120,984 matches
-
Vatican II, s-a sintetizat această evoluție și s-au concentrat aspectele principale ale problemelor presei. O chestiune importantă a reprezentat-o finanțarea mijloacelor de comunicare catolice. În această privință a fost oferită următoarea soluție: "Ar fi de neconceput ca fiii Bisericii să permită ca, din cauza unor dificultăți tehnice sau a cheltuielilor (ce-i drept, uneori extrem de mari) pe care le implică folosirea acestor mijloace, cuvântul mântuirii să fie împiedicat să se răspândească"90. Se considera că toți creștinii aveau datoria
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
discursul de retragere al președintelui Carol E Restrepo (1 august 1914), care își afirma supunerea față de Iisus Cristos; se "caracteriza" apoi noul președinte, Iosif V Concha, care era prezentat ca "un catolic exemplar și foarte iubit de popor. Unul din fiii lui se pregătește la preoție în seminarul archiepiscopal. Fericită țară"626. Nu intrăm în analiza situației existente în Columbia la acea dată și nici nu ne îndoim de exactitatea caracterizării celor doi președinți ai țării, însă acest lucru era exagerat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la cele afirmate de episcop: "Mulțumim Prea Sfînțitului nostru Episcop pentru Binecuvântarea, pentru îndrumările și pentru înștiințările părintești ce ni le dă. Vom căuta să fim recunoscători, îndeplinind cât se poate mai bine toate cele recomandate și arătându-ne mereu fii devotați ai Sfintei Biserici"803. Publicațiile catolice apăreau așadar în urma consimțământului episcopului diecezei, care oferea unele sugestii privind direcția de dezvoltare a respectivei gazete; tot el aproba numirea unui responsabil care avea obligația de a răspunde de materialele publicate (adică
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
din Occident. Discursul Papei din deschiderea Expoziției mondiale a presei catolice a consfințit importanța evenimentului și a arătat aprecierea Suveranului Pontif față de organizatori și participanți, față de reprezentanții presei catolice: "Vă spun un bun sosit călduros și din suflet vouă, dragi fii, vouă Venerabili Cardinali, vouă Venerabili Frați în Episcopat, vouă eminenți domni ai Corpului Diplomatic, care ați binemeritat prin munca voastră această Expoziție și fiecăruia dintre voi care prin prezența voastră ați venit să faceți mai frumoasă această întrunire, ce este
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
voastră această Expoziție și fiecăruia dintre voi care prin prezența voastră ați venit să faceți mai frumoasă această întrunire, ce este așa de frumoasă și așa de însemnată prin partea ei esențială. Și partea esențială sunteți voi, prea iubiții mei fii, voi gazetarii catolici din 45 de nații ale Europei și ale Americii, din 53 de ținuturi ale Asiei, Africei și ale Oceaniei, veniți să desfășurați steagurile voastre stindarde și arme ale adevărului aici unde, prin voința dumnezeiască, este veșnic vie
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a arătat importanța demersului: "tocmai în aceste vremuri grele simțim mai tare nevoia ce o are biserica noastră de acest cotidian care să poată apăra interesele ei cu efect pe toate terenurile. Necesitatea lui este atât de arzătoare, încât fiecare fiu conștient ale acestei biserici va trebui să facă toate sforțările de contribuție la realizarea lui"925. După enunțarea necesității și a iminenței fondării unui cotidian catolic la București, semnatarii proiectului au prezentat într-un mod profesionist, argumentat și complex, proiectul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
care le utilizează să cunoasă normele ordinii morale și să le aplice cu fidelitate" (Inter mirifica, p. 4 (http://www.vatican.va/archive/hist councils/ii vatican council/documents/vatii decree 19631204 inter-mirifica en.html, consultat în data de 11.06.2012, ora 00.12). 152 "Toți fiii Bisericii să se străduiască în unitate de gând și intenție, pentru ca mijloacele de comunicare socială să fie utilizate fără întârziere și cu cea mai mare eficiență în multiplele opere de apostolat" (Ibidem, p. 13). 153 Documentul referitor la situația Bisericii
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
COTRUȘ, Aron (2.I.1891, Hașag, azi Loamneș, j. Sibiu - 1.XI.1961, Long Beach, SUA), poet. Este fiul Anei (n. Isăilă) și al lui Aron Cotruș, preot. C. face liceul la Blaj și Brașov și, din 1911, un an la Facultatea de Litere din Viena. Întors în țară, e redactor la „Românul” din Arad (1913) și la „Gazeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
, C.[onstantin] (1.VI.1865, Horodiște, j. Soroca - 26.VI.1936, Bucov, j. Prahova), gazetar și prozator. Este fiul Pulcheriei (n. Kaciaunov) și al lui Gheorghe (Iorgu) Stere, proprietar al unor întinse moșii în ținutul Soroca. (După unii cercetători, S. s-ar fi născut la 16.XI.1865.) Bunicul patern, Ștefan Stere, era, se pare, aromân, stabilit ca arendaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
E drama familiilor în care există o prea mare diferență de vârstă și de nivel cultural între soți, cu o rezolvare oarecum inedită: „bovarica” Smaragda sfârșește în ipostaza de cenzor al moralității obștei, dar și într-un persistent resentiment față de fiul ei. Cei doi capătă în carte o fizionomie memorabilă, cu toate că pe alocuri naratorul cedează pasul moralistului ce expune „cazul” ex cathedra, preocupat să nu lase nimic neexplicat. Și tabloul mediului reține atenția, deși e realizat cu precădere - folosindu-se ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
Clockwork Orange rău tadus cu Portocala mecanică, Burgess) nu face nimic altceva decât să ucidă și, când se oprește, romanul se încheie; o încheiere provizorie, fiindcă Alex se oprește pentru a-și găsi o pereche, cu care să producă un fiu, care fiu să continue sfârtecarea. Prezentul lui Ishiguro e un incident banal, după care se ascunde un coșmar afectiv. Lanark străbate bezna aventurilor lui fără să simtă nimic. Romanele Desperado sunt romane de oameni bătrâni. Tinerețea romanțioasă a pierdut demult
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rău tadus cu Portocala mecanică, Burgess) nu face nimic altceva decât să ucidă și, când se oprește, romanul se încheie; o încheiere provizorie, fiindcă Alex se oprește pentru a-și găsi o pereche, cu care să producă un fiu, care fiu să continue sfârtecarea. Prezentul lui Ishiguro e un incident banal, după care se ascunde un coșmar afectiv. Lanark străbate bezna aventurilor lui fără să simtă nimic. Romanele Desperado sunt romane de oameni bătrâni. Tinerețea romanțioasă a pierdut demult partida, a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un profesor rus care iubește cu patimă America, pentru că i-a oferit un cămin și o carieră universitară. Burgess inventează un hoț rus care se trezește liber în lumea occidentală cea fără de pată, fiindcă a fost luat din greșeală drept fiul unui muzician cunoscut, prieten cu turistul englez. Trimișii comunismului în Anglia, descriși de Lessing în The Good Terrorist, sunt fioroși, nemiloși. Sunt mulți la număr scriitorii care au fugit din state comuniste și s-au stabilit în occident: George Szirtes
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cheia evenimentelor ulterioare. > Spune pe față tot ce era altădată interzis, și fă-o cu gura plină: fii nerușinat. > Arată simpatie și aroganță deodată, și păstrează pentru tine rețeta. > Debordează de vitalitate, mai ales atunci când descrii tot soiul de mortificări. > Fii contradictoriu: ceartă-te cu tine însuți. > Eliberează-te de cuvintele celorlalți. Libertatea Desperado înainte de toate Unde trebuie să fii liber: * Folosește limbajul după bunul tău plac, adu pe pagină cuvinte care n-au mai văzut lumina tiparului, folosește-le cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Baal-Zebub sau Beel-Zebub, împăratul muștelor", afirmație care ne trimite la romanul lui Golding dintr-o perspectivă înnoită. În imaginația lui Dyer, morții cheamă mereu către cei vii și fiecare biserică cere sânge. Dyer a găsit "sacrificiul căutat pentru Spittle-Fields" în fiul zidarului, Tom Hill. Un personaj cu același nume moare pe vremea lui Hawksmoor, aproape în același loc, de parcă s-ar fi născut doar pentru a repeta o moarte. La vremea lui Dyer, moartea a fost un accident: băiatul a urcat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și gura căscată, ca să vezi și să simți gustul fiecărei părticele din coborâre? Odată starea de spirit instalată, propozițiile, incidentele, străluminările revin mereu. Victima se simte iar copil. Biserica așteaptă sânge proaspăt. Un tată, ca o stafie, are presentimentul că fiul îi va muri. Iată cum e subminată cronologia într-un mod nou și subtil. Viitorul pare deja trecut, toate momentele sunt simultane, trăim toate vremurile deodată. Capitolul al cincilea îngroașă mult "umbra" cu care începe (repetând finalul capitolului 4). Dyer
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pătrundem esența neînceperii, să intuim adevărul de neconceput că trăim într-o lume fără început și fără de sfârșit. Ackroyd forțează, cu tandrețe, marginile înțelegerii, ajutându-ne să îndurăm neputința. Istoria în sine e cât se poate de simplă: Timothy Harcombe, fiul lui "Clement Harcombe. Mediu și vindecător", îi calcă tatălui lui pe urme. Tatăl a început ca magician de circ, până ce a cunoscut-o pe Cecilia, cu care s-a însurat. Cecilia a murit la naștere. Se pare că ea este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de fapt izvorul puterii tămăduitoare a celor doi (mai ales a lui Tim), ea fiind și modul lor de a comunica permanent cu eternitatea. La început, când Tim e abia un copil, tatăl vindecă folosindu-se de energia specială a fiului, ori cel puțin așa bănuim. Curând bunicii lui Tim (părinții mamei) iau copilul la ei. Clement Harcombe își pierde harul până ce, după șapte ani, izbutește să-și vindece singur propriul fiu. Tim recunoaște că tatăl deține o parte din moștenirea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
copil, tatăl vindecă folosindu-se de energia specială a fiului, ori cel puțin așa bănuim. Curând bunicii lui Tim (părinții mamei) iau copilul la ei. Clement Harcombe își pierde harul până ce, după șapte ani, izbutește să-și vindece singur propriul fiu. Tim recunoaște că tatăl deține o parte din moștenirea inexplicabilă a mamei și acceptă să "lucreze" iar cu el. Clement Harcombe moare curând după ce amândoi îl însănătoșesc pe prietenul cel mai bun al lui Tim, Edward, care avea un trup
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ideea continuă: Chiar asta suntem, Timmy. Pelerini. Întreaga carte e o călătorie către izvorul cuvintelor, către "muzica englezească", prin care Clement Harcombe înțelege nu numai muzica în sine ci și istoria, literatura, pictura englezească. Cei doi singuratici, tatăl văduv și fiul fără mamă, au în comun o "moștenire tainică" dar, ciudat pentru lector, Peter Ackroyd nu explică nicăieri în ce constă ea. Amintirea copilăriei lui Tim e amintirea unei profunde comuniuni, dar și spaime. Tatăl îi citește seara din The Pilgrim
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Tatăl îi citește seara din The Pilgrim's Progress și Alice in Wonderland. Copilul nu merge la școală, studiază cu tatăl lui "muzica englezească", și are vise incredibile, transe de fapt, în care Clement Harcombe citește o legătură strânsă a fiului cu lumea nevăzută. Visele amestecă mai multe stiluri. Scrise la persoana a treia singular, sub forma unei narațiuni omnisciente, ele imită pe Lewis Carroll, John Bunyan, Charles Dickens, proze din secolele XVII și XVIII. Copilul călătorește în cărți, pictură, muzică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spaimele tuturor. Îi spune lui Mathew, care e îngrozit, că nu există case bântuite, "doar ființe bântuite". Nu ne e dat să aflăm dacă și Clement Harcombe e o astfel de ființă bântuită. Peste micul lui grup de adepți, peste fiul lui, plutesc singurătatea și frica. Clement nu e descifrat niciodată, el rămâne un mister în viață, dar și după aceea. Tim învață de la tatăl lui că lumea cea mare, lumea cealaltă, e o lume a iubirii. Clement îl întreabă pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o lume a iubirii. Clement îl întreabă pe Tim dacă mama acestuia, Cecilia Harcombe (1891-1913), care a murit la naștere, "a luat vreodată legătura" cu el. Suntem făcuți să credem că se încrede și se bizuie pe puterile supranaturale ale fiului mai mult decât ar trebui. O bucată de vreme aceasta e un mister și o sursă de suspans, dar în final Ackroyd destramă taina. Fiecare pagină e interesantă în sine, independent de înțelesul general al cărții, care nu e tocmai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu ușurință), viața ne-a fost trăită de alții. Ne emoționează frazele frumoase ale acestui vis mai mult decât subiectul romanului în sine. Se dovedește că Clement Harcombe a plecat cu Gloria Patterson, adeptă din micul lui grup. Revine la fiul lui doar ca să-l informeze că "pretutindeni suntem acasă", așa că Tim se întoarce la bunici. Dar nu înainte de a visa insula lui Defoe, pe care găsește floarea soarelui, care creștea în fața casei lui din Londra. Unicul om de pe insulă îi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
grav bolnav. Deși tatăl îi mărturisește că nu poate tămădui, îl vindecă de o boală misterioasă. Din generație în generație se transmit o povară dar și o cheie. Aflăm acum că și bunicul lui Tim a fost magician. Tată și fiu, alături iar, îl vindecă pe Edward. Clement Harcombe moare de o hemoragie cerebrală subită. Născut în 1899, se duce lângă Cecilia în 1936. Mor și bunicii lui Tim. Singur, Tim locuiește la ferma unde, în 1992, e bătrân, trăind în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]