KorAP: Find »[drukola/base=pleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...4783 4784 4785 ...4833 >

120,807 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

la ele. O să ai nevoie și de o cameră pentru ornamente. Hei, da’ știi că nu-i o idee rea? Bună ziua! le zîmbesc radios celor doi. Puteți să le puneți unde doriți. Vă mulțumesc foarte mult... Semnez de primire, indivizii pleacă și mă Întorc spre Suze. — Trebuie neapărat să-ți arăt ciorăpelul de Crăciun al lui bebe... Tac. Suze se uită la mine, apoi la cutii, apoi iar la mine, cu o expresie ciudată, de Însuflețire maximă. — Ce? — Bex, asta e

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
nu-ți spun cînd e. — E azi? spun imediat. Pun pariu că-i azi! Nu-ți spun! zice, stacojie la față. Și nu mai vorbi despre asta. Fă-te că nu știi nimic. Hai, să mergem. Luăm un taxi și plecăm la The Look și, cînd ne apropiem, nu-mi vine să-mi cred. E mai bine decît am Îndrăznit să sper vreodată În viața mea. S-a format o coadă pe mai multe rînduri, care continuă după colț. Cred că

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îi văd ochii scăldați În lacrimi. — A dispărut Tom. — A dispărut? zic, Înspăimîntată. Nu voiam să zic nimic. N-am vrut să-ți faci griji. Dar nu l-a mai văzut nimeni de trei zile. Cred că e supărat. Fiindcă pleci? Ea Încuviințează și simt o Împunsătură de mînie la adresa lui Tom. De ce trebuie să fie așa un dobitoc egoist? — Le-a scris un sms părinților lui, să le spună că e sănătos. Atîta tot. Ar putea să fie oriunde. Și Janice

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cînd erați mici. Ridic din umeri, neputincioasă. Cunoscîndu-l pe Tom, știu că ar fi În stare de orice. Nu-i exclus să se fi dus la salonul de tatuaje și să le ceară celor de acolo să-i tatueze „Nu pleca, Jess“ pe organele genitale. — Eu cred c-o să apară, zic Într-un final. Nu e chiar atît de idiot. Probabil s-a dus undeva să bea pînă nu mai știe de el. — Bună, Becky. Ridic ochii și o văd pe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
sfărîmate. Mă cuprinde o furie crescîndă și copleșitoare la adresa lui Iain Wheeler. Cum Îndrăznește să se poarte așa urît cu lumea și să scape basma curată? Trebuie neapărat să-i dea cineva În vileag toate nelegiuirile și porcăriile. — Luke, trebuie să plec, zic, cu hotărîre subită. Ne vedem mai tîrziu. Vorbim despre asta diseară. Închid, apoi Încep să caut iute În agenda telefonică și, cînd găsesc numărul În memorie, Îl formez. Sună de patru ori, apoi Îmi răspunde cineva. — Dave Sharpness. — A

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
nimic de asta lui Luke, deși simt că pocnesc dacă nu-i spun. Nu vreau să-și facă speranțe deșarte pînă cînd n-am dovezile concrete. Luke se află În bucătărie și bea o cafea neagră și tare, Înainte de a pleca la serviciu. Intru și eu și Îl privesc preț de o clipă. Are maxilarele Încordate și amestecă zahărul din ceașca de espresso. Nu face asta decît atunci cînd are nevoie de un impuls de energie de cinci mii de volți

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
la urmă, nu e de la Dave Sharpness, e o prostie pentru Jess. Dar cum se face că Jess Își primește poșta aici? zic, frustrată la maximum. Doar nu stă aici! Cine știe? dă din umeri Luke. Scumpa mea, trebuie să plec. Ochii lui coboară asupra pîntecului meu rotund. — Dar am cu mine și mobilul, și pagerul. La cel mai mic semn... — Te sun, Încuviințez, răsucind plicul Între degete. Oare ce să fac cu ăsta? — Poți să i-l dai lui Jess

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
În strună, dar nu la modul ostentativ. — O plimbare de douăzeci de minute, zic meditativă. Pare o idee foarte bună. Poate că mă duc. — Nu mai mult de douăzeci de minute, adaugă Suze repede. Fix douăzeci de minute. — Ok! zic. Plec chiar acum. — Bravo! Suze pare ușurată. Ăă... ne vedem... la un moment dat! — Mai vorbim! Mă grăbesc În hol, Îmi pun haina și iau liftul. CÎnd ajung afară, Suze și Jess au dispărut. Cred că se ascund! Străduindu-mă să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
să te duci tu și să te asiguri că totul e ok? Vin și eu imediat. — Sigur, Încuviințează Suze și-și ia sucul, cu ochii Încă lipiți de poză. Mă duc Întîi să pun asta bine undeva... Aștept pînă a plecat și ușa e bine Închisă, după care mă Îmbărbătez și ridic receptorul. — Alo? — Bună, Becky, se aude vocea familiară, distantă, de la celălalt capăt. — Fabia! respir ușurată. Ce mai faci? Îți mulțumesc foarte mult pentru că ne-ai lăsat În casa ta

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
tîrziu. MÎine. — Totul e bine! arborez cel mai larg și mai fericit zîmbet de care sînt În stare. Nici că putea fi mai bine! Și suflu În lumînări. În cele din urmă, ceaiul și șampania sînt date gata și oaspeții pleacă unul cîte unul. A fost o petrecere pentru copil pe cinste. Și toată lumea s-a simțit atît de bine! PÎnă la urmă, Janice și Jess au căzut la pace, iar Jess i-a promis c-o să aibă grijă de Tom

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
măcar de el. Suze au avut o lungă conversație În timp ce jucau „Ghicește ce mănîncă bebe“, finalizată cu o ofertă din partea lui Suze de a o angaja pe Kelly să aibă grijă de copii, contra masă și casă după liceu, cînd pleacă să vadă lumea, cu rucsacul În spate. Însă chestia cu adevărat uimitoare e că Jess și Danny s-au Înțeles de minune! Danny a Început să-i spună de nu știu ce nouă colecție de-a lui la care vrea să folosească

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
spune mama, Îmbrățișîndu-mă În pragul ușii de la intrare. Vrei să stau cu tine pînă vine Luke? Nu, e ok. Nu-ți face griji. — Bine atunci, odihnește-te. Nu-ți risip energia, scumpa mea. — Așa o să fac, Încuviințez. Pa, mamă. După ce pleacă toți, locul rămîne tăcut și anost. Rămîn singură cu toate cadourile. Mă duc În camera copilului, mîngîi ușor pătuțul artizanal și legănașul mic, alb. Și coșul Moses, cu baldachinul lui absolut superb de olandă. (Am vrut să-i ofer copilului

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
o mînă pe burta mea, și mă trag repede Într-o parte. — Adevărul e că tocmai am fost examinată! zic cu Însuflețire. De altă moașă. Așa că totul e-n regulă... — Altă moașă? Cine? Sarah? — Ăă... poate. Nu-mi amintesc. A plecat repede, a zis că trebuie să se ducă la teatru sau așa ceva? clipesc inocentă. — O să fac eu altă fișă, clatină din cap Esther, oftînd. Va trebui să te examinez din nou. — Nu! țip fără să vreau. Adică... am o fobie

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
pe perne și mă holbez la tavan, Încercînd să nu las să mi se citească frustrarea. Iată-mă, gata de luptă, și n-am cu cine să mă lupt. Dacă Venetia nu apare În următoarele cinci minute, va trebui să plec. — Pari foarte... senină, ridică ochii Paula din notițele ei. Ai vreun mecanism special care te ajută să faci față durerii? A, da, ăștia pe-aici cred că sînt În plin travaliu. Ar fi bine să bag un teatru mic, ceva

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Aproape că-mi pare rău să le dezamăgesc. De fapt, cred că s-ar putea să fie alarmă falsă. Îmi iau sacoșa și-mi pun haina pe mine. — Acum mă duc acasă. Mulțumesc foarte mult pentru ajutor... — Nu poți să pleci acasă! spune Paula, pufnind În rîs. Îmi consultă fișa și Încuviințează. — Așa m-am gîndit și eu. Rebecca, ți s-a rupt apa. Dacă pleci, poți să te infectezi! Îmi ia haina și sacoșa. Nu pleci de-aici pînă nu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
haina pe mine. — Acum mă duc acasă. Mulțumesc foarte mult pentru ajutor... — Nu poți să pleci acasă! spune Paula, pufnind În rîs. Îmi consultă fișa și Încuviințează. — Așa m-am gîndit și eu. Rebecca, ți s-a rupt apa. Dacă pleci, poți să te infectezi! Îmi ia haina și sacoșa. Nu pleci de-aici pînă nu naști! — A, zic, perplexă. Acum ce fac? Să le spun că am mințit că mi s-a rupt apa? Nu. O să zică că sînt nebună

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ajutor... — Nu poți să pleci acasă! spune Paula, pufnind În rîs. Îmi consultă fișa și Încuviințează. — Așa m-am gîndit și eu. Rebecca, ți s-a rupt apa. Dacă pleci, poți să te infectezi! Îmi ia haina și sacoșa. Nu pleci de-aici pînă nu naști! — A, zic, perplexă. Acum ce fac? Să le spun că am mințit că mi s-a rupt apa? Nu. O să zică că sînt nebună de legat. O să aștept pînă mă lasă singură și atunci mă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de naștere! — N-am să pățesc nimic, pe cuvîntul meu, Încerc să nu ridic tonul. Doar cîteva minute. E... e chestie legată de religia mea. Femeia care naște trebuie să fie singură, În fiecare oră, să rostească o incantație specială. „Plecați“. Încerc să le transmit telepatic. „Atîta vă rog, lăsați-mă singură...“ — Păi, cred că ar trebui să-ți respectăm credința, spune Paula, șovăitoare. Ok, ieșim un pic, dar, dacă simți cea mai mică mișcare, apasă imediat pe buton. — Așa o să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
se eliberează zona. Îmi Înșfac haina și sacoșa și crap un pic ușa - Însă, chiar În fața ei, stau două moașe. O Închid la loc iute, Încercînd să nu fac zgomot. Va trebui să mai aștept cîteva clipe. În curînd o să plece, și-o s-o zbughesc și eu. Nu-mi vine să cred că mă aflu În situația asta. N-ar fi trebuit să zic niciodată că nasc. N-ar fi trebuit niciodată să zic că mi s-a rupt apa. Doamne

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
simț. Iar eu sînt gravida beată și deranjată la cap, Într-un tricou lălîu. — Ven, e În regulă, spune Luke, ușor stînjenit. Uite ce e, o să vină Charles Braine să asiste la naștere. Poate că ar fi mai bine... să pleci. — Poate că da. Venetia aprobă din cap Înțelegătoare, și simt un junghi incandescent de furie. — Luke, n-o lăsa să scape atît de ușor! Mi-a zis că sînteți iubiți! Mi-a zis că mă părăsești pentru ea! — Becky... — E

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
știu. — Luke, cine sînt Penelopa și Ulise? Întreb. Sper din suflet că nu sînt un tip de la PR și o obstetriciană care se reunesc după ce nevasta e aruncată cu forța la coș. — Ulise a părăsit-o pe Penelopa pentru a pleca Într-o lungă călătorie, spune Luke, cu ochii Încă pironiți asupra Venetiei. Odiseea. Iar Penelopa l-a așteptat credincioasă. Vreme de douăzeci de ani. — Ei bine, ea te-a așteptat credincios din părți! spune Suze, arătînd-o cu degetul furioasă pe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
trag Înapoi. Dacă mă examinează, sînt un om mort. Nu te sfii! se apropie Venetia de mine și mă rostologesc iute spre partea opusă a patului. — Uite ce mobilitate! spune admirativ una dintre elevele la școala de moașe. Haide, Becky...! — Pleacă! Lasă-mă În pace! Înșfac masca de oxigen și Încep să inspir cu nesaț În tub. E mai bine. Doamne, ce bine ar fi să avem și noi un rezervor cu așa ceva acasă. Am ajuns! Ușa e dată larg de

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
pot face asta... Acum mă strînge și mai tare, și aproape gîfÎi, apucîndu-l bine pe Luke de antebraț. — O să fie bine. O să te descurci perfect, mă liniștește Luke, mîngîindu-mă ritmic pe spate. Domnul Braine e pe drum. — Oafa roșcată tocmai pleacă. Nu-i așa, Venetia? Nu-și dezlipește privirea de mine. Contracția pare să se fi sfîrșit. Senzația de Încordare a dispărut. Dar știu precis că se va Întoarce, ca individul ăla care te bagă-n sperieți, de pe Elm Street. — Cred

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
rezistat atît de mult, Becky. — ... ridicol... e ultimul epitet pe care Îl mai aud din gura Venetiei, care trîntește ușa În urma ei, plină de spume. — Ce vacă! spune Suze. O să le spun tuturor prietenelor mele gravide ce vacă e. — A plecat, mă sărută Luke pe frunte. S-a terminat. Îmi pare rău, Becky. Extrem de rău. — Nu mai contează, zic automat. Și sinceră să fiu... chiar așa și e. Simt deja că Venetia nu mai are nici o importanță, că se Îndepărtează de

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
după ce s-a născut Minnie, le-a făcut o vizită șefilor lui Iain, Împreună cu avocatul lui și au avut, cum spune Luke, „o scurtă conversație“. La scurt timp, am auzit că Iain Wheeler a anunțat public decizia sa de a pleca de la Arcodas. A trecut aproape o lună și Gary, care știe lucrurile astea, zice că nu a primit Încă nici o altă ofertă de lucru. Ceea ce se pare că se Întîmplă pentru că toată lumea a auzit că există un dosar compromițător asupra

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]