13,997 matches
-
Alexander. Pe când se aflau în turneu în Marea Britanie, au semnat un contract cu casa de discuri Polydor Records, dar albumul Squeeze a fost practic înregistrat doar de Doug Yule cu ajutorul unor muzicieni de studio. Albumul a fost criticat aspru de criticii de specialitate, deseori nefiind inclus pe lista albumelor oficiale ale formației. Formația a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame în 1996.
The Velvet Underground () [Corola-website/Science/299781_a_301110]
-
și primul succes înregistrat de formație în Regatul Unit, „I Will Follow”. După lansarea discului "Boy" a urmat primul turneu U2 în Europa continentală și în Statele Unite. Deși erau încă necizelate, aceste prime spectacole live au demonstrat potențialul formației U2, criticii observând că Bono era, pe scenă, „carismatic” și „entuziasmat”. Cel de-al doilea album, "October," a fost lansat în 1981 și era compus mai ales din piese pe teme spirituale. În timpul înregistrărilor albumului, Bono și The Edge au părăsit grupul
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
poze publicate în ziarele vremii. Din 1965 "Arhiva Națională de Filme" (A.N.F.) a depus eforturi serioase spre a restabili istoria înnegurată a începuturilor filmului românesc, în paralel cu memoriile și cercetările particulare întreprinse de mari iubitori ai filmului precum criticii de film "Ion Cantacuzino", "D.I.Suchianu","Lazăr Cazavan", "Dana Duma", "Oltcea Vasilescu", "Tudor Caranfil", prozatori ca "Romulus Rusan", regizorii "Jean Mihail" și "Jean Georgescu". Acest articol încearcă să prezinte cât mai exact rezultatul studiilor lor. Printr-o notă a ziarului
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
corespundă acestei ipoteze. Dimpotrivă, ele îl prezintă ca „animator”, producător al filmului, alături de societarii Teatrului Național și de Leon Popescu. Mai mult, se pare că el a fost cel care l-a atras pe finanțatorul întregii întreprinderi. În anul 1985, criticul de cinema Tudor Caranfil descoperă printre actele lui Aristide Demetriade și caietele de regie ale acestuia pentru "„Independența României”", ceea ce îl plasează fără echivoc în postura de regizor al filmului. Așadar: Producători: Leon Popescu, Aristide Demetriade, Grigore Brezeanu, Constantin Nottara
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
intră și în vizorul unor scriitori și oameni de cultură ca "Tudor Vianu, Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu , Camil Petrescu, Dimitrie Gusti", care-și dau seama de acest nou fel de exprimare și de cultură. În această perioadă își face debutul criticul de film "D.I.Suchianu", mai întâi în presă, apoi din 1929 la "radio". Mai târziu și criticul "Ion Cantacuzino". Iată ce spune scriitorul Liviu Rebreanu despre filmul românesc:"„...În graba mare înspre realizarea artei, a adevăratei arte cinematografice, sforțările românești
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
Camil Petrescu, Dimitrie Gusti", care-și dau seama de acest nou fel de exprimare și de cultură. În această perioadă își face debutul criticul de film "D.I.Suchianu", mai întâi în presă, apoi din 1929 la "radio". Mai târziu și criticul "Ion Cantacuzino". Iată ce spune scriitorul Liviu Rebreanu despre filmul românesc:"„...În graba mare înspre realizarea artei, a adevăratei arte cinematografice, sforțările românești nu pot fi nefolositoare. Oricât mijloacele noastre materiale și tehnice nu ne-au îngăduit să participăm la
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
de înregistrări sonore pentru documentare realizată în timp, înzestrarea minimă cu refectoare, însă dezamăgire pentru creatorii de filme artistice - "lipsa unui platou de filmare". Tot în această perioadă de sfârșit al anilor 1930, se constituie "„Oficiul Național Cinematografic”", condus de criticul de cinema "D.I.Suchianu". Oficiul pentru început trece la realizarea unui jurnal de actualități periodic și realizarea unor documentare. Se începe și construirea unui studio care se va termina greoi datorită începerii celei de a doua conflagrații mondiale.Astfel O.
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
și legea entropiei - adică între degradarea de neevitat a resurselor naturale folosite de omenire, ca urmare a folosirii lor, și creșterea materială nelimitată. El s-a arătat adeptul unei descreșteri economice, pentru a ține seama de legea fizică a entropiei. Criticii acestor teorii consideră că a amesteca entropia cu fenomene biologice și sociale caracterizate mai degrabă prin autoorganizare și adaptabilitate este prea simplist. Georgescu-Roegen a manifestat convingerea că bucuria de a trăi este adevăratul scop al activității economice.
Nicholas Georgescu-Roegen () [Corola-website/Science/299862_a_301191]
-
aviație extreme în 1945 când o mare parte a civililor a fost ucisă de către aviația anglo-americană, RAF și USAF. Se apreciază că au murit de 3 ori mai mulți civili decât la Hiroshima. Necesitatea tactică a bombardării este controversată între criticii militari ai celui de Al Doilea Război Mondial. Peisajul cultural-natural de pe malurile Elbei în a fost înscris în anul 2004 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO și revocat în 2009 din cauza construirii unui pod peste Elba. În secolul XIX s-
Dresda () [Corola-website/Science/299926_a_301255]
-
și John Drydens ("Absalom și Architophel", 1681-1682). În Franța se remarcă dramele satirice ale lui Molière, în care critica ipocrizia ("Tartuffe"), avariția ("L'avare"), prețiozitatea doamnelor închipuite ("Leș femmes savantes", "Leș précieuses ridicules"), parvenitismul ("Le Bourgeois gentilhomme") etc. Contemporanul sau, criticul Nicolas Boileau-Despréaux, publică 12 satire în versuri, în care critica decăderea moravurilor în viața publică și privată. O dată cu iluminismul, satiră cunoaște o perioadă de înflorire, incepand cu Anglia. Un clasic al acestui gen a fost John Gay, a cărui "Beggar
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
Florența,unde vor rămâne până în anul 1824. În 1824, se întoarce la Paris pentru a expune la Salon un tablou reprezentând o scenă religioasă. Pânza este prezentată în același timp cu Măcelul din Chios al lui Delacroix. De data aceasta, criticii îi apreciază opera, elogiile ținându-se în lanț. În ianuarie 1825, Ingres primește Legiunea de Onoare, iar în iunie este ales membru al Academiei de Arte Frumoase. Își deschide propriul său atelier pe malul stâng al Senei, nu departe de
Jean Auguste Dominique Ingres () [Corola-website/Science/299285_a_300614]
-
ar fi existat diferențe structurale sau, cel puțin, calitative între reprezentanții informalismului european (care ar fi mai puțin radical și mai apropiat de post-cubism) și expresioniștii abstracți americani (care ar fi mai „viguroși”; în eseul din 1955 intitulat "American-Type Painting", criticul Clement Greenberg îi promovează drept cea mai „înaintată” (în sensul de avangardă) direcție a artei moderniste; caracterul „american” al respectivilor pictori ar fi dat de folosirea pânzelor de mari dimensiuni și de libertatea de exprimare sugerată de lucrări). De fapt
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
nuanțe de luminozitate care diferă, sugerând forma unei cruci grecești). Aceștia, alături de Mark Rothko și, dintre pictorii marginali în momentul respectiv, Ellsworth Kelly și clasiciștii abstracți, anticipează viitoarea tendință de respingere a expresionismului abstract violent a la Pollock, pe care criticul Clement Greenberg o va intitula abstracțiunea post-picturală. Mișcarea a apărut în jurul anului 1958, când Morris Louis și Kenneth Noland, experimentând o tehnică învățată de la pictorița Helen Frankenthaler, inaugurează seria lor de compozițiile „aerisite” în care, spre deosebire de "action painting", gesturile sunt
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
crescut din nou în 2000, devenind cunoscută pentru videoclipurile realizate cu minuțiozitate și extravagantele concerte în direct. În Australia, Asia și Europa artista a devenit una din cele mai recunoscute celebrități, fiind considerată și un sex simbol. În Australia, după ce criticii se arătaseră ostili față de ea la începutul carierei, a devenit între timp foarte apreciată pentru realizările sale. Pe 27 noiembrie 2007 a lansat cel de-al zecelea album de studio, intitulat "X". Până la sfârșitul anului 2007 a vândut peste 60
Kylie Minogue () [Corola-website/Science/299243_a_300572]
-
la începutul anului 1989. „Especially for You” a fost de asemenea primul single al lui Minogue care s-a vândut în peste 1 milion de exemplare în Marea Britanie (al doilea fiind „Can't Get You out of My Head”). Totuși, criticul Kevin Killian a descris melodia ca fiind: „absolut îngrozitoare...face să pară duetul Diana Ross/Lionel Richie ca fiind compus de Mahler”. Uneori se făcea referire la ea ca fiind „un peruș cântăreț”, de-a lungul anilor următori. Următorul ei
Kylie Minogue () [Corola-website/Science/299243_a_300572]
-
cu o altă variantă a melodiei „All I See”, o colaborare cu rapperul Mims. În ciuda promovării intensive, inclusiv o apariție în emisiunea "Dancing with the Stars", "X" a fost un eșec comercial, debutând și ocupând poziția maximă pe locul 139. Criticii au dat vina vânzării slabe pe alegerea ca prim single a melodiei „All I See”, care nu fusese încă testată în Marea Britanie, unde artista avusese mult succes. Minogue a numit piața muzicală din Statele Unite „dificilă”, spunând că „Uneori e greu
Kylie Minogue () [Corola-website/Science/299243_a_300572]
-
cunoscut pentru lucrările sale cu Marilyn Monroe. Stern a fotografiat-o în Los Angeles, și comparând-o cu Monroe a zis că „are o vulnerabilitate similară”. În ciuda succesului comercial și acceptarea ei ca sex simbol, sexualitatea i-a fost criticată, criticii considerând că se folosește de trupul ei pentru a ascunde lipsa talentului. A fost descrisă de unii ca fiind „drăguță, dar lipsită de talent”. Miki Berenyi din formația Lush a zis că „...e păcat că are atâta credibilitate când sunt
Kylie Minogue () [Corola-website/Science/299243_a_300572]
-
Petersburg la insistențele unui tată autoritar. După absolvire, a lucrat ca inginer proiectant, dar obișnuia să traducă cărți pentru a-și suplimenta fondurile. În 1846 are un succes uriaș cu primul său roman, "Oameni sărmani", și se face remarcat de criticul și filozoful Vissarion Belinski. A fost condamnat în 1849 la patru ani de muncă silnică în Siberia, din cauza implicării într-un grup de liberali utopiști, numit Cercul Petrașevski. Atacurile sale de epilepsie s-au instaurat pe fondul unor chinuitoare și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de specii jurnalistice și beletristice: eseul, memoriile, povestirea, schița, analiza (psihologică, politică, literară), sinteza, satira, pamfletul, polemica, alegoria sau corespondența cu cititorii. Un asemenea material eterogen, inegal tematic, dar și calitativ, poate fi încadrat doar cu foarte mare greutate de criticii literari. De altfel, antologiile de astăzi ale "Jurnalului" rețin doar câteva, cele mai semnificative estetic, din sutele de articole apărute în 1873, 1876-1877, 1880 și 1881. Dintre acestea, amintim " Visul unui om ridicol" (1877) -- povestea cu iz fantastic a unui
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
secularizate ale epocii, influențate de știintele occidentale, ale lumii intelectuale și educate din care era parte; un motiv principal al condamnării lui Dostoievski de către justiția țaristă a fost de altfel citirea publică a scrisorii lui Belinskii către Gogol, în care criticul face o clară distincție între Hristos și învățătura lui pe de-o parte și Biserica Ortodoxă pe de cealaltă, aceasta din urmă percepută fiind drept stâlp al despotismului autocratic și al superstiției. Mai târziu însă, spre sfârșitul vieții (după 1867
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
o universitate de stat cu numele lui Dostoievski. Străzi cu nume identic există și în Moscova, Sankt Petersburg și Tomsk. În Novgorod există o academie de teatru dedicată scriitorului ("Новгородский академический театр драмы имени Ф. М. Достоевского"). Din anul 1997, criticul de muzică și omul de radio Artemi Troițki prezintă emisiunea radiofonică «FM Достоевский». Un crater de pe Mercur a primit în 1979 numele scriitorului rus, iar o planetă minoră descoperită în 1981 de Liudmila Karacekina a fost denumită 3453 Dostoievski. Numeroase
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
secolului al XIX-lea promovată în special de pictorii Georges Seurat și Paul Signac, având ca scop fundamentarea științifică a achizițiilor făcute de impresionism în domeniul culorii și luminii. Termenul ""neoimpresionism"" a fost folosit pentru prima dată , în 1886, de către criticul de artă Felix Fénéon în revista "L'Art Moderne", ce apărea la Bruxelles. Seria de articole despre "fenomenul percepției", semnate de David Sutter (1880), observațiile fiziologilor și psihologilor privind efectele luminii și culorii, descoperirile fizicianului Hermann von Helmholtz, ce completează
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
22 August 2012. OMC promovează globalizarea economică și comerțul liber, care sunt considerate de mulți ca fiind două teme problematice. Tratatele OMC au fost acuzate de tendințe de parțialitate față de corporațiile multinaționale și față de națiunile bogate. În timp ce parteneriatul este voluntar, criticii sunt de părere că neparticiparea plasează țările neparticipante sub embargo, creând un sistem internațional de reguli economice forțate și descurajând schimbul și experimentarea. Procesul de luare a deciziilor în cadrul organizației și în ceea ce privește organizația a fost, de asemenea, supus criticilor. Cei
Organizația Mondială a Comerțului () [Corola-website/Science/299369_a_300698]
-
Concert în parcul Tuilleries"", în care putem recunoaște prietenii pictorului, printre care și pe Beaudelaire. Tema aleasă de Manet a fost surprinzătoare pentru acele timpuri, asemenea tablouri "plein-air" nu erau considerate artă adevărată, erau utilizate pentru ilustrarea revistelor și reportajelor. Criticii nu-și ascund dezaprobarea: "Pictura lui Manet supără ochiul, exact în același mod în care muzica falsă supără urechea", scria unul din aceștia. În 1863, trimite trei tablouri pentru Salon, unul dintre ele fiind ""Dejunul pe iarbă"", sunt și acestea
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
spectaculoasă: „Nimic din ce e publicat înainte nu ne putea face să prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a început și a continuat vreo zece ani, nu numai fără strălucire, dar și fără indicații de viitor“, nota Eugen Lovinescu. Criticul primește romanul "Ion" ca pe o izbândă a literaturii române, iar satisfacția sa este consemnată în studiul „Creația obiectivă. Liviu Rebreanu: Ion“. Pentru inițiatorul modernismului românesc, al cărui principiu de bază era "sincronismul" literaturii române cu cea europeană, romanul "Ion
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]