12,966 matches
-
ce două biserici au fost cândva una. Modurile pot fi autentice (lat. "authentus") (1-4) sau plagale (lat. "plaga") (5-8). Sunt cunoscute de asemenea sub numele de "ehuri" (gr. "Echos") sau "glasuri" (din slavona). Modurile muzicale sunt bazate pe tetracordurile Greciei antice. Cele opt note ale modului formează două tetracorduri separate de un ton. Modurile au preluat terminologia tetracordurilor: ele pot fi diatonice (1,4,5,8), cromatice (2,6) sau enarmonice (3,7). Modurile (lat. "modus") cantului gregorian (numerotate 1-8) sunt
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
se definesc caracteristicile pe care le vom regăsi ulterior la tot mai multe castele: Plan simetric și fațade organizate în jurul unui ax central. Toate castelele de pe Loara au o trăsătură comună: ele sunt construite de persoane foarte îndrăgostite de arta antică. Această admirație se traduce prin terasele cu balustradă de la Saint Germain, logiile și placările cu faianță de la Neuilly Sur Seine sau prin ferestrele frontonului de la castelul Fontainebleau. Valea Loarei este una dintre cele mai romantice regiuni de pe glob și are
Valea Loarei () [Corola-website/Science/315470_a_316799]
-
, sau condiționalismul, este un concept întâlnit în mozaismul antic, în unele mișcări creștine vechi, în unele confesiuni radical-protestante și la unii teologi din trecut și din prezent. Este definit de doctrina condiționalistă sau hypnopsihitistă (gr. "hypnos" = somn) sau psychopannychitistă (gr. "psyché" = suflet; "pannychios" = care stă toată noaptea) sau tnitopsihistă
Nemurirea condiționată () [Corola-website/Science/315484_a_316813]
-
Kim Jong-jik a inclus scrieirea acestuia din urmă care a criticat uzurparea tronului de către Regele Sejo în compilarea să. Kim Jong-jik a scris o operă în care și-a exprimat jalea la adresa uciderii Împăratului Yi din Chu (împărat din istoria antică chineză) de către Xiang Yu când a auzit de uciderea lui Danjong la ordinul Regelui Sejo. Cand Yi Guk-don, superiorul lui Kim Il-son a aflat acest lucru, el a sesizat o șansă de răzbunare. Kim Il-son și alți adepți ai lui
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
Numele Adrian și Adriana provin din numele latinesc "Hadrianus", la origine un cognomen (al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman) cu semnificația "de la Hadria". În Italia antică erau două localități care purtau acest nume. Una dintre ele a dat și numele Mării Adriatice. Adrian este nume masculin de origine latină, de la ""hadrianus"", face referire la familia romană originară din "Hadria" (în apropierea Mării Adriatice), iar semnificația lui
Etimologia numelui Adrian () [Corola-website/Science/317303_a_318632]
-
uzul semantic din cărțile Isaia și Ieremia. Yosef ben Matityahu (Josephus Flavius) nu amintește de loc acest aspect al istoriei Văii lui Hinnom în descrierile Ierusalimului destinate audienței române. El nu menționează în nici un fel tradițiile relatate în comentariile creștine antic, după care, sub dominația română, erau în vale focuri aprinse permanent și valea devenise un loc de adunarea gunoiului orașului, în care erau aruncate cadavrele criminalilor și ale animalelor. Poartă de sud-vest a Ierusalimului, privind spre vale, a devenit cunoscută
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
spectatori. Unele trupe prezentau "dengaku nō" (un fel de dans coreografat geometric), iar altele "sarugaku nō" (un fel de spectacole umoristice care includeau la început și tot felul de acrobații). Ambele stiluri foloseau măști care își aveau originea în teatrul antic japonez "gigaku". Muzica era inspirată din dansurile rituale șintoiste "kagura", liturghia budistă ("shōmyō"), meloddi populare din secolul al X-lea ("imayō") și muzică de petrecere din secolul al XIII-lea ("enkyoku"). Dansul lor era influențat de către muzica de dans din
Nō () [Corola-website/Science/317379_a_318708]
-
Cultura creștină, Patrimonium Apulense, Folium (Italia), Magyar Könyvszemle (Ungaria), Series Byzantina (Polonia), Perspective (Germania), Ars Hungarica (Ungaria), Niš&Byzantium (Șerbia) s. a. . Numeroase articole în diferite reviste de cultură și ziare: Tribuna, Vatra, Orizont, România literară, Astra blăjeana, Discobolul, Gând românesc, Antic art magazin, Unirea (Albă Iulia), Unirea (Blaj), Unitatea, Ardealul, West magazin, Informația de Albă etc. Referințe: Referințe critice semnate de: Vasile Moga, Mircea Toca, Ion Mărgineanu, Ion Buzași, Gheorghe Fleșer, Marcel Știrban, Iacob Mârza, Doina Ionescu, Viorica Guy Marica, Nicolae
Cornel Tatai-Baltă () [Corola-website/Science/317456_a_318785]
-
a devenit "tufer" și a dat naștere diferiților termeni din limbile europene: "truffe" în franceză, "trufă" - română , "truffle" - engleză, "Trüffel" - germană, "truffel" - olandeză, "tartufo" - italiană, "tartuf" - croată etc. Primele întrebuințări ale trufei au apărut încă de acum 4000 de ani. Anticii considerau că trufele au puteri magice și au fost folosite ca aliment, afrodiziac și medicament. Regii babilonieni consumau trufe înfășurate în papirus și prăjite pe jar, iar faraonilor le erau nelipsite de la masa delicateselor. Romanii le considerau afrodiziace puternice, Iulius
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
Un atelier monetar roman era un atelier unde erau fabricate monede romane, în Roma antică. Sub Republica Romană, prima oficină de producere a monedelor apare în anul 290 î.Hr., pe Capitoliul din Roma, în Templul Iunonei Moneta (literal, "„Iunona care avertizează”"), de unde derivă, de altfel, cuvântul "monedă". Responsabili de confecționarea monedelor sunt trei magistrați denumiți
Atelier monetar roman () [Corola-website/Science/321826_a_323155]
-
marmură albă, opera sculptorului Daniel Chester French, îl prezintă pe președintele Lincoln șezând și are o înălțime de 5,80 m. Construcția a început în 1914. Proiectul ales de arhitectul newyorkez Henry Bacon s-a bazat pe un templu grecesc antic cu 36 de coloane. Când monumentul a fost finalizat în luna mai 1922, Uniunea se extinsese cu încă 12 noi state, astfel încât pe partea exterioară a zidurilor monumentului au fost sculptate numele a 48 de state. După admiterea statelor Alaska
Monumentul lui Lincoln () [Corola-website/Science/321911_a_323240]
-
Aceste texte aveau scopul de a stabili existența unei persoane, continuând cu prezența post-mortem prin autoprezentare pentru posteritate și eternitate. Această formă de text, centrală în cultul funerar egiptean, a fost parodiată în Povestea lui Sinuhet. Genurile literaturii din Egiptul antic erau derivate. Textele literare erau localizate în trecutul îndepărtat sau apropiat. Autorii întrepătrundeau ficțiunea cu realitatea, folosind istoria, recunoscută de potențialii cititori. Textele din perioadele timpurii ale literaturii egiptene au fost considerate capodopere. Au fost transmise peste secole, iar în
Originile literaturii egiptene () [Corola-website/Science/321927_a_323256]
-
în șase volume, intitulată Civitates orbiș terrarum editata de Georg Braun și ilustrata de Franș Hogenberg cu sprijinul lui Ortelius. În 1579, a publicat "Nomenclator Ptolemaicus" și a început să lucreze la "Parergon" (o serie de hărți ce ilustrau istoria antică, bisericească și laică). El a publicat și "Itinerarium per nonnuilas Galliae Belgicae partes" (la Tipografia Plantiniană în 1584, retipărita în 1630, în 1661 în Hegenitius, Itin. Frisio-Hoil., în 1667 de Verbiest, și în cele din urmă în 1757 la Leuven
Abraham Ortelius () [Corola-website/Science/321961_a_323290]
-
tradiționala curte interioară (avlu). Domină latura de răsărit a vastei Piața Eminőnű de la capătul Podului Galata. S-a ridicat pe locul unuia dintre cele mai animate și prospere cartiere ale Constantinopolului bizantin și otoman, în proximitatea celui mai important port antic și medieval al fostei capitale. Portul este și astăzi extrem de animat de cursele navale locale, pescărești și turistice. În raport cu apele marine, moscheea se află la unirea golfului Cornul de Aur cu strâmtoarea Bosfor. Exteriorul prezintă un aspect piramidal compus din
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
edificiului principal. Este vorba de un mic pavilion extern, ornamentat cu ferestre multicolore, cu uși sculptate și cu faianțe fine. În zidăria edificiului s-a încorporat o veche poartă a fortificațiilor vechiului Constantinopol, "Poarta Hebraica". Constructorii turci au adus porții antice unele modificări estetice, pentru a servi exclusiv accesului sultanului. Astfel, această poartă a fostelor fortificații a devenit una dintre cele mai bine protejate de vitregiile timpului și de acțiunile oamenilor. Mihrabul este decorat cu stalactite aurite, iar mimberul este acoperit
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
lume unde el s-a născut, un tezaur neprețuit pentru strălucitorul Constantinopol. Numele bisericii este "Sfânta Înțelepciune" și mai este numit în versiune greacă-bizantină Αγια Σοφια / Hagia Sophia. Considerată de unii autori drept cea de a opta minune a lumii antice târzii, Sfânta Sofia este oricum o glorie a geniului constructiv uman. Ea a reprezentat centrul vieții religioase a Imperiului Roman de Răsărit, servind în această postură timp de 916 ani. După cucerirea turcă a servit drept moschee alți 482 de
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
sub comanda acelora au lucrat încă 100 de maiștri și 10.000 de lucrători. S-au ales cele mai valoroase materiale din imperiul aflat la o mare bogăție și întindere și s-au adus elemente valoroase de arhitectură din monumente antice, de la Efes, Cyzic, Baalbek, sau Heliopolis din Egipt. După numai cinci ani, un record pentru acele timpuri, în ziua de 26 decembrie 537 e.N, Justinian a putut exclama: "Glorie Dumnezeului care m-a ajutat să-mi săvârșesc o astfel
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
pentru a culege transpirația pietrei. Curioasă este și existența în biserica Sfânta Sofia a două vase ovoidale gigantice, de marmură albă, plasate de o parte și de alta a "Porții imperiale", în nava centrală. Vasele au fost descoperite în ruinele anticului Pergam și aduse de turci la Constantinopol. Li s-a adăugat câte un capac și câte un robinet, pentru a servi la spălarea rituală islamică, pe timpul când locașul a servit ca moschee. Cu trecerea timpului, în preajma bisericii s-au adăugat
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
328 e.n., cu doi ani înaintea inaugurării Noii Rome. Astăzi mai este numită și Coloana Incercuită sau Coloana Arsă, în limba turcă Çemberlitaș, nume care derivă din cuvintele çember-cerc și taș-piatră. Este un monument de referință al Istanbulului, din patrimoniul antic și are o vârstă de aproape șaptesprezece secole. Înălțimea coloanei era de 23,40 metri, iar monumentul în ansamblu atingea circa 37 de metri, incluzând soclul și statuia. La origine coloana era alcătuită dintr-o bază înaltă peste care se
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
a fântânii se găsea statuia zeiței Cybele (zeița mamă de origine asiatică), despre care o altă legendă spunea că ar fi fost consacrată de argonauți. La cealaltă extremitate a fântânii se găsea statuia zeiței Fortuna din Byzantion. Din diverse surse antice s-a dedus că forumul era decorat pe contur cu diverse statui, dar aparența și locul lor nu pot cunoaște . Forul a rămas aproape intact până la cea de a patra Cruciadă (1203-1204). Cu ocazia invadării și jefuirii sistematice a Constantinopolului
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
1203-1204). Cu ocazia invadării și jefuirii sistematice a Constantinopolului de către creștinii apuseni, a suferit distrugeri mari. În 1203, sălbaticii soldați creștini au provocat în jur un incediucare a afectat și Forul lui Constantin. După jaful din anul următor, 1204, statuile antice de marmură ale forumului au dispărut, iar cele de bronz au fost topite. Pe parcursul existenței sale aproape bimilenare, coloana a cunoscut o serie de deteriorări și alte și chiar un incendiu al cartierului înconjurător. O furtună din toamna anului 1150
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
304 samniții au cerut pacea, care le-a fost acordată în condiții probabil severe, dar nu zdrobitoare. Pentru a se asigura, romanii au cerut să facă inspecții periodic. Pacea a fost stabilită între romani și samniți până în anul 298. Surse antice indică că Roma a adoptat falanga (formații dense de hopliți) de la etrusci (folosite în secolul al VI-lea și al V-lea î.Hr.), dar mai târziu au preluat de la samniți sistemul bazat pe manipule, probabil din cauza succeselor militare a samniților
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
metal, capabil să proiecteze mănunchiuri de săgeți la mare depărtare. Acest tip de arme era echivalent cu artileria de azi. Manubalistele foloseau săgeți mai mari decât cele de arc și mai mici decât sulițele. Manubalista a fost menționată de autori antici, ca Arrian în "Tactica", 43.1. Manubalista se compunea, în principal, din două inele circulare de platbandă de fier bătut cu ciocanul, reunite prin două bare drepte, fixate cu ajutorul unor nituri și așezate pe un suport de lemn. Pe teritoriul
Manubalistă () [Corola-website/Science/321481_a_322810]
-
de activism, în particular distrugerea fermelor de blană și a laboratoarelor care testează pe animale de către Frontul de Eliberare a Animalelor. Dezbaterile secolului al XXI-lea despre cum oamenii ar trebui să se comporte cu animalele durează de prin istoria antică. Ideea că folosul animalelor de către oameni—pentu hrană, îmbrăcăminte, divertisment și ca subiecte de cercetare—este acceptabil din punct de vedere etic își are originea din două surse principale. Prima este ideea unei ierarhii divine bazată pe conceptul teologic de
Drepturile animalelor () [Corola-website/Science/316346_a_317675]
-
erou și un simbol în mitologia germană, fiind redenumit modern Hermann. Noile cercetări arată că numele lui germanic adevărat nu este cunoscut, Arminius fiind nume latin. Arminius este identificat speculativ de unii istorici cu Siegfried din Cântecul Nibelungilor. Conform cu istoricul antic Tacitus, Arminius, născut în anul 16 î.Hr., era feciorul conducătorului cheruscilor, Segimer. În copilărie și adolescență, împreună cu fratele său Flavius, a fost ostatec la Roma, perioadă în care a căpătat o aleasă educație militară, învățând limba latină și arta războiului
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]