122,471 matches
-
bugetar. Italia aniilor 1870-1880 era un stat agrarian-industrial. Dorea să devină o mare putere, dar nu avea industrie și era dependentă de importul de materii prime. Se obțineau mari venituri doar din agricultură, dezvoltată inegal pe teritoriul Italiei. În nord agricultura era mult mai performantă și avea randamente crescute. În centru, agricultura era arhaică, cu rezultate insuficiente pentru o populație în creștere. În sud, în Sicilia mai ales, domina marea proprietate și atotputernica clasă feudală siciliană, muncitorii agricoli fiind exploatați. Italienii
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
o mare putere, dar nu avea industrie și era dependentă de importul de materii prime. Se obțineau mari venituri doar din agricultură, dezvoltată inegal pe teritoriul Italiei. În nord agricultura era mult mai performantă și avea randamente crescute. În centru, agricultura era arhaică, cu rezultate insuficiente pentru o populație în creștere. În sud, în Sicilia mai ales, domina marea proprietate și atotputernica clasă feudală siciliană, muncitorii agricoli fiind exploatați. Italienii erau nevoiți să se bazeze pe puterea hidroelectrică. În Câmpia Padului
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
reprezenta specialitatea casei pentru bucătăria tradițională din Maramureș. Arta gastronomică locală nu excelează prin finețuri și combinații sofisticate de alimente și mirodenii (precum alte bucătării latine - franceză sau italiană). Este mai degrabă sobră și extrem de ecologică, la fel ca și agricultura, zootehnia și pomicultura, din rodul cărora se obțin principalele derivate alimentare. Nucleul tradiției culinare îl reprezintă lăptăria pastorală mobilă, pe care păcurarii o instalează în munți, în timpul verii, pe perioada pășunatului turmelor de oi. În aceste microfabrici de produse lactate
Arta culinară maramureșeană () [Corola-website/Science/314169_a_315498]
-
lut și apoi fundul de lemn” (cf. I. Bârlea, 1924). În Lăpuș, se prepară „lapte acru de iarnă.” (C. Mirescu, 2006). Deoarece condițiile meteo climaterice și calitatea solului nu au favorizat culturile de grâu în această regiune (deluroasă prin excelență), agricultura s-a axat preponderent pe culturile de porumb. Făina de mălai a constituit, începând cu secolul al XVII-lea, „principalul element nutritiv pentru populația rurală” (Petru Dunca, 2004). Din acest produs se obține atât mămăliga (apă, sare și făină de
Arta culinară maramureșeană () [Corola-website/Science/314169_a_315498]
-
noastre, când ea poate fi cu greu învinsă prin puterea voinței”. De vină pentru larga răspândire a obezității și a problemelor de sănătate cauzate de excesul de kilograme ar fi deci faptul că dieta strămoșilor noștri, ce nu descoperiseră încă agricultura, rămânând în stadiul de vânători-culegători, era bazată în proporție de peste 50% pe carne și pește. În schimb, cerealele, produsele lactate, zaharurile rafinate, uleiurile vegetale ori alcoolul lipseau complet din alimentație, la fel ca și carnea provenită de la animale domesticite, introdusă
Dietă () [Corola-website/Science/314182_a_315511]
-
multe ori limitele admise. În anul 1985 poluarea lacului a dus la moartea unui mare număr de pești, precum și a multor păsări acvatice. În ultimii ani, ca urmare a scăderii nivelului de utilizare a îngrășămintelor minerale și a pesticidelor în agricultura din Republica Moldova, situația lacului s-a îmbunătățit în mod semnificativ. Aflat în lunca Dunării, în apropiere de Delta Dunării, limanul Ialpug dispune de o bogată vegetație acvatică. Flora este reprezentată de plante subacvatice (alge filamentoase, mătasea broaștei), semiacvatice (stuf, troscot
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
opt locuințe dispuse după un plan riguros, pe care arheologi le numesc "cuib".Inventarul lor cuprinzând ceramică lucrata cu mâna, mai ales "vase-borcan", la modă pe atunci. După calculele arheologilor numărul băcăuanilor era de 100 de persoane. Se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor, meșteșugurile, cu pescuitul în multele ape din zonă, iar in padure cu vânătul. Faptul că pe mai multe vase se află imprimat semnul crucii, duce la concluzia că era o omunitate creștină. Ea avea legături cu lumea bizantina
Istoria Bacăului () [Corola-website/Science/314300_a_315629]
-
Un astfel de salt îl constituie Revoluția Agrară. Între anii 8.500 și 7.000 î.Hr., în acel Corn al Abundenței din zona Mesopotamiei, Feniciei și Egiptului Antic, oamenii au început o sistematică îmblânzire a animalelor și cultivare a plantelor: agricultura. Aceasta s-a răspândit și în regiunile învecinate și, în mod independent, și în alte zone îndepărtate, acolo unde "Homo sapiens" va locui sedentar în mijlocul unor culturi permanente ca agricultor. Nu toate societățile umane au abandonat stilul de viață nomad
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
au devenit sedentare constau în locuințe răzlețe, situate, în special, lângă ape (râuri sau lacuri), dar care, cu timpul, încep să se grupeze în formațiuni (așezări) tot mai extinse o dată cu evoluția mijloacelor de transport. Viața tot mai sigură, datorată unei agriculturi tot mai productive conduce la creșterea populației. Surplusul de hrană implică apariția schimbului de mărfuri, diviziunea muncii, apariția și dezvoltarea primelor orașe și astfel a civilizației. Complexitatea crescândă a relațiilor sociale implică necesitatea calculelor și a contabilizării și astfel, începând
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
sau "Epoca Mijlocie a Pietrei" a fost acea perioada a evoluției tehnologiei umane cuprinsă între paleolitic și neolitic, toate fiind perioade ale Epocii Pietrei. Mezoliticul începe la sfârșitul pleistocenului, acum vreo 10.000 de ani și se sfârșește cu introducerea agriculturii, dată care variază cu fiecare regiune geografică. În anumite zone, cum ar fi Orientul Apropiat, agricultura a rămas, la sfârșitul pleistocenului, într-un stadiu oarecum incipient și acolo mezoliticul este scurt și indefinit. Pentru zonele în care glaciațiunile au avut
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
și neolitic, toate fiind perioade ale Epocii Pietrei. Mezoliticul începe la sfârșitul pleistocenului, acum vreo 10.000 de ani și se sfârșește cu introducerea agriculturii, dată care variază cu fiecare regiune geografică. În anumite zone, cum ar fi Orientul Apropiat, agricultura a rămas, la sfârșitul pleistocenului, într-un stadiu oarecum incipient și acolo mezoliticul este scurt și indefinit. Pentru zonele în care glaciațiunile au avut un impact mai puternic, este preferat termenul "epipaleolitic". Regiunile, în care ultima glaciațiune a avut un
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
sau acum 6.000 de ani). Vestigiile arheologice ale acestei perioade sunt limitate la resturile menajere descoperite și la defrișările regiunilor împădurite. Aceste defrișări vor fi practicate la scară mai extinsă în neolitic, fiind necesar tot mai mult spațiu pentru agricultură. Mezoliticul este caracterizat prin apariția uneltelor de piatră mai fin prelucrate și de dimensiuni mai mici (vârfuri de lance, de săgeți), denumite "microliți", prezente în majoritatea regiunilor. De asemenea, s-au mai descoperit unelte de pescuit, topoare de piatră și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
care a debutat acum 12.000 de ani, a fost o perioadă de dezvoltare a tehnologiilor și a societăților primitive aflată la sfârșitul Epocii Pietrei. Începutul acestei perioade este marcat de instituirea modului de viață sedentar, introducerea creșterii animalelor, a agriculturii și apariția prelucrării metalelor. Cea mai importantă schimbare comparativ cu perioadele precedente este apariția agriculturii. Cultivarea grâului a adus un nou aliment de bază în viețile oamenilor: pâinea. În zonele în care s-a introdus cultivarea plantelor se produc mari
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
tehnologiilor și a societăților primitive aflată la sfârșitul Epocii Pietrei. Începutul acestei perioade este marcat de instituirea modului de viață sedentar, introducerea creșterii animalelor, a agriculturii și apariția prelucrării metalelor. Cea mai importantă schimbare comparativ cu perioadele precedente este apariția agriculturii. Cultivarea grâului a adus un nou aliment de bază în viețile oamenilor: pâinea. În zonele în care s-a introdus cultivarea plantelor se produc mari schimbări economice și sociale: are loc un proces de sedentarizare, așezările cresc ca urmare a
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
mult mai solide și cresc, uneori, în dimensiuni. Această tendință se va menține și în mileniile următoare, prin apariția orașelor și a satelor, unde o mare parte a populației se află implicată în producția agricolă. Un alt beneficiu al practicării agriculturii a fost apariția unui surplus de produse care a putut fi păstrat sau oferit la schimb unor alte comunități. Sunt construite primele orașe în Asia Mică (Turcia de azi)-Çatalhöyük, în Palestina-Ierihon sau așezări tribale permanente ori sate conduse de
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
ael fermierilor neolitici, ceea ce dovedește faptul că, în Neolitic, conflictele violente erau la ordinea zilei. La fel ca în paleolitic, oamenii au continuat să folosească unelte cioplite din silex. În schimb, populațiile neolitice au creat o serie de unelte necesare agriculturii, cum ar fi, spre exemplu, seceri sau pietre de moară folosite la măcinat; au perfecționat tehnicile de vânătoare și pescuit, prin apariția unor diverse tipuri de săgeți, harpoane etc. Pentru păstrarea și gătitul produselor una din cele mai importante evoluții
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
o folie de aur, iar în interiorul piramidei, în camera funerară, odihnea mumia faraonului Keops, ce avea să ajungă printre zei. Revoluția neolitică a condus la schimbări majore cu consecințe importante. Este vorba, în primul rând, de creșterea demografică, datorată evoluției agriculturii.Populațiile tot mai dense s-au organizat în state. Pornind din stadiul de vânători și culegători de fructe și semințe, oamenii au învățat, treptat, să cultive plante și să crească animale domestice. În următoarele 3 milenii au apărut principalele îndeletniciri
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
în provincia franceză de azi, Bretagne. Mai târziu, spre 500 î.en., Europa a fost dominată de celți, deși cele mai avansate civilizații care au construit orașe au fost cea din Creta, Micene, în Grecia și cea etruscă, în Italia. Agricultura era cunoscută și în America Centrală înaintea anului 3000 î.en., iar prin 2000 î.en., peruvienii din munții Anzii Cordilieri formaseră comunități de agricultori.Populația în continuă creștere locuia în sate stabile care, în sute de ani, s-au mărit
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
în anii 3000 î.en., s-a dezvoltat cultura Lapita-marinari care, în jurul anului 1500 î.en., au străbătut oceanul pentru a explora insulele îndepărtate. O schimbare majoră ca Revoluția neolitică, a avut loc prin mileniul al X-lea, o dată cu adoptarea agriculturii, când comunitățile renunță la nomadism și trec la sedentarism. Cele mai vechi dovezi descoperite ale practicării agriculturii datează de la sfârșitul ultimei ere glaciare, aproximativ acum 11.000 de ani în urmă. Dovezile sugerează că cei mai timpurii agricultori au fost
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
străbătut oceanul pentru a explora insulele îndepărtate. O schimbare majoră ca Revoluția neolitică, a avut loc prin mileniul al X-lea, o dată cu adoptarea agriculturii, când comunitățile renunță la nomadism și trec la sedentarism. Cele mai vechi dovezi descoperite ale practicării agriculturii datează de la sfârșitul ultimei ere glaciare, aproximativ acum 11.000 de ani în urmă. Dovezile sugerează că cei mai timpurii agricultori au fost vânători-culegători bogați, care au avut la dispoziție o mulțime de produse alimentare la indemână. În faza incipientă
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
de la sfârșitul ultimei ere glaciare, aproximativ acum 11.000 de ani în urmă. Dovezile sugerează că cei mai timpurii agricultori au fost vânători-culegători bogați, care au avut la dispoziție o mulțime de produse alimentare la indemână. În faza incipientă, dezvoltarea agriculturii a fost un proces lent și ciclic. Semințele erau semănate primăvara, apoi, terenurile erau întreținute și adăpate până când culturile erau gata pentru a fi recoltate. Deoarece foarte puține locuri aveau un climat potrivit pentru producția agricolă, pe tot parcursul anului
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
mila naturii și vremii: dacă nu ploua sau dăunători le distrugeau recoltele, familiile puteau, pur și simplu, muri de foame. Sumerienii sunt printre primii care trec la acest mod de viață stabilă prin 9.500 î.en. Prin 7.000, agricultura se răspândește și în India, prin 6.000 în Egipt, iar prin 5.000 ajunge și în zona Chinei. Prin 2.700 î.Hr., agricultura este adoptată și în America Centrală. Deși atenția specialiștilor este concentrată în zona Orientului Mijlociu și a
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
care trec la acest mod de viață stabilă prin 9.500 î.en. Prin 7.000, agricultura se răspândește și în India, prin 6.000 în Egipt, iar prin 5.000 ajunge și în zona Chinei. Prin 2.700 î.Hr., agricultura este adoptată și în America Centrală. Deși atenția specialiștilor este concentrată în zona Orientului Mijlociu și a Cornului Abundenței, descoperirile arheologice efectuate în cele două Americi, Asia de Est și Asia de Sud-Est au dovedit ca și aici, agricultura a cunoscut o aceeași
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Prin 2.700 î.Hr., agricultura este adoptată și în America Centrală. Deși atenția specialiștilor este concentrată în zona Orientului Mijlociu și a Cornului Abundenței, descoperirile arheologice efectuate în cele două Americi, Asia de Est și Asia de Sud-Est au dovedit ca și aici, agricultura a cunoscut o aceeași continuă dezvoltare . O etapă importantă în evoluția agriculturii o constituie apariția și dezvoltarea irigațiilor și utilizarea forței de muncă specializate la Sumerieni prin 5.500 î.en. Agricultorii din Semiluna Fertilă săpau șanțuri prin care apa
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
specialiștilor este concentrată în zona Orientului Mijlociu și a Cornului Abundenței, descoperirile arheologice efectuate în cele două Americi, Asia de Est și Asia de Sud-Est au dovedit ca și aici, agricultura a cunoscut o aceeași continuă dezvoltare . O etapă importantă în evoluția agriculturii o constituie apariția și dezvoltarea irigațiilor și utilizarea forței de muncă specializate la Sumerieni prin 5.500 î.en. Agricultorii din Semiluna Fertilă săpau șanțuri prin care apa ajungea până la culturi. Cu ajutorul iazurilor și stăvilarelor se puteau fertiliza terenuri situate
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]