15,743 matches
-
Cetățile și orașele dispar. Dar plugul rămâne de-a lungul veacurilor simbol al luptei omului pentru o viață mai bună, mai pașnică”. Alături de turnul păzit de doi negri care au luptat aici pe front, este marele cimitir a 5.000 americani. Mii de cruci, așezate Într-o ordine perfectă, cu numele frumos Înscris, stau mărturie a Înfrățirii popoarelor pentru o lume mai bună. Prima cruce care o văd e a unui soldat din California. A murit aici, cu gândul la izvorul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
care a luptat aici pe front. Se Înserează. Ne grăbim să mergem să vedem tranșeea baionetelor. O porțiune de tranșee a fost atât de violent bombardată, Încât din ea nu au mai rămas afară decât vârfuri de baionete. Peste ea americanii au ridicat un acoperământ cu o serie de coloane, În amintirea eroilor căzuți aici. Pornim de sub brâul frontului. Marea candelă de la Douaumont s-a aprins. E un far mare ce azvârle lumini intermitente peste câmpia morții. Noaptea intrăm În Metz
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lui Gorbaciov despre întâlnirea pe care a avut-o cu Bush senior la Malta, la un moment dat, președintele i se adresează secretarului general : „Dumneavoastră cunoașteți bine estul Europei și deci dumneavoastră trebuie să acționați acolo“, adică aveți mână liberă. Americanii, ca de obicei vedeau răsĂritul Europei cam în ceață. A.M.P. : Exact. Și nici nu prea erau interesați de chestia asta cu România. SĂ nu uităm că și de Gaulle i-a spus lui Ceaușescu, când era la București, tot
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fiecare stat. V.A. : Știu că și Senatul american are o comisie pentru reguli. A.M.P. : Cu certitudine. Ăsta este numai pentru conflicte de interese și avere, ca ANI la noi, și este separat de puterile statului. V.A. : Deci americanii îl au ! Ai noștri, cei care sunt deranjați de ANI, zic că trebuie să-l desființăm pentru că nu mai există în altă parte. A.M.P. : Nu este adevărat. Americanii îl au și este foarte puternic. Eu am vizitat unul central
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
la noi, și este separat de puterile statului. V.A. : Deci americanii îl au ! Ai noștri, cei care sunt deranjați de ANI, zic că trebuie să-l desființăm pentru că nu mai există în altă parte. A.M.P. : Nu este adevărat. Americanii îl au și este foarte puternic. Eu am vizitat unul central, unde cei de acolo m-au ajutat apoi să îl vizitez și pe cel al statu‑ lui Pennsylvania. Am luat toate regulile. Deci asta a fost. Cu ajutorul acestei coaliții
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cei mai buni. X. Noi în lume, și lumea încotro ? Anii de antrax • Sfârșitul istoriei se amână sine die • Statutul femeii face diferența • Autodistrugerea nu e o ideologie, e o boală • Vestul și restul • De ce am vrut să ne invadeze americanii • Lipsa de respect e mai atroce decât foamea și sărĂcia V.A. : Am vorbit mai ales despre România singură sau în relație cu UE. Aș propune să încheiem cu România într-un context geopolitic mai larg. Rusia se apropie din
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
se întâmple după 11 septembrie. La un an sau doi după aceea, după invazia Afganistanului și a Irakului, sondajele făcute în toată lumea arătau Occidentul mai nepopular decât fusese vreodată. Cel puțin Statele Unite ale Americii ajunseseră la cifre catastrofale, pe care americanii nu le meritau. Americanii au adus libertatea în lume după al Doilea RĂzboi Mondial și chiar și în Primul RĂzboi Mondial. V.A. : Antraxul, în abordarea dumneavoastră, devine o metaforă cuprinzătoare a unui blestem postideologic care s-a abătut asupra
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
septembrie. La un an sau doi după aceea, după invazia Afganistanului și a Irakului, sondajele făcute în toată lumea arătau Occidentul mai nepopular decât fusese vreodată. Cel puțin Statele Unite ale Americii ajunseseră la cifre catastrofale, pe care americanii nu le meritau. Americanii au adus libertatea în lume după al Doilea RĂzboi Mondial și chiar și în Primul RĂzboi Mondial. V.A. : Antraxul, în abordarea dumneavoastră, devine o metaforă cuprinzătoare a unui blestem postideologic care s-a abătut asupra lumii, iar în citatul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a cântat La Marseillaise, imnul Franței, stadionul s-a ridicat și a început să hui‑ duie, iar majoritatea celor care huiduiau erau născuți în Franța. Ăsta este paradoxul. A.M.P. : Fukuyama e foarte critic față de sistemul franțu‑ zesc în comparație cu cel american. Spunea că americanii reușesc să integreze minoritățile, în timp ce francezii nu reușesc. În același timp, trebuie spus că printre ultimele cărți ale lui Huntington, dacă nu chiar ultima, a fost una în care pretindea că americanii nu mai reușesc să le
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Marseillaise, imnul Franței, stadionul s-a ridicat și a început să hui‑ duie, iar majoritatea celor care huiduiau erau născuți în Franța. Ăsta este paradoxul. A.M.P. : Fukuyama e foarte critic față de sistemul franțu‑ zesc în comparație cu cel american. Spunea că americanii reușesc să integreze minoritățile, în timp ce francezii nu reușesc. În același timp, trebuie spus că printre ultimele cărți ale lui Huntington, dacă nu chiar ultima, a fost una în care pretindea că americanii nu mai reușesc să le mai integreze. El
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
sistemul franțu‑ zesc în comparație cu cel american. Spunea că americanii reușesc să integreze minoritățile, în timp ce francezii nu reușesc. În același timp, trebuie spus că printre ultimele cărți ale lui Huntington, dacă nu chiar ultima, a fost una în care pretindea că americanii nu mai reușesc să le mai integreze. El se lega de faptul că înainte cu un an de apariția cărții deja numărul de băieți cu prenumele Juan în America depășise numărul de băieți cu prenumele Michael. Această carte a lui
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cea mai mare era că Vestul, în primul rând america‑ nii, vor să le impună un anumit mod de viață și anumite valori în care ei nu cred. La noi este exact invers. Noi am vrut întotdeauna să ne invadeze americanii. Nouă ne e frică de invazia rușilor. În copilăria mea, ori de câte ori clubul de parașutiști de la Ciric mai lansa un exercițiu, bunicii mei se temeau că au venit rușii. V.A. : Ascultându-vă, mi-am adus aminte de un banc pe
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
regulile lor - nu mai este sustenabilă. Cam Ăsta este scenariul, reacția la acest val de globalizare, o regionalizare, cu violență între regiuni. Din păcate, ce s-a întâmplat în ultima vreme pare să susțină acest model. Practic, noi, europenii și americanii, susținem, în continuare, că primul model - cel în care suntem toți împreună - poate să continue să funcționeze doar dacă toată lumea acceptă valorile noastre. Dar lucrul Ăsta nu pare că se întâmplă, deși peste o sută de țări au adoptat tratatele
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
doctor în filozofie la Universitatea din Toronto, se stabilește în U.S.A. La 12 iulie 1968, la aproape trei decenii de despărțire, își va întâlni și îmbrățișa soția, Zamfira, sosită din România, cu pașaportul obținut ca urmare a intervenției senatorilor americani Walter Mondale și Eugene Anderson. La 17 noiembrie 1972, în spitalul Columbus din Chicago, Vasile Posteucă, aflat pe patul de moarte, primește vizita prietenului său Mircea Eliade... * Iconar, reapare sub egida Institutului Internațional privat de studii și cercetări științifice privind
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Menționez numele câtorva: Alfonso di Nola, Vittorio Lanternari, Dario Sabbatucci, Jonathan Smith și, pentru a ajunge la cei mai tineri și la atacurile cele mai recente, Bruce Lincoln, Cristiano Grottanelli, Ivan Strenski și atâția alții (în general, francezi, italieni și americani). În paginile care urmează ni se înfățișează corespondența dintre Eliade și Wikander (de aproape aceeași vârstă) întreținută între 1948 și 1977, când se întrerupe din motivele pe care le-am subliniat mai sus. Ce aveau să-și spună un intelectual
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
permită continuarea lor, prima mea sarcină va fi aceea de a face o călătorie în Iran. Cred că aș putea avea aici bani pentru studii topografice și epigrafice, anume cu privire la templele focului din epoca sasanidă. Dar, înainte de război, francezii și americanii erau deja pe cale să organizeze săpături, la Tacht-i-Soleiman, care mă interesează în mod special”, îi scria Wikander (Lund, 3 martie 1947) reputatului iranist George Cameron, la puțină vreme după apariția cărții sale despre „preoții focului” în Iran și Asia Centrală. Analiza
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la Colegio de México, Mexic. - (aprilie-mai) invitat la Princeton, unde ține câteva seminarii despre spațiu sacru și timp mitic. - (septembrie) participă la Congresul de la Claremont. - apare ediția franceză Le sacré et le profane, Gallimard. 1966 ME: - ales membru în The American Academy of Arts and Sciences. - (iunie) numit Doctor Honoris Causa in Human Letters, Yale University. 1967 ME: - (august) Ascona - Eranos, „Mythes de combat et de repos: dyades et polarités”. - apare From Primitives to Zen. A Thematic Sourcebook on the History
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
puțin despre acest lucru. Și cu toate acestea, acum urmează să vă decideți dacă trebuie să rămâneți sau nu la Chicago! Poți într-adevăr să disperi în Europa, dar nici nu aș putea să mi-i reprezint pe Eliazi ca americani! În pofida tuturor dificultăților, vă integraserăți atât de bine în mediul parizian 1. Unul dintre unchii mei a plecat în Statele Unite la vârsta de 30 de ani, a făcut acolo o frumoasă carieră, dar nu a prins niciodată rădăcini și și-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Să fie de vină clima aspră de la Chicago, prea violentă pentru bieții români? Căci (familia) Ringgren ne scrie că iarna se suportă foarte bine, cu condiția să fii obișnuit cu rigorile iernii uppsaliene și să te îmbraci potrivit cu anotimpul, ceea ce americanii - și americancele! - nu înțeleg... Să sperăm că doctorii au reușit să vă vindece pe amândoi de această artrită misterioasă și violentă! Da, accept în principiu să vin la Chicago pentru anul universitar ’62-’63, dar numai în principiu. Am avut
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
religios al secolului” și că „opera de istoria religiilor” înfăptuită de mine este importantă ca „expresie religioasă a unui nou profetism” și nu din punctul de vedere al științei Șreligiilorț (care, după el, de altfel nici nu există...). După cum vedeți, americanii sunt pe cale să demoleze „disciplina” noastră dragă... În această vară am decis să rămânem în America și să vizităm puțin țara. Mă voi duce, probabil singur, la Strasbourg, în septembrie, întrucât Bleeker m-a invitat să țin conferința de deschidere
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Aristide. Fusese parașutat, venind din Franța. Scopul parașutării, potrivit declarației lui, era cam ciudat: să intre în închisoare ca să ridice moralul deținuților! Am lucrat cu el în echipă. Ei bine, Aristide ne spunea: Toate comunicatele astea date după întîlnirile dintre americani și ruși nu spun nimic. Important e ceea ce se discută în secret. Uite, în 1953, va muri Stalin. I-au promis-o evreii. Iar după Stalin, politica Rusiei se va schimba". Bineînțeles că nouă nu ne venea a crede: "Lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în realitate, nu avea nici o vină, va primi 3 ani de închisoare corecțională. Este eliberat pe 18 iulie 1951. În toiul nopții de 24 octombrie 1959 va fi din nou arestat sub acuzația că a afirmat că-i așteaptă pe americani, iar satelitul lor e mai bun decît al rușilor. Va fi judecat pe 27 ianuarie 1960. Înainte de a fi dus la tribunal va fi: ras, tuns, îmbrăcat cu palton negru, nou, de la alt deținut, cu cravată, stropit cu colonie. Totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Vorniceni, de profesie învățător. Organizează, împreună cu preotul Filip, Frontul Patriei, "organizație paramilitară, care avea drept obiective nesupunerea, chiar armată, la colectivizare, lupta împotriva bolșevizării țării, pregătirea populației satelor în vederea conflictului, prevăzut de noi, dintre Occident și URSS. Credeam că vin Americanii!" Împreună cu Constantin Malu va avea cîteva confruntări cu Securitatea și schimburi de focuri. Vor sta fugari prin păduri. Va fi capturat împreună cu soția și anchetat din 1951 pînă în 1953. Au fost condamnați la cîte 25 de ani de închisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la stadiul de vînduți diavolului, pentru ca nu cumva să rămînă curați la o eventuală judecată de apoi asupra poeziei române: Da, aprobase Stancu, nu prea încîntat, dar să-i puneți să mănînce rahat". Și explică, firește, această necesitate: Dacă vin americanii [...], ne spînzură pe amîndoi. Cu cît o să fim însă mai mulți, o să le fie mai greu să o facă și avem șanse să scăpăm!" Ilie Constantin este amendat de autorul Variațiunilor pe marginea subteranei pentru posibila complicitate (poetică) fertilă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Miliției să facem proces împotriva chiaburilor, se va obține condamnarea și astfel va fi un exemplu. Altminteri ce știu chiaburii din țară? Că a făcut un altul o crimă, chiar dacă merge la închisoare, iau închisoare 1-2 ani și o să vină americanii să mă salveze ș.a.m.d. Iată tovarăși deci că politicește nu ajungem la țintă, dacă nu mergem pînă la capăt". Capătul lui Teohari Georgescu era executarea sumară a vinovaților și îngroparea de către localnici în marginea satului ca, astfel, înspăimîntați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]