13,659 matches
-
ocupat Corfu, în 31 august 1923. Acest lucru a încălcat pactul Societății și, prin urmare, Grecia a apelat la Societatea Națiunilor să se ocupe de acest incident. Totuși, Aliații au fost de acord (la insistențele lui Mussolini) ca organizația Conferința Ambasadorilor să fie responsabilă pentru rezolvarea disputei, deoarece conferința era cea care l-a numit pe generalul Tellini. Consiliul Societății a analizat disputa, dar a trimis constatările obținute la Consiliul Ambasadorilor pentru a lua ultima decizie. Conferința a acceptat majoritatea recomandărilor
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
fost de acord (la insistențele lui Mussolini) ca organizația Conferința Ambasadorilor să fie responsabilă pentru rezolvarea disputei, deoarece conferința era cea care l-a numit pe generalul Tellini. Consiliul Societății a analizat disputa, dar a trimis constatările obținute la Consiliul Ambasadorilor pentru a lua ultima decizie. Conferința a acceptat majoritatea recomandărilor Societății, obligând Grecia să plătească cincizeci de milioane de lire Italiei, chiar dacă cei care au comis crima nu au fost niciodată găsiți. Trupele italiene au părăsit, apoi, insula Corfu. Orașul
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
la câștigarea campionatului, și a câștigat campionatul Spaniei cu Valencia CF, și apoi Cupa Cupelor în 1980. A antrenat pe Real Madrid între anii 1982 și 1984, iar din 5 noiembrie 2000 este președinte onorific al clubului. Din 2009 este Ambasadorul sportiv al Argentinei. Di Stéfano a fost desemnat de Pelé ca unul dintre cei 125 cei mai mari fotbaliști în viață în martie 2004, și e considerat a fi între primii zece cei mai talentați atacanți din istoria fotbalului (în
Alfredo Di Stéfano () [Corola-website/Science/302108_a_303437]
-
s-a permis niciodată să se dezvolte ca stat independent. Domnia lui Frederic Augustus a fost subordonată necesităților franceze ("raison d'état"), Franța tratând ducatul mai degrabă ca pe o sursă de aprovizionare. Cea mai importantă persoană din ducat era ambasadorul Franței, cu reședința în capitala Varșovia. De subliniat că ducatului nu i s-a permis să aibă propriile reprezentanțe diplomatice în străinătate. În 1809, a izbucnit un război de scurtă durată cu Austria. Deși în bătălia de la Raszyn polonezii au
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
forma unei țigări "crude cigar" Spaniolii au introdus tutun în Europa aproximativ în anul 1518, și prin 1523, Diego Columb menționează un negustor de tutun de la Lisabona, în testamentul său, aratând cât de repede s-a dezvoltat traficul. Jean Nicot, ambasadorul Franței la Lisabona, descoperă proprietățile antimigrenoase și trimite frunze de tutun la Paris în 1559 reginei mamă Catherina de Medicis, care devine o consumatoare ferventă a tutunului de prizat. Inițial francezii, spaniolii si portughezi menționează tutunul ca "plantă sacrp", datorită
Nicotină () [Corola-website/Science/302141_a_303470]
-
negocieze cu Leonidas: aliaților li se oferea libertatea și titlul de "prieteni ai poporului persan". Mai mult, li se oferea relocarea pe pământuri mai bune decât cele pe care le stăpâneau atunci. Când aceste oferte au fost refuzate de Leonidas, ambasadorul i-a cerut ferm să-și depună armele; răspunsul celebru al regelui către persani a fost ""Vino și ia-le!"". Cum solul persan s-a întors cu mâna goală, bătălia era iminentă. Cu toate acestea, Xerxes a întârziat atacul cu
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
(n. 28 decembrie 1957, satul Grătiești, astăzi suburbie a municipiului Chișinău) este un om politic moldovean, care din 27 noiembrie 2015 este Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Federația Rusă. În perioada 1999-2001 a îndeplinit funcția de prim-ministru al Republicii Moldova. A fost președinte al Partidului Democrației Sociale și deputat în Parlamentul Republicii Moldova (2005 - 2009). s-a născut la data de 28
Dumitru Braghiș () [Corola-website/Science/302533_a_303862]
-
3 iunie 2007 din partea Partidului Democrației Sociale din Moldova (PDSM). După expirarea mandatului de deputat în 2009, până în 2013 a activat în sectorul privat. Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1836-VII din 27 noiembrie 2015, a fost numit în funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Federația Rusă. Dumitru Braghiș cunoaște limbile engleză, franceză și rusă. Este căsătorit și are un copil.
Dumitru Braghiș () [Corola-website/Science/302533_a_303862]
-
să găsească o soluție la acea problemă. Discuțiile de la reuniunea respectivă au avut loc astfel: „Tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej: Avem de la Comisia Controlului de Partid propunerile de reprimire în partid a tov. Coțoveanu Iacob, acela care a fost la sindicat și ambasador în China, a fost amestecat în niște chestiuni din acestea; Pricop Gheorghe și Tismăneanu Leonte. Noi, la Secretariat, am aprobat. În Secretariat noi am mai ridicat o problemă pe care vreau s-o ridic și aci (sic!) la Biroul Politic
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
Contele Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi (n. 16 noiembrie 1894, Tokio, Japonia, d. 27 iulie 1972, Schruns, Austria) a fost un publicist, gînditor politic și militant federalist european de origine austriacă. A fost fiul ambasadorului Imperiului Austro-Ungar în Japonia Heinrich Graf von Coudenhove-Kalergi și al soției acestuia, Mitsuko Coudenhove-Kalergi (n. Aoyama Mitsu, 1874, d. 1941). Și-a petrecut copilăria în castelul familial din Poběžovice, Boemia, apoi a studiat filosofie și istorie la prestigiosul colegiu vienez
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
forțată a utilajelor, locomotivelor și vagoanelor de cale ferată, inflexibilitatea sovieticilor în legătură cu soluțiile care ar fi putut ușura greutățile create de noua frontieră, așa cum erau drepturile de pescuit și folosirea canalului Saiamaa, au crescut neîncrederea în obiectivele Uniunii Sovietice. Noul ambasador sovietic la Helsinki, Ivan Zotov, se comporta nediplomatic și încerca să impună interesele sovietice în Finlanda. În toate rapoartele trimise Ministerului de externe, el susținea anexarea totală a Finlandei de către URSS. La 23 iunie 1940 Uniunea Sovietică a pretins obținerea
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
în zăcămintele de nichel din Petsamo au trenat timp de 6 luni, după care Ministerul sovietic de Externe a impus un termen limită foarte scurt pentru încheierea acestora. În aceeași zi Uniunea Sovietică a întrerupt livrarea de cereale către Finlanda. Ambasadorul sovietic Zotov a fost rechemat de la post la 18 ianuarie, iar în cadrul emisiunilor radio sovietice s-au început atacuri împotriva Finlandei. Germanii din nordul Norvegiei au raportat concentrarea a aproximativ 500 de vase pescărești în portul Murmansk, capabile să transporte
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
definit clar ca război de cucerire. Rezultatul imediat a fost scăderea sprijinului suedez, ceea ce a dus la o mai mare dependență a finlandezilor de aprovizionarea cu alimente și muniții din Germania. Commonwealthul a trecut imediat la blocada împotriva Finlandei, iar ambasadorul Marii Britanii a fost retras de urgență. La 31 iulie 1941, RAF au efectuat un raid aerian împotriva portuluii finlandez Petsamo. Pagubele au fost limitate, portul fiind aproape lipsit de vase la ancoră.. La 11 septembrie ambasadorul SUA Arthur Schoenfeld a
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
blocada împotriva Finlandei, iar ambasadorul Marii Britanii a fost retras de urgență. La 31 iulie 1941, RAF au efectuat un raid aerian împotriva portuluii finlandez Petsamo. Pagubele au fost limitate, portul fiind aproape lipsit de vase la ancoră.. La 11 septembrie ambasadorul SUA Arthur Schoenfeld a fost informat că ofensiva în Istmul Karelia a fost oprită la frontiera de dinaine de Războiul de Iarnă și, în mod necondiționat, Finlanda nu avea să participe la o ofensivă împotriva Leningradului, ci avea să treacă
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
de Războiul de Iarnă și, în mod necondiționat, Finlanda nu avea să participe la o ofensivă împotriva Leningradului, ci avea să treacă pe poziții defensive și urma să aștepte o hotărâre politică. Ministrul de externe finlandez l-a rugat pe ambasadorul american ca aceste informații să nu ajungă la urechile germanilor. La 22 septembrie, prin intermediul ambasadorului norvegian, guvernului finlandez i-a fost prezentată o notă a britanicilor prin care se cerea expulzarea tuturor trupelor germane din Finlanda și retragerea din Karelia
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
ofensivă împotriva Leningradului, ci avea să treacă pe poziții defensive și urma să aștepte o hotărâre politică. Ministrul de externe finlandez l-a rugat pe ambasadorul american ca aceste informații să nu ajungă la urechile germanilor. La 22 septembrie, prin intermediul ambasadorului norvegian, guvernului finlandez i-a fost prezentată o notă a britanicilor prin care se cerea expulzarea tuturor trupelor germane din Finlanda și retragerea din Karelia Răsăriteană pe poziții aflate dincolo de frontierele existente înaintea Războiului de Iarnă. Marea Britanie amenința Finlanda cu
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Cu o garnizoană de doar 700 de bărbați și fără a primi niciun ajutor din Ungaria, Belgradul a căzut în august 1521. Știrea că a fost cucerită una dintre cetățile majore ale creștinismului, a răspândit frica în întreaga Europă. Ca ambasador al Sfântului Imperiu Roman la Constantinopol el a spus: "Captura de la Belgrad a fost la originea evenimentelor dramatice care a cuprins Ungaria. Acest lucru a condus la moartea regelui Ludovic”. Drumul spre Ungaria și Austria se deschisese dar Soliman dorea
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
Croația și Austria din prezent), și cea mai mare parte din Africa de Nord. Expansiunea sa în Europa a dat turcilor o prezență puternică în balanța de putere europeană. Într-adevăr, așa era percepută amenințarea Imperiului Otoman sub domnia lui Soliman că ambasadorul Busbecq a avertizat asupra cuceririi iminente a Europei: „Pe partea turcilor sunt resursele unui imperiu puternic, puterea neatinsă, de acomodare la victorie, rezistența de trudă, unitate, disciplină, frugalitate și veghere ... Putem să ne îndoim de ce rezultat va fi? ... Când turcii
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
va câștiga tronul Spaniei atunci: “vom ști și ne vom face datoria fără slăbiciune și ezitare”. În acest timp, regele Wilhelm I al Prusiei se află în vacanță la Bad Ems, oraș aflat pe malul Rinului. La 7 iulie 1870, ambasadorul francez la Berlin, contele Vincent Benedetti, în loc să ia legătura cu Otto von Bismarck, așa cum ar fi cerut uzanțele diplomatice, s-a adresat regelui prusac, solicitându-i să intervină pentru a stopa candidatura prințului Leopold. Wilhelm I nu o face, considerând
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
interesele și demnitatea națiunii franceze. Cererea este făcută de același Vincent Benedetti. Întâlnirea are loc în timpul unei plimbări a regelui. Inițial, regele refuză cererea, care i se pare “un pic prea severă”, după care refuză să se mai întâlnească cu ambasadorul, trimițându-și aghiotantul să-i transmită acestuia că, neprimind încă confirmarea veștilor aduse de la Paris de acesta și că guvernul său nu e interesat de această problemă. Apoi, Wilhelm îl însărcinează pe consilierul ministrului de Externe să-i trimita lui
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
această problemă. Apoi, Wilhelm îl însărcinează pe consilierul ministrului de Externe să-i trimita lui Bismarck o telegramă prin care să-i relateze întâlnirea și îl autorizează pe Bismarck să facă public refuzul său de a-l mai întâlni pe ambasadorul francez. Bismarck e dezamăgit de atitudinea regelui și hotărăște să facă publică telegrama, dar cu un conținut puțin modificat. “După ce renunțarea prințului la candidatură a fost comunicată guvernului francez de guvernul spaniol, ambasadorul francez a mai făcut o cerere Majestății
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
său de a-l mai întâlni pe ambasadorul francez. Bismarck e dezamăgit de atitudinea regelui și hotărăște să facă publică telegrama, dar cu un conținut puțin modificat. “După ce renunțarea prințului la candidatură a fost comunicată guvernului francez de guvernul spaniol, ambasadorul francez a mai făcut o cerere Majestății Sale la Ems prin care cerea să fie autorizat în a telegrafia la Paris că regele a hotărât ca nici un Hohenzollern să nu mai aibă dreptul să candideze la tronul spaniol. Astfel că
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
la Ems prin care cerea să fie autorizat în a telegrafia la Paris că regele a hotărât ca nici un Hohenzollern să nu mai aibă dreptul să candideze la tronul spaniol. Astfel că regele a refuzat să-l mai primească pe ambasador și l-a informat prin aghiotantul său ca nu mai are ce discuta cu el”. Aici putem observa ingeniozitatea lui Bismarck care, prin modificarea textului, reușește să arate că regele l-a dat afară pe ambasadorul francez prin intermediul aghiotantului său
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
-l mai primească pe ambasador și l-a informat prin aghiotantul său ca nu mai are ce discuta cu el”. Aici putem observa ingeniozitatea lui Bismarck care, prin modificarea textului, reușește să arate că regele l-a dat afară pe ambasadorul francez prin intermediul aghiotantului său. Bismarck publică telegrama la 14 iulie 1870. Grăbită sa intre în război, Franța se consideră insultată de atitudinea regelui prusac și la data de 19 iulie 1870 declară război.
Telegrama de la Ems () [Corola-website/Science/302633_a_303962]
-
cerând retragerea candidaturii la tronul Spaniei și scuze publice. Aici intervine geniul machiavelic al cancelarului Otto von Bismarck. Întâlnirea a fost descrisă în două moduri diferite pentru publicul francez și german. Pentru francezi în comunicat se dădea de înțeles că ambasadorul francez a fost jignit de Wilhelm I, iar pentru germani era exact contrariul. În ziua de 19 iulie 1870 Franța declară război Prusiei. Napoleon al III-lea a început războiul deși Franța nu era pregătită. Armata nu avea nici o conducere
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]