120,922 matches
-
Diving Apparatus în Japonia. 1850: utilizând brevetul lui Siebe, Cabirol creează un ansamblu alcătuit din pompă, cască rigidă și costum etanș, devenind astfel primul producător francez de echipament greu de scufundare 1864: la 11 Martie apare brevetul variantei perfecționate a aparatului de respirat sub apă, Rouquayrol-Denayrouze cu alimentare de la suprafață prin intermediul unui furtun din cauciuc și alimentat de la o pompă. 1872: pentru a concura cu Siebe și Cabirol, Denayrouze construiește propriul echipament greu, iar în anul următor aduce unele îmbunătățiri cum
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
Morse și începe dezvoltarea propriului model MK V MOD 0 pentru scufundări cu aer și amestec heliu-oxigen (Heliox). 1913: firma Drägerwerk din Germania introduce DM20, un echipament greu de scufundare fără cablu ombilical la care alimentarea era realizată de un aparat de respirat sub apă format din două butelii pe spatele scafandrului, ce amestecă în mod automat azot și oxigen furnizând scafandrului un amestec respirator azot-oxigen (Nitrox) cu 60% oxigen. 1937: datorită consumului ridicat de heliu cât și a prețului ridicat
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
din două butelii pe spatele scafandrului, ce amestecă în mod automat azot și oxigen furnizând scafandrului un amestec respirator azot-oxigen (Nitrox) cu 60% oxigen. 1937: datorită consumului ridicat de heliu cât și a prețului ridicat al acestuia, U. S. Navy concepe aparatul MK V MOD 1 în circuit semiînchis. Casca era de construcție specială având montată pe spate o canistră pentru absorbantul de bioxid de carbon. Modelul MK V MOD 1 consuma numai 10 % din consumul de heliu al modelului MK V
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
considerabilă și asigurării unui suport logistic destul de important în timpul folosirii. În anul 1976 firma Dräger introduce o variantă modernă a echipamentului greu de scufundare, modelul DM 200 în două variante DM 200/1 și DM 200/2. În prezent, în locul aparatelor DM 200/1 și DM 200/2, Dräger fabrică variante noi ale acelorași aparate și anume aparatele DM 220/1 și respectiv DM 220/2, cu parametrii asemănători. Principalele avantaje ale acestor modele sunt:
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
Dräger introduce o variantă modernă a echipamentului greu de scufundare, modelul DM 200 în două variante DM 200/1 și DM 200/2. În prezent, în locul aparatelor DM 200/1 și DM 200/2, Dräger fabrică variante noi ale acelorași aparate și anume aparatele DM 220/1 și respectiv DM 220/2, cu parametrii asemănători. Principalele avantaje ale acestor modele sunt:
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
variantă modernă a echipamentului greu de scufundare, modelul DM 200 în două variante DM 200/1 și DM 200/2. În prezent, în locul aparatelor DM 200/1 și DM 200/2, Dräger fabrică variante noi ale acelorași aparate și anume aparatele DM 220/1 și respectiv DM 220/2, cu parametrii asemănători. Principalele avantaje ale acestor modele sunt:
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
făcute în WC, multe femei japoneze trag apa în mod repetat când folosesc toalete publice, ceea ce este o enormă risipă de apă. Deoarece campanii de informare nu au dus la dispariția acestui obicei, în anul 1988 a fost introdus un aparat care la activare produce un sunet de apă care se scurge. Unul dintre numele de marcă ale acestor aparate este "Otohime" (în japoneză: 音姫), care poate fi tradus ca "Prințesa sunetelor", numit după zeița cu același nume "Otohime" (numele ei
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
risipă de apă. Deoarece campanii de informare nu au dus la dispariția acestui obicei, în anul 1988 a fost introdus un aparat care la activare produce un sunet de apă care se scurge. Unul dintre numele de marcă ale acestor aparate este "Otohime" (în japoneză: 音姫), care poate fi tradus ca "Prințesa sunetelor", numit după zeița cu același nume "Otohime" (numele ei se scrie însă cu alt kanji, (乙姫) însemnând „prințesa fecioară”), frumoasa prințesă a zeului mărilor "Ryūjin". Aparatul poate fi
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
ale acestor aparate este "Otohime" (în japoneză: 音姫), care poate fi tradus ca "Prințesa sunetelor", numit după zeița cu același nume "Otohime" (numele ei se scrie însă cu alt kanji, (乙姫) însemnând „prințesa fecioară”), frumoasa prințesă a zeului mărilor "Ryūjin". Aparatul poate fi găsit în majoritatea toaletelor pentru femei din clădirile publice noi, și în multe toalete mai vechi unde a fost instalat ulterior. Aparatul "Otohime" poate funcționa cu baterii (fixat pe perete) sau integrat în washlet. Aparatul este activat prin
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
se scrie însă cu alt kanji, (乙姫) însemnând „prințesa fecioară”), frumoasa prințesă a zeului mărilor "Ryūjin". Aparatul poate fi găsit în majoritatea toaletelor pentru femei din clădirile publice noi, și în multe toalete mai vechi unde a fost instalat ulterior. Aparatul "Otohime" poate funcționa cu baterii (fixat pe perete) sau integrat în washlet. Aparatul este activat prin apăsarea unui buton sau prin ținutul mâinii în fața senzorului. După ce este activat, aparatul produce un sunet relativ puternic de apă care se scurge. Sunetul
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
zeului mărilor "Ryūjin". Aparatul poate fi găsit în majoritatea toaletelor pentru femei din clădirile publice noi, și în multe toalete mai vechi unde a fost instalat ulterior. Aparatul "Otohime" poate funcționa cu baterii (fixat pe perete) sau integrat în washlet. Aparatul este activat prin apăsarea unui buton sau prin ținutul mâinii în fața senzorului. După ce este activat, aparatul produce un sunet relativ puternic de apă care se scurge. Sunetul se oprește după o perioadă de timp preinstalată sau prin apăsarea unui buton
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
și în multe toalete mai vechi unde a fost instalat ulterior. Aparatul "Otohime" poate funcționa cu baterii (fixat pe perete) sau integrat în washlet. Aparatul este activat prin apăsarea unui buton sau prin ținutul mâinii în fața senzorului. După ce este activat, aparatul produce un sunet relativ puternic de apă care se scurge. Sunetul se oprește după o perioadă de timp preinstalată sau prin apăsarea unui buton. Calculele au arătat că pot fi economisiți 20 de litri de apă la fiecare folosire. Până în
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
de apă care se scurge. Sunetul se oprește după o perioadă de timp preinstalată sau prin apăsarea unui buton. Calculele au arătat că pot fi economisiți 20 de litri de apă la fiecare folosire. Până în august 2009, un milion de aparate au fost vândute. Multe femei japoneze consideră însă că aparatul produce un sunet prea artificial și preferă totuși trasul repetat al apei. Aparatul nu are căutare în toaletele pentru bărbați, unde este instalat foarte rar. În secolul al XIX-lea
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
perioadă de timp preinstalată sau prin apăsarea unui buton. Calculele au arătat că pot fi economisiți 20 de litri de apă la fiecare folosire. Până în august 2009, un milion de aparate au fost vândute. Multe femei japoneze consideră însă că aparatul produce un sunet prea artificial și preferă totuși trasul repetat al apei. Aparatul nu are căutare în toaletele pentru bărbați, unde este instalat foarte rar. În secolul al XIX-lea, în localitatea Yakage din prefectura Okayama, reședința unei familii bogate
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
pot fi economisiți 20 de litri de apă la fiecare folosire. Până în august 2009, un milion de aparate au fost vândute. Multe femei japoneze consideră însă că aparatul produce un sunet prea artificial și preferă totuși trasul repetat al apei. Aparatul nu are căutare în toaletele pentru bărbați, unde este instalat foarte rar. În secolul al XIX-lea, în localitatea Yakage din prefectura Okayama, reședința unei familii bogate fusese desemnată ca loc de înnoptare a demnitarilor care treceau pe acolo. În fața
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
Otokeshi no tsubo" („urna de suprimare a sunetelor”), care era umplută cu apă. Când un demnitar folosea toaleta, un servitor dădea drumul la robinet ca să mascheze sunetele din toaletă. În 2009, a fost introdusă o variantă portabilă (cu baterii) a aparatului. În cultura japoneză se obișnuiește să deosebești între zone „curate” și "murdare", iar contactul între acestea trebuie ținut la un nivel cât mai redus posibil. De exemplu, interiorul casei este considerat a fi zonă curată, iar exteriorul zonă murdară. Pentru
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
Bosenco. Proiectată de la început ca edificiu cu profil administrativ cu scopul de a găzdui Comitetul Central al Partidului Comunist al RSSM, această clădire a fost pregătită la începutul anilor '90 ai secolului al XX-lea, fără modificări esențiale, pentru amplasarea aparatului Președinției Republicii Moldova. Aceast edificiu este o construcție monolită turnată în beton armat, având fațada fețuită cu plite de cotileț și de granit roz și soclul fețuit cu plite din marmură și granit roșu. Clădirea are forma unei "cărți deschise", cele
Clădirea Parlamentului Republicii Moldova () [Corola-website/Science/315422_a_316751]
-
este o clădire cu destinație administrativă situată pe Bulevardul Ștefan cel Mare din municipiul Chișinău, capitala Republicii Moldova. În prezent, aici se află sediul Aparatului Prezidențial al Republicii Moldova. Clădirea care găzduiește în prezent Președinția Republicii Moldova fost construită între anii 1984-1987, avându-i ca autori pe arhitecții Iuri Tumanian (n. 1938), A. Zalțman și V. Iavorski. Proiectată de la început ca edificiu cu profil administrativ cu scopul
Clădirea Președinției Republicii Moldova () [Corola-website/Science/315421_a_316750]
-
și V. Iavorski. Proiectată de la început ca edificiu cu profil administrativ cu scopul de a găzdui Sovietul Suprem al RSS Moldovenești, această clădire a fost pregătită la începutul anilor '90 ai secolului al XX-lea, fără modificări esențiale, pentru amplasarea aparatului Președinției Republicii Moldova. În timpul protestelor de la 7 aprilie 2009, clădirea Președinției Republicii Moldova a fost devastată de protestatari. Lucrările de reparație au început în 2009 și urmau să fie încheiate în 2012, dar acestea au fost stopate în 2010 din lipsă de
Clădirea Președinției Republicii Moldova () [Corola-website/Science/315421_a_316750]
-
Edwin Link a testat cilindrul la diferite adâncimi, acesta a fost coborât avându-l în interior pe Robert Sténuit, până la adâncimea de 61 metri, presurizat cu un amestec respirator heliu-oxigen (Heliox). În timpul scufundării, Sténuit a efectuat ieșiri în afara cilindrului cu aparat autonom de respirat sub apă, până la adâncimea de 73 m. În interior, ambianța era departe de a fi confortabilă datorită umidității ridicate, iar încălzitorul cu care era prevăzut cilindrul era eficient numai în partea superioară a acestuia unde era fixat
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
montate rezervoare de apă potabilă, butelii cu heliu, oxigen și aer comprimat. <br/br>Interiorul sferei era împărțit în două etaje. În etajul superior se aflau cele șase cușete ale scafandrilor separate de un perete de „Sala umedă” unde erau aparatele de scufundare, toaletele și dușurile. În etajul superior se afla laboratorul, tabloul electric, bucătăria și instalația de menținere a ambianței ce era alcătuită din amestec heliox (98% heliu, 2% oxigen). Instalația recicla gazele rezultate din respirație, filtra bioxidul de carbon
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
se afla laboratorul, tabloul electric, bucătăria și instalația de menținere a ambianței ce era alcătuită din amestec heliox (98% heliu, 2% oxigen). Instalația recicla gazele rezultate din respirație, filtra bioxidul de carbon permițînd refolosirea heliului precum și uscarea atmosferei. <br/br>Aparatele de analiză și control aflate în sferă transmiteau datele la un centru de control instalat chiar în farul de la Cap Ferrat care la rândul lui se afla în legătură permanentă cu un calculator IBM instalat la Muzeul Oceanografic din Monaco
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
fost difuzată pe canale radio americane. Imediat ce a fost coborât, au apărut mai multe probleme de etanșeitate dar scafandrii nu au reușit să le remedieze. În mod tragic unul dintre aceștia decedează datorită unor defecțiuni apărute la cartușul epurator al aparatului de respirat. Experimentul Sealab III a trebuit să fie oprit și nu a mai fost reluat. Experimentul Tektite I a avut loc în Great Lameshur Bay din Insulele Virgine la adâncimea de 13 m și primul la care au participat patru
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
unele față de altele prin intermediul unei interacțiuni cu mediul se spune că sunt legate cuantic cu mediul. Inversul nu este adevărat: nu toate stările legate cuantic au trecut printr-un proces de decorență una față de alta. Orice dispozitiv de măsură sau aparat acționează ca un mediu, de vreme ce, la un anumit moment dealungul procesului de măsurare, efectul său trebuie să fie suficient de mare pentru a fi observat de oameni. El trebuie să posede un foarte mare număr de grade de libertate ascunse
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
pentru a fi observat de oameni. El trebuie să posede un foarte mare număr de grade de libertate ascunse. Ca efect, interacțiunile pot fi considerate ca fiind măsurări cuantice. Ca rezultat al unei interacțiuni, funcția de undă a sistemului și aparatul de măsură devin legate cuantic unul de celălalt. Decoerența are loc când porțiuni diferite ale funcției de undă a sistemului devin legate cuantic în moduri diferite cu aparatul de măsură. Pentru ca două elemente eisenselectate ale stării sistemului legat cuantic să
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]