13,496 matches
-
medaliei. Anul trecut, la o emisiune culturală de la televizor, un realizator tânăr și nepermis de liniștit i-a urat la mulți ani cu sănătate Ginei Patrichi. Cum spune englezul, it takes all sorts to make a world. Tot soiul de ciudați compun o lume. Dacă-mi amintesc bine, parcă vă rugasem să-mi spuneți și în ce raporturi vă aflați cu ceilalți traducători. A.R. Colegii de breaslă, parcă asta era formula consacrată. R.P. Dacă vânați un clișeu de presă, acesta
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Hare, Cum gândește Amy (jucată la Teatrul Mic, în stagiunile 2007-2010) George Bernard Shaw, Ecaterina cea Mare (jucată la Teatrul Național din București, în stagiunea 2007-2008) Harold Pinter, Aniversare (jucată la Radio România Cultural în 2009) Neil Simon, Un cuplu ciudat (jucată la Teatrul Național din Cluj cu începere din 2011) Alan Ayckbourne, Mașina cu potențial comic (în repertoriul Teatrului Mic cu începere din 2012) Premii și distincții 1979 - Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru traducerea romanului Darul lui Humboldt de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
acest lucru și tocmai de aceea a atacat această practică. Desigur, multe din numele prezente în această rubrică nu mai spun astăzi nimic (de aceea ne-a fost imposibil să găsim informații despre majoritatea „românilor deplasați“). Tocmai din cauza situației lor ciudate, de reprezentanți ai emigrației și de lăudători ai regimului ceaușist, aceștia au fost evitați de reprezentanții de marcă ai exilului românesc și au căzut în uitare o dată cu căderea regimului comunist din țară. Etapele „Antologiei rușinii“ Virgil Ierunca a început să
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
literaturii îndemnându-i să meargă «la izvor» și nu «la ulcior», indicând prin aceasta faptul că singura cale autentică este inspirația din realitatea vie, din trecutul glorios al poporului, al partidului.“ (Scînteia tineretului, 10 ianuarie 1978) OPREA Al. „În chip ciudat, tocmai acei care nu mai pot să doarmă noaptea terorizați de prea multă dragoste pentru destinul omului din țara noastră s-au apucat să prezinte denaturat realitățile, nedându-se în lături nici de la falsuri grosolane. Prin urmare, de asta este
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
De biscuiți și ceai îmi aduc atât de bine aminte. Îmi și plăceau. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost dacă ar fi durat naveta mea de profesoară la țară. În primele șase luni am făcut o bronșită ciudată. Nici un doctor n-a reușit să-i vină de hac. Tot revenea febra. Îmi plăcea de elevi. Țineau la mine. Eram tânără și, pentru ei, am purtat o vreme bijuterii (ieftine). Prin clasa a zecea, majoritatea fetelor se măritau. Scriau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
iar religia, și alte manifestări ,,supranaturale” erau invenții ale unor oameni inculți care nici pe departe nu erau așa de deștepți ca și comuniștii. Că nu degeaba conduceau ei țara! Pe când eram la Tehnoton, apare așa o ciudățenie, o experiență ciudată prin care doi oameni puteau ridica cu un singur deget pe un al treilea. Eu, educat în spiritul materialist dialectic, ca și alții de altfel, nu credeam în această poveste. Dar la un moment dat se vorbea atât de mult
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de ,,superstiții și supranatural” , iar în acea perioadă apărea o revistă editată la Brașov, se numea ,,Astra”, iar printre altele acolo era o rubrică intitulată ,,Enigme în lumea modernă”. Astfel am avut ocazia de a mă informa despre multe fenomene ciudate care se petreceau în lume, fenomene care nu puteau fi explicate, și în consecință, datorită orgoliului ,,savanților” care trebuiau să aibă răspuns la orice, aceste fenomene erau de obicei negate. Revin la colegul Costi Ionescu, care într-o zi mă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
lucrurile, în primii ani când presa era mai liberă, am început să scriu pe la diverse publicații. Au apărut mai multe articole în presa locală, în special în ,,Monitorul” din acea vreme, dar am observat că acestea apăreau cu niște întreruperi ciudate. Apăreau regulat o vreme apoi erau stopate. Mai stăteam un timp, începeam din nou să scriu, articolele apăreau un timp apoi erau stopate din nou. Mi-am dat seama că nu este o întâmplare, sabotajul securist lucra din nou. La
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dar reprezintă ceea ce s-a întâmplat efectiv atunci: te duci la un consult de rutină și te trezești încarcerat fără motiv la spitalul de bolnavi psihic. Am stat internat mai mult de trei săptămâni, tot timpul mi se făceau injecții ciudate (conținutul a două seringi prin același ac), ajunsesem să mă simt mai rău ca la venire, am intervenit pe lângă șeful de secție și cu mare regret din partea medicului Alexinschi, am fost externat. Mai târziu am căutat să înțeleg ce s-
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
început să analizez mai profund ce se întâmplase în ultimii 20 de ani în România. De unde s-a plecat și în ce hal de înapoiere și de sărăcie se găsea țara! În ultimii ani se petrecuseră tot felul de fenomene ciudate care în mod normal nu aveau nici o logică, tot felul de legi absurde, tot felul de nedreptăți. Oameni care păreau că vor să facă ceva bun pentru societate erau repede îndepărtați, la alegeri ieșeau în față și câștigau, în general
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dovedite. În celelalte țări lucrurile aveau un curs normal, numai în România nu se putea. Ce se întâmpla cu adevărat în Țara Românească? Printre tot felul de declarații în contradictoriu care debusolau omul de rând, printre tot felul de atitudini ciudate și măsuri dubioase, cine sabota cu adevărat țara, cine jefuia în realitate populația. În cine mai puteai avea încredere ? În cei care adepți ai ,,democrației originale” spuneau că Iliescu a ,,salvat” țara de la un război civil și de prădătorii din
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
traversează repede strada și în circa 50 de metri întoarce capul de trei ori spre mine, să vadă dacă îl urmăresc. Aș putea fi acuzat că mi se pare, că am ,,vedenii” , dar tot timpul mă întâlnesc cu astfel de ciudați, tot timpul apar în magazinele în care intru, indivizi care n-au nici o treabă prin zonă. Ce este cu această rețea de indivizi care îmi tot dau târcoale? Ce se întâmplase cu armata de turnători formată de Ceaușescu înainte de ’89
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
despre implicarea unor oameni bogați și organizații secrete care vor să acapareze și să conducă lumea. Judecând după ceea ce se întâmplă în ultimii ani, despre filme proaste, muzică proastă, emisiuni tv proaste, alimente cu tot felul de substanțe toxice, medicamente ciudate pe care nimeni nu le poate controla, s-ar părea că așa este. Și probabil că există organizații secrete, există indivizi care visează să conducă lumea. Dar este vorba și aici de același fel de indivizi care au trăit o
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
evoluția cîtorva tineri scriitori. Din acel grup făceau parte Cezar, Svetlana, Răzvan Rădulescu, T.O. Bobe, poate și Sorin Gherguț, oca zional și Iulian Băicuș, și alții. Se întruneau săptă mînal și-și dădeau teme, care mai de care mai ciudate și mai anodine : cocoloșul, dunga de la pantaloni etc., iar data următoare veneau cu mici texte scrise pe aceste teme. Era un fel de infraliteratură, un fel de minimalism abia con știent de el însuși și de miza lui reală, care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
îmbracă imaginea acestei lumi scufundate. Ea a fost lumea copilăriei, cu absurdele ceremonii pionierești care păreau atît de strălucitoare, cu cravatele roșii și inelele lor de plastic, cu defilările de 1 Mai și 23 August, cu instituțiile și obiceiurile ei ciudate. și mai ales cu obiectele ei definitorii, azi dispărute. Spre deosebire de scriitorii mai vîrstnici, autorii de după anii ’80 n-au mai privit înapoi cu mînie spre Iepoca de tristă (dar și, oarecum, sim patică) amintire, ci și- au asumat-o ca
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pierdeam ore întregi căutînd din hotel în hotel o cameră liberă (am dormit în mai toate hotelurile bucureștene și am avut ocazia să stau în cameră cu tot felul de oameni - de la tipi sănătoși care sforăiau la fel de sănătos, pînă la ciudați pe care-i descopeream în toiul nopții cum îmi veghează somnul). Profesoara la care mergeam preda româna la un liceu industrial și, din cîte spu nea, era destul de apreciată pe plan local. Avea marea calitate că îmi era rudă și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în bucătăria de jos (cea care nu era pardosită cu scîndură, ci călcai direct pe pămînt), lucrînd la un putinei la bancul acela din lemn. De cum îl văzu, nenea Dode se mohorî puțin și continuă să dea la rindea - fapt ciudat, pentru că, de fiecare dată cînd venea pe la el, lăsa imediat orice lucru și-și dezvelea brațul. Dănuț nu se descurajă și se duse direct să pipăie locul cu pricina. Fu mirat însă cînd îl auzi pe nenea Dode spunîndu-i că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
marcat pe Dănuț toată viața. Nu s-a căsătorit, nu a avut copii și a rămas un individ retras și neîmplinit pe care vecinii din blocul de garsoniere în care locuia îl bîrfeau mai tot timpul, socotindu-l un om ciudat. Sora lui, în schimb, Mirabela și găinile, toate și-au găsit un loc în viață, iar păianjenii s-au îngrășat în continuare din ce în ce mai mult. Chestiunea numelor Este evident faptul că Dănuț sînt eu însumi. Desigur, afirmația aceasta o să le amintească
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
își luă seama. „Trebuie să mă feresc de undița tatei“, își zise și se îndepărtă, apucînd-o spre țărm. Înainta cu viteză, speriat puțin de ce ar fi putut să se întîmple, cînd deodată simți că se oprește brusc și o durere ciudată îl năpădi pe de-a-ntregul. Era ca o sfîrșeală. Vru să strige, dar nu reuși decît să deschidă de cîteva ori gura, fără nici un sunet. Tremura tot, iar cînd simți că se sufocă, cu privirea împăienjenită de-a binelea, văzu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-mi curgă destul de tare. Atunci i-am auzit vocea. Stătuse și mă privise de la geam și acum mă striga să vin la ea să mă bandajeze. Am mers, fiindcă mi-era rușine să fug. M-a oblojit într-un fel ciudat, cum nu mai văzusem pînă atunci. Mai întîi mi-a supt rana și a scuipat, apoi mi-a sărutat degetul tăiat și, după aceea, pe rînd toate degetele, palma și încheietura mîinii. Îngenun chease lîngă mine și-mi acoperea brațul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
persistau în ea. Copiii o puneau să-și dea chiloții jos (și băieții, dar și unele fete mai îndrăznețe), iar ea se executa cît ai clipi din ochi, cu zîm betul pe buze. Era frumușică, dar avea o pri vire ciudată : se uita ocolit. Mie mi-era rușine - de oamenii care ar fi putut să treacă - să o pun să-mi arate, cu toate că îmi doream și eu foarte mult. O dată mi-am luat inima în dinți, am dus-o în spatele blocului
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
schimbată și, înainte să înceapă orice altă discuție, le spuse că de astăzi încolo ea nu se va mai numi Duma, ca pînă acum, ci Popa. Asta însemna că s-a căsătorit și a luat numele soțului ei. Era foarte ciudată - cum gesticula, cum clipea din ochi, cum pronunța „soțul meu“ !... Era o alta, cu toate că le vorbea tot de la catedră, rar și apăsat ca de obicei, de parcă le-ar fi spus : „Astăzi, copii, vom face asta sau asta“. Dănuț nu înțelegea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ales de dorința de a povesti ceea ce știu despre el, despre orașul acesta, ce știu din propriile mele amintiri și impresii. Și n-am ascuns niciodată că în dorința aceasta, în proporții greu de determinat, se asociau atâtea lucruri diferite (ciudate pentru unii, poate) ca: admirație, recunoștință, pietate, regret, melancolie... De multe ori totuși, am avut sentimentul că impulziunea de care ascultam era de un caracter mai puțin obiectiv și mai puțin nobil. Că în explorarea aceasta a trecutului, nu trecutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prin mine însumi am dat peste exagerări și confuziuni, peste diformațiuni voite, căutate, combinate, peste lucruri care m-au făcut să descopăr fie intențiuni neașteptate, fie simpla dorință naivă și vană de a produce anumite efecte fie alte asemenea lucruri ciudate, unele mai mult, altele mai puțin blamabile. Căci dacă sunt spirite care diformează realitatea fără să vreie, fără să știe, ca unele oglinzi anume construite pentru asemenea efect, sunt pe de altă parte oameni care mint numai pentru că găsesc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
marea bucurie a clasei, care până la refacerea sobei (pusă în contul părinților mei) s-a folosit de o vacanță neașteptată (întâmplarea a avut loc iarna), nu m-a impresionat prea mult. Dar mai târziu, mult mai târziu, când alte lucruri ciudate m-au făcut să învăț a cerceta și pătrunde înțelesul celor neînțelese, am meditat asupra hotărârei pronunțate de conferința profesorilor mei și am încercat să descopăr principiul pedagogic pe care l-a pus în valoare. Spre marea mea umilință, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]