trebuiau judecați de către Divanul domnesc. Un mare vornic, pe nume Lupul, care poate fi chiar Vasile Lupu, viitorul domn al Moldovei (1634-1653), poruncea ureadnicilor de Bârlad să nu umble după deșugubinele locuitorilor din satele Episcopiei de Huși, ci numai să le înscrie într-un catastis pe care să i-l trimită. Marele vornic urma să trimită la fața locului delegați care aveau să cerceteze pe cei în cauză, „după
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Brunacci> pentru spovedanii, cu prilejul jubileului, voi avea grijă pentru binele tuturor să trimit un preot să slujească. Dar fără un subsidiu acesta nu poate trăi: trebuie să aibă haine, trebuie să țină un cal și un servitor, având a umbla prin munți și locuri pustii, cuiburi de tătari și tâlhari... etc. Las acestea la bunătatea și caritatea Sf. Congregații”. Într-un Raport către cardinalul Congregației (10 iulie 1682, Bacău), misionarul Vitto Piluzzio, care se afla din nou în trecere prin
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de luptă împotriva concurenței neloiale. Catastihul lor preciza următoarele: „Meșterul de la țară de va veni, să cînte numai la ziua târgului, să aibă a da 2 pot., după obiceiu și a doua zi, să lipsească de acolo; iar de va umbla cu vicleșug sau pe taină și nu-și va da obiceiul starostelui, să se globească cu 2 lei sau să se certe cu bătaie”. Breasla blănarilor. Documentul din 22 decembrie 1843 atestă existența breslei blănarilor hușeni, a căror biserică pare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Toderașcu Burghele. Isprăvnicia ordonă o nouă cercetare. Vornicul Ilie Kogălniceanu, în jalba din 2 iulie 1848 către Isprăvnicia Fălciu, redactată la moșia familiei, Râpile (comuna Arsura), reclama că unii locuitori au împrumutat bani și s-au sustras de la lucru: „ei umblă dosindu-se de-ai putea lua în lucru”, încât „pâinea se scutură pe pământ și iarba se usucă ... rămâind necosită”. Postelnicul Iancu Costache făcea cunoscută Isprăvniciei Fălciu, printr-o jalbă trimisă din Mălăești, la 4 iulie 1848, nesupunerea locuitorilor la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
zilei, cititorii erau informați în legătură cu victoria P.N.L. în alegerile comunale care au avut loc în zilele de 29 septembrie și 1 octombrie, dar și despre opoziția conservatoare, „decăzută”, pentru că „nu are principii, fiind că sunt oameni de ocasie cari nu umblă decât după interese personale”. Publicul, dezgustat de confruntările politice, ce deveniseră „o luptă pentru ciolan”, era hotărât să nu mai citească ziarele. Situați la porțile Orientului, cultura politică și spiritul civic erau puternic grevate de moștenirea practicilor orientale. Publicația hușeană
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
colibe, erau foarte mari... și înăuntru sunt măturate și curate și au mobile foarte ornate"; "pe lângă locuințe erau câini care nu lătrară deloc, păsări sălbatice și domestice, plase minunat lucrate și unelte de pescuit"; "acești oameni sunt supuși și ti-mizi, umblă goi cum am spus și nu cunosc nici arme, nici legi, iar pământul e foarte roditor și produce "mames", un fel de morcovi cu gust de castane și fasole și bobi și mult bumbac, care nu e semănat și crește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
oameni care se întorceau la satele lor cu un tăciune în mână și cu anume ierburi de parfumat după obiceiul lor" (cea dintâi menționare a tutunului!); "acești oameni sunt lipsiți de răutate și nu sunt războinici și oameni și femei umblă toți goi așa cum au venit pe lume"; "spun acești indieni ai mei că în in-sulele acestea sunt locuri de unde se extrage aurul... și apoi mai sunt pietre prețioase și perle și belșug infinit de mirodenii"; "Amiralul confirma suveranilor că zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la mașina portabilă marca Royal, iar când termina de scris punea o bucată de minereu de cupru pe foi, se reîntorcea la piscină sau la terenul de tenis, ori se ducea cu mașina la Havana sau la Cojimar. Prin casă umbla îmbrăcat în cămașă și șort, iar când avea musafiri purta un sacou și cămașă albă. În astfel de ocazii, "majordomul" care servea avea vestă albă și mănuși, iar Mary aprindea și lumânări, ceea ce-l făcea pe "Papa", care suferea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
si... hârtie higienică! (în cele 10 zile petrecute în Cuba aveam să-mi dau seama că nu numai cele trei articole "de bază" lipsesc, ci și altele). Se spune că Diogene ar fi fost fericit în butoiul lui și că umbla ziua în amiaza mare cu o lumânare în mână spunând: "Caut un om". Dacă ar fi trecut Istrul mai în zilele noastre ar fi dat de mine! M-am simțit mereu bine în pielea mea și nu am visat niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Am aflat a doua zi de la Frankie că Slim era bine. - Doctoru’ de la bolniță a zis că lama a trecut de puțin pe lîng-un rinichi. Roy a zis: - Căcănaru’. Unu’ mare șmecher mai Înțeleg, da’ un tip din acesta, care umblă după mărunțiș pe jos la bar! Îl așteptam. Îi trăgeam Întîi una-n burtă, pe urmă luam una din sticlele alea de bere de un sfert din naveta de jos și i-o fărîmam În scăfîrlie. Cu o namilă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
era singura sursă de lumină din cameră. Fața i s-a schimonosit Într-o expresie de furie de maimuță cînd a Început să vorbească despre bărbații care o acostau pe stradă. - Porci ordinari! a mîrÎit. Văd cînd o femeie nu umblă după agațamente. Într-o vreme dădeam ture cu boxuri pe sub mănuși și-așteptam să se ia vreun țărănoi din ăla de mine. Într-o zi Herman mi-a zis despre un kil de iarbă clasa-ntîi de la New Orleans, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
deloc. Exista o farmacie care ne primea rețetele oricînd și le duceam pe toate acolo, deși Roy spunea că ar trebui să le Împrăștiem, ca să fie mai greu pentru inspector să le găsească. Dar era un deranj prea mare să umblăm de la o farmacie la alta, astfel că pînă la urmă le duceam Îndeobște În același loc. Mă-nvățasem să-mi ascund marfa cu grijă - s-o pun la „tainiță”, cum se spune În branșă, astfel că Roy și Herman nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și să se servească. A lua din marfa ascunsă de alt trăgător se cheamă „a-l face la tainiță”. E greu să te păzești de forma asta de furt, pentru că trăgătorii știu unde să se uite după o tainiță. Unii umblă cu marfa la ei, dar cine face asta se expune unei acuzații de posesie În eventualitatea unei percheziții a gaborilor. CÎnd am Început să iau În fiecare zi -adesea și de mai multe ori pe zi -, am Încetat să beau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
că tipul continua să doarmă. Era capătul liniei. Roy s-a ridicat. - Acoperă-mă, a zis. Stăteam În fața lui cu ziarul, făcîndu-i paravan atît cît puteam. Nu mai rămăseseră decît trei pasageri, dar erau În părți diferite ale vagonului. Roy umbla prin buzunarele omului brutal, pe față. - Hai să coborîm, a zis. Am ieșit pe peron. Fazanul s-a trezit și și-a băgat mîna În buzunar. Apoi a coborît pe peron și a venit la Roy. - OK, amice, a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
era rău de la lipsa drogului, emana o vitalitate sălbatică. În prima noapte-n salon era atît de bolnav, că un doctor a venit să-l examineze și i-a dat treizeci de miligrame de morfină În plus. Peste cîteva zile umbla șontîc, prin salon, stătea de vorbă cu ceilalți și juca cărți. Green era un traficant cunoscut din Brooklyn, unul dintre puținii operatori independenți din branșă. Cei mai mulți traficanți sînt nevoiți să lucreze pentru mafie sau să renunțe, dar Green avea atîtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]