12,897 matches
-
la Pecica, unde condițiile materiale erau net superioare. Această echipă de divizia „C” își continuă activitatea la Pecica, până aproximativ în anul 2001-2002, după care dispare din peisajul fotbalistic pecican. Putem aprecia că a avut o activitate performantă, atât în campionat, cât și în Cupa României. în care s-au întâlnit „U. West-Petrom” Pecica -„ Steaua” București. Întâlnirea a avut loc în data de 21 septembrie 1999, orele 16:00 , pe stadionul din Pecica. Acest meci a făcut parte din 16-zecimile cupei
Progresul Pecica () [Corola-website/Science/335610_a_336939]
-
, cunoscut sub numele de 2012 RBS 6 Nations datorită sponsorului turneului, Royal Bank of Scotland, a fost cea de a 13-a ediție a Turneului celor Șase Națiuni, campionatul anual de rugby din emisfera nordică. La acestă ediție au participat campioană en-titre Anglia, Franța, Irlanda, Italia, Scoția și Țara Galilor. Incluzând competițiile inițiale Turneul Home Nations și Turneul celor Cinci Națiuni, acesta a fost cea de a 118-a ediție
Turneul celor Șase Națiuni din 2012 () [Corola-website/Science/335657_a_336986]
-
Cristina Ioana Bujin () este o atletă română, specializată pe triplu salt. Primul rezultat notabil l-a obținut în 2005 la Campionatul Mondial de cadeți (U18) de la Marrakech, unde a cucerit medalia de bronz. O săptămână mai târziu a cucerit argintul la Campionatul European de juniori de la Kaunas. În anul 2009 a fost laureată cu argint la Campionatul European de tineret de la
Cristina Bujin () [Corola-website/Science/335648_a_336977]
-
Ioana Bujin () este o atletă română, specializată pe triplu salt. Primul rezultat notabil l-a obținut în 2005 la Campionatul Mondial de cadeți (U18) de la Marrakech, unde a cucerit medalia de bronz. O săptămână mai târziu a cucerit argintul la Campionatul European de juniori de la Kaunas. În anul 2009 a fost laureată cu argint la Campionatul European de tineret de la Kaunas. I-a dedicat medalia memoriei fratelui său Claudiu, și el un atlet de performanță, care a murit în luna martie
Cristina Bujin () [Corola-website/Science/335648_a_336977]
-
obținut în 2005 la Campionatul Mondial de cadeți (U18) de la Marrakech, unde a cucerit medalia de bronz. O săptămână mai târziu a cucerit argintul la Campionatul European de juniori de la Kaunas. În anul 2009 a fost laureată cu argint la Campionatul European de tineret de la Kaunas. I-a dedicat medalia memoriei fratelui său Claudiu, și el un atlet de performanță, care a murit în luna martie, la vârsta de 24 de an, de un cancer la timus. În același an și-
Cristina Bujin () [Corola-website/Science/335648_a_336977]
-
24 de an, de un cancer la timus. În același an și-a stabilit recordul său personal cât la lungime, atât la triplu salt, cu 6,38 m și respectiv 14,42 m. Două săptămâni mai târziu, a participat la Campionatul Mondial de la Berlin, unde a ajuns în finală, clasându-se pe locul 7. La Universiada din 2011 de la Shenzhen a urcat pe treapta a treia a podiumului. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 2012, dar nu a putut să
Cristina Bujin () [Corola-website/Science/335648_a_336977]
-
2011 de la Shenzhen a urcat pe treapta a treia a podiumului. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 2012, dar nu a putut să se califice în finală. În anul 2015 a reușit un salt de 14,19 m la Campionatul Național în aer liber de la Pitești, împlinind baremul de calificare pentru Jocurile Olimpice din 2016. La Rio de Janeiro nu a putut trece de calificări, clasându-se pe locul 16.
Cristina Bujin () [Corola-website/Science/335648_a_336977]
-
este un canoist moldovean de origine ucraineană. Fratele său mai mare, Oleg, este și el un canoist de performanță. Amândoi au fost naturalizați de Republică Moldova în anul 2013. A fost laureat cu bronz la proba de 1000 m din cadrul Campionatului Mondial de caiac-canoe din 2015 de la Milano. La Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro a cucerit medalia de bronz la proba de canoe simplu pe 1000 m. Această medalie a fost prima pentru Republică Moldova în competiție
Serghei Tarnovschi () [Corola-website/Science/335653_a_336982]
-
echipe a Ceahlăului Piatra Neamț în sezonul 2013-2014, debutând pentru nemțeni în Liga I, pe 20 iulie 2013, chiar împotriva echipei la care urma să ajungă în 2016, Steaua București. În acel sezon, Popadiuc a jucat în 22 de meciuri în campionat, fiind integralist în doar două dintre acestea și reușind două pase de gol. Mijlocașul lateral a devenit un jucător important pentru Ceahlăul, jucând în 29 de partide: 25 în Liga I, două în Cupa României și una în Cupa Ligii
Doru Popadiuc () [Corola-website/Science/335677_a_337006]
-
jucători tineri, ci s-a bazat pe transferurile unor jucători consacrați. Astfel, Ștefănescu și Chitoșcă au fost împrumutați, în timp ce Popadiuc a rămas în curtea Stelei, debutând într-un meci de Cupa Ligii, 1-0 împotriva Astrei Giurgiu. A debutat și în campionat în aprilie 2016, intrând pe final în meciul de play-off câștigat cu 3-0 cu Viitorul Constanța, iar o lună mai târziu, în ultima etapă, a intrat la pauză în meciul cu AS Ardealul Târgu Mureș și a și marcat un
Doru Popadiuc () [Corola-website/Science/335677_a_337006]
-
Sport). Alin Savu a fost unul dintre cei mai renumiți baschetbaliști ai generației sale, cariera sa sportivă întinzându-se între 1959 și 1978. A fost legitimat la următoarele echipe de baschet: Cu echipa Steaua București a cucerit două titluri în Campionatul României (1965-66 și 1966-67). Alin Savu a fost selecționat de 208 ori în reprezentativa de baschet a României, făcând parte din „cinciul de bază” al echipei. A participat la 151 de meciuri internaționale între anii 1963 și 1973. A jucat
Alin Savu (baschetbalist) () [Corola-website/Science/335698_a_337027]
-
Alin Savu a fost selecționat de 208 ori în reprezentativa de baschet a României, făcând parte din „cinciul de bază” al echipei. A participat la 151 de meciuri internaționale între anii 1963 și 1973. A jucat la trei ediții ale Campionatelor Europene de Baschet: Moscova (1965), Helsinki (1967, unde echipa României a terminat pe locul V) și Essen(1971). Este unicul jucător român de baschet selecționat de două ori în Echipa Europei (1967 și 1968). Alin Savu este maestru al sportului
Alin Savu (baschetbalist) () [Corola-website/Science/335698_a_337027]
-
(n. 7 februarie 1996, Lyon) este o scrimeră franceză specializată pe sabie, laureată cu argint la Campionatul European din 2014 și la Campionatul Mondial din același an. S-a apucat de scrimă la vârsta de opt ani din cadrul clubului „Sabre au Clair” de la Rillieux-la-Pape, în periferia orașului Lyon, sub conducerea lui Carlos Bravo. În 2012 s-a
Manon Brunet () [Corola-website/Science/335689_a_337018]
-
(n. 7 februarie 1996, Lyon) este o scrimeră franceză specializată pe sabie, laureată cu argint la Campionatul European din 2014 și la Campionatul Mondial din același an. S-a apucat de scrimă la vârsta de opt ani din cadrul clubului „Sabre au Clair” de la Rillieux-la-Pape, în periferia orașului Lyon, sub conducerea lui Carlos Bravo. În 2012 s-a transferat la Centrul de pregătire de
Manon Brunet () [Corola-website/Science/335689_a_337018]
-
juniori de la Orléans, sub îndrumarea lui Franck Berthier, și a început să participe la competiții internaționale de seniori. În sezonul 2013-2014, la vârsta de 18 ani, s-a alăturat lotului național francez, cu care a cucerit medalia de argint la Campionatul European de la Strasbourg și la Campionatul Mondial de la Kazan. La individual, a ajuns în sferturile de finală la CE, unde a fost învinsă de rusoaica Ekaterina Diacenko. Astfel a fost cea mai bine clasată franceză din competiția. În sezonul următor
Manon Brunet () [Corola-website/Science/335689_a_337018]
-
Franck Berthier, și a început să participe la competiții internaționale de seniori. În sezonul 2013-2014, la vârsta de 18 ani, s-a alăturat lotului național francez, cu care a cucerit medalia de argint la Campionatul European de la Strasbourg și la Campionatul Mondial de la Kazan. La individual, a ajuns în sferturile de finală la CE, unde a fost învinsă de rusoaica Ekaterina Diacenko. Astfel a fost cea mai bine clasată franceză din competiția. În sezonul următor a câștigat prima sa medalie la
Manon Brunet () [Corola-website/Science/335689_a_337018]
-
învinsă de rusoaica Ekaterina Diacenko. Astfel a fost cea mai bine clasată franceză din competiția. În sezonul următor a câștigat prima sa medalie la o etapă de Cupa Mondială cu un bronz la Caracas. A fost laureată cu argint la Campionatul Mondial din 2015 pentru juniori de la Tașkent, după ce a pierdut în finală cu conaționala sa Caroline Quéroli.
Manon Brunet () [Corola-website/Science/335689_a_337018]
-
a apucat de scrimă la vârsta de opt ani, după ce a încercat baschetul. A aflat ulterior ca bunica vitregă sa, Tatiana Samucenko, era o campioană de floretă sovietică. Primul mare rezultat în competiții internaționale a fost medalia de aur la Campionatul European pentru cadeți din 2011 de la Klagenfurt, folosită de o medalie de bronz la Campionatul Mondial pentru cadeți. La junioare, a câștigat argintul la Campionatul Mondial din 2013 de la Poreč, terminând sezonul pe primul loc din clasamentul mondial. Începând cu
Alexander Choupenitch () [Corola-website/Science/335719_a_337048]
-
ulterior ca bunica vitregă sa, Tatiana Samucenko, era o campioană de floretă sovietică. Primul mare rezultat în competiții internaționale a fost medalia de aur la Campionatul European pentru cadeți din 2011 de la Klagenfurt, folosită de o medalie de bronz la Campionatul Mondial pentru cadeți. La junioare, a câștigat argintul la Campionatul Mondial din 2013 de la Poreč, terminând sezonul pe primul loc din clasamentul mondial. Începând cu sezonul 2010-2011 a participat la competiții de seniori. Nu a putut să se califice la
Alexander Choupenitch () [Corola-website/Science/335719_a_337048]
-
de floretă sovietică. Primul mare rezultat în competiții internaționale a fost medalia de aur la Campionatul European pentru cadeți din 2011 de la Klagenfurt, folosită de o medalie de bronz la Campionatul Mondial pentru cadeți. La junioare, a câștigat argintul la Campionatul Mondial din 2013 de la Poreč, terminând sezonul pe primul loc din clasamentul mondial. Începând cu sezonul 2010-2011 a participat la competiții de seniori. Nu a putut să se califice la Jocurile Olimpice de vară din 2012, după ce a pierdut cu românul
Alexander Choupenitch () [Corola-website/Science/335719_a_337048]
-
de la Bratislava. În sezonul 2013-2014 a cucerit medalia de argint la etapa de Cupa Mondială de A Coruña și o altă la cea de la Veneția, pierzând de fiecare dată cu chinezul Ma Jianfei. A ajuns în sferturile de finală la Campionatul European din 2014 de la Strasbourg și la Campionatul Mondial din același an de la Kazan. A încheiat sezonul pe locul 5, cel mai bun clasament din carieră.
Alexander Choupenitch () [Corola-website/Science/335719_a_337048]
-
de argint la etapa de Cupa Mondială de A Coruña și o altă la cea de la Veneția, pierzând de fiecare dată cu chinezul Ma Jianfei. A ajuns în sferturile de finală la Campionatul European din 2014 de la Strasbourg și la Campionatul Mondial din același an de la Kazan. A încheiat sezonul pe locul 5, cel mai bun clasament din carieră.
Alexander Choupenitch () [Corola-website/Science/335719_a_337048]
-
martie 1934 la Timișoara) este un arbitru israelian de fotbal, evreu originar din România, unul din cei doi arbitri de fotbal din Israel care s-au bucurat de o largă recunoaștere internațională. S-a distins, printre altele, ca arbitru la Campionatul Mondial de Fotbal 1970 în meciul însemnat din grupele preliminare dintre deținătoarea cupei mondiale, selecționată Angliei și echipa Braziliei, în meciul din sferturile de finală la Campionatul Mondial de Fotbal 1982, dintre echipele Italiei și Braziliei și că arbitru de
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]
-
de o largă recunoaștere internațională. S-a distins, printre altele, ca arbitru la Campionatul Mondial de Fotbal 1970 în meciul însemnat din grupele preliminare dintre deținătoarea cupei mondiale, selecționată Angliei și echipa Braziliei, în meciul din sferturile de finală la Campionatul Mondial de Fotbal 1982, dintre echipele Italiei și Braziliei și că arbitru de tușa în meciul din finală acelui Mondial, între Italia și Germania, pe Stadionul Santiago Bernabéu din Madrid. s-a născut în 1934 la Timișoara într-o familie
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]
-
Mexico City un meci dintre Spania și Brazilia , precum și meciul pentru medalia de bronz (în fața publicului mexican, la el acasă) dintre Mexic și Japonia. Profesionalitatea să în meciurile de la Olimpiada a dus la promovarea să de către FIFA că arbitru la Campionatul Mondial de Fotbal din anul 1970, care s-a ținut și el la Mexico. Prin tragere la sorți a fost ales să conducă meciul dintre echipa Braziliei în frunte cu Pele și care era considerată favorită și echipa Angliei, care
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]