14,040 matches
-
scris Chiril și Metodiu, iar grafia a rămas aproape neschimbată timp de mai multe secole. Redactarea a ținut cont de regulile stabilite prin reforma patriarhului de Târnovo, Eftimie, un cărturar de seamă din secolul al XIV-lea. În 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în scrierea limbii române a avut loc adoptarea oficială a alfabetului latin în locul celui chirilic (după o perioadă de tranziție care a durat câteva decenii). La fel ca în cazul alfabetului latin, diverse litere chirilice cursive
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
au fost unite de Hanul Yadegar Mokhammad de Kazan. Conflictele cu rușii au început, ce începeau să colonizeze Uralii, intrând în conflict direct cu Moscova în 1555 și acceptând să trimită un tribut anual. La mijlocul secolului XVI, Taratul Rusiei sub domnia lui Ivan cel Groaznic, a cucerit hanatele tătare din Kazan și Astrakhan, anexând întreaga regiune Volga și deschizând un acces liber către Munții Urali. Colonizarea tărâmurilor estice de către Rusia a fost condusă de bogații negustori Stroganovi. Tarul Ivan al IV
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
și "3 mai 1808 - Împușcarea revoltaților madrileni", (1814). La sfârșitul anului 1807, armatele franceze ocupă Spania, împăratul Napoleon așază pe tronul Spaniei pe fratele său Joseph. La fel ca mulți contemporani din toată Europa, Goya a crezut la început că domnia lui Napoleon va duce la răspândirea ideilor revoluționare și la democratizarea Spaniei. Aceste speranțe sunt șterse de războiul care va dura până în anul 1814, până în momentul retragerii trupelor franceze. După întoarcerea la tron a regelui Ferdinand al VII-lea, artistul
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
a devenit cel mai de seamă reprezentant al erudiției carolingiene. Un alt mare cărturar al renașterii carolingiene, care a reînviat biografia ca operă de artă, este Eginhard. Acesta luând ca model Viețile împăraților de Suetonius a alcătuit o relatare a domniei lui Carol cel Mare, însă, în stil cronicăresc. Amploarea pe care a luat-o scrisul în perioada carolingiană a dus la apariția frumoasei "minuscule carolingiene". Spre deosebire de scrierea merovingiană mult alungită și greu de descifrat, minuscula carolingiană era o scriere ordonată
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
mișcarea culturală și artistică din Anglia de la începutul secolului al XVI-lea până la mijlocul celui de al XVII-lea, perioadă pașnică de dezvoltare după sfârșitul Războiului de 100 de ani și al Războiului celor două roze. Această perioadă include lunga domnie a reginei Elisabeta I, de aceea mai este denumită ""Epoca Elisabetană"". Reprezentanți de seamă ai "Renașterii engleze" sunt: Se cultivă, mai ales, genul madrigalului, popularizat prin lucrarea ""Musica Transalpina"", publicată, în 1588, de Nicholas Yonge. Compozitori mai însemnați sunt: Pentru
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Tatiana, Maria, Anastasia și Țareviciul Alexei. Titlul de Țar, derivat din titlul roman Cezar, ajuns în rusă prin bizantinul "Kaisar", a fost abolit oficial în 1712 de Petru cel Mare, dar a fost folosit în mod neoficial de-a lungul domniei lui Nicolae. Titlul său oficial era: "Noi, Nicolae al Doilea, prin mila lui Dumnezeu, Împărat și Autocrat al Întregii Rusii, Țar al Moscovei, Kievului, Vladimirului, Novgorodului, Astrahanului, Poloniei , Siberiei, Crimeii, Georgiei, Stăpân al Pskovului, Mare Duce de Smolensk, Lituania, Volkinia
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
lipsit Rusia de acea "școală" care să ridice, în timp, nivelul politic al publicului - așa cum se întâmpla în acei ani în Prusia, de exemplu - și în același timp a lipsit administrația de serviciile a sute de oameni capabili. Începând cu domnia lui Petru cel Mare, clasa privilegiată ca și împărații ruși au înțeles că fără o reformă care să modernizeze țara, aceasta va continua să piardă influență și putere în raport cu celelalte națiuni ale Vestului (țarul Nicolae al II-lea însuși a
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
a fost demolată în 1933 din ordinul lui Stalin. Reconstrucția Kremlinului a fost inițiativa marelui prinț Ivan al III-lea, care a invitat din Italia renascentistă un numar de arhitecți versați, între care Pietro Antonio Solari și Marco Ruffo. În timpul domniei lui Ivan al III-lea au fost construite cele trei catedrale ale Kremlinului. Zidurile Kremlinului au fost construite între anii 1485 și 1495. După terminarea noilor ziduri ale Kremlinului și a bisericilor, prințul a decretat ca nici o structură să nu
Kremlinul din Moscova () [Corola-website/Science/298387_a_299716]
-
ani sub ocupație lituaniano-polonă (21 Septembrie 1610 - 26 Octombrie 1612) și a fost eliberat de o oaste de voluntari condusă de Kuzma Minin și Dmitri Pojarski. Această forță a susținut alegerea lui Mihail Romanov ca nou țar al Rusiei. În timpul domniei fiului sau, Alexei, au fost construite Catedrala Mântuitorului, Poarta armurilor, Palatul Terem, Parcul de amuzament și Palatul patriarhului Nifon. Dupa moartea lui Alexei, Kremlinul a fost martorul revoltei din Moscova din 1682, după care țarul Petru, abia a scăpat, a
Kremlinul din Moscova () [Corola-website/Science/298387_a_299716]
-
și câteva biserici. Exploziile au continuat încă trei zile. Din fericire, ploaia a deteriorat explozibilul și astfel distrugerile au fost de amploare redusă. Lucrările de restaurare au durat trei ani (1816 - 1819) și au fost coordonate de Osip Bove. În timpul domniei lui Alexandru I, câteva construcții vechi au fost renovate în stil neogotic. Guvernul sovietic s-a mutat la 12 martie 1918 de la Petrograd (cum se numea atunci St. Petersburg) la Moscova. Lenin a ales drept reședință clădirea Senatului din Kremlin
Kremlinul din Moscova () [Corola-website/Science/298387_a_299716]
-
la putere. Pompei și Crassus aveau să fie aleși consuli simultan pentru anul 55 î.Hr., lui Pompei încredințându-i-se regiunea Hispania, iar Crassus primind Siria. Pompei, gelos asupra creșterii pe care o înregistra armata lui Cezar, dorea securitatea unei domnii provinciale cu ajutorul legiunilor, iar Crassus dorea oportunitatea gloriei militare către est, în Parthia. După soluționarea problemelor, Crassus și Pompei s-au întors la Roma pentru a participa la alegerile din 55 î.Hr.. În ciuda înverșunatei rezistențe din partea Optimaților, inclusiv o întârziere
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
în urma bătăliei de la Posada din 9-12 noiembrie 1330, dintre voievodul român Basarab I și regele Carol Robert de Anjou. Ulterior, pierdu și controlul celei de a doua țări românești, Moldova în 1359. Un moment culminant în istoria Ungariei îl constituie domnia regelui Matei Corvin, dintr-o familie nobilă cu rădăcini în Transilvania. Regele Matia Corvin, a fost fiul lui "Ioan de Hunedoara" - regent al Ungariei (cunoscut de către maghiari ca János Hunyadi) și a condus Regatul Ungar din 1458 până în 1490. În
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
din Moldova. În 1351 regele Ungariei Ludovic de Anjou încheie la Siret un tratat cu ducele Lituaniei. Prin acest tratat sunt definite granițele principatului Moldova, granițe care se vor păstra sute de ani. Între 1354-1358 Siret este capitala Moldovei, în timpul domniei principelui Sas Vodă. În 1358 este finalizată construcția Bisericii Sfântă Treime care a servit că biserică a curții princiare. Această biserică s-a păstrat în forma ei inițială până în zilele noastre și este și în prezent funcțională, deservind o parohie
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
în orașul Siret. Biserică Sfântă Treime a servit ca model arhitectural pentru lăcașurile de cult ortodoxe construite în principatul Moldova în următorii 150 de ani. Această biserică este inclusă în patrimoniul național. În perioada 1359-1365 Șiretul este capitala Moldovei, în timpul domniei principelui Bogdan I. Între 1365-1373, orașul este capitala a Moldovei, în timpul domniei principelui Lațcu Vodă. În 1370 se termină construcția Bisericii Sfanțul Ioan Botezătorul, lucrările fiind finanțate de principesa Margareta Musată, mama princepului Petru I Mușat. Biserică a funcționat că
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
lăcașurile de cult ortodoxe construite în principatul Moldova în următorii 150 de ani. Această biserică este inclusă în patrimoniul național. În perioada 1359-1365 Șiretul este capitala Moldovei, în timpul domniei principelui Bogdan I. Între 1365-1373, orașul este capitala a Moldovei, în timpul domniei principelui Lațcu Vodă. În 1370 se termină construcția Bisericii Sfanțul Ioan Botezătorul, lucrările fiind finanțate de principesa Margareta Musată, mama princepului Petru I Mușat. Biserică a funcționat că biserică episcopala romano-catolică din 1371. Biserică nu s-a păstrat în forma
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
Moldovei după care a scris un poem în care vorbește despre existența bisericilor armenești din Siret, Suceava și alte localități, precum și despre persecuțiile la care erau supuși uneori aceștia. În acea perioadă Moldova era instabilă din punct de vedere politic, domniile principilor fiind foarte scurte. Unii dintre principi au fost ostili armenilor, alții în schimb i-au sprijinit. În perioada 1632-1639 călugărul italian Nicolo Barsi vizitează Moldova și în scrierile sale amintește că a vizitat orașul Siret în care se află
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
unicat pentru țara noastră) - denotă că Segarcea a fost, indiscutabil, o veche așezare geto-dacica și o mare necropola romană.Prima mențiune documentara despre existența unei moșii la Segarcea este cea din actul din 10 iunie 1416, scris la Argeș, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Prin acest document, domnitorul întărește unor boieri moșiile. Printre boierii care au semnat actul se găsește și un boier cu numele "Dragomir de la Segarcea". Existența unei moșii Segarcea, presupune și existența unei comunități umane care lucra
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
din iobagii români de la Hundorf și Ernea. După moartea lui Grigorie Apafi, domeniul cetății Dumbrăveni revine integral în posesia lui Mihai Apafi I care este ales principe, la Târgu Mureș, în 16 septembrie 1661. Târgul Dumbrăveni devine reședința domneasca. Dar domnia lui Mihai Apafi I nu este de bun augur deoarece ”era mai bun de popa decât de principe” (cronicarul Mihai Cserei). Îi plăcea vinul, bea o vadra de opt cupe pe zi și avea ”pasiunea de a drege mereu oroloage
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
al țării. Datorită morții, la 24 noiembrie 1927, a lui I.I.C. Brătianu, P.N.Ț. obține la alegerile din 1927 o majoritate zdrobitoare. La 6 iunie 1930, Carol al II-lea vine în țară, fiind proclamat rege la 8 iunie 1930. Domnia lui Carol al II-lea a reprezentat o trecere de la monarhia constituțională, la instaurarea unui regim de autoritate monarhică (dictatura regală instaurată în 1938). Carol al II-lea a sprijinit cultura și modernizarea societății românești, însă nu a avut nici un
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
bucătării gigantice mobilate abundent si cu un personal de specialitate numeros. In renumita carte despre Pantagruel, scriitorul Rabelais enumera 385 feluri de mâncare si citează 78 feluri de dulceuri. Legumele erau disprețuite, fiind folosite doar in ciorbele de post. În timpul domniei regelui Ludovic al XIV-lea bucătăria devine mai metodică si mai simplă. Începe servirea bucatelor într-o ordine logică si igienică: supe, antreuri, fripturi, salate, dulciuri, deserturi. Se generalizează folosirea furculiței, lingurii si șervetului, dar și schimbarea tacâmurilor si farfuriilor
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
ci în Ziua Întemeietorului - 21 aprilie. Acest lucru împiedica biserica romana timpurie să sărbătorească Paștele după 21 aprilie, deoarece sărbătorile de Ziua Întemeietorului erau în dezacord cu sobrietatea Postului Mare. Pe lângă anii consulari, romanii mai foloseau uneori și anii de domnie ai unui împărat. "Anno Diocletiani", numiți astfel după Dioclețian, au fost folosiți de creștinii din Alexandria pentru a-și numerota Paștile de-a lungul secolului al IV-lea și al V-lea. În 537, Iustinian a hotărât ca, din acel
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
iulie 1504, Suceava), supranumit sau, după canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Română, și Sfânt, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române. Ștefan ce Mare este considerat o personalitate marcantă a istoriei României, înzestrată cu mari calități de om de stat, diplomat și conducător militar. Aceste calități i-au permis să treacă cu bine peste momentele
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
și conducător militar. Aceste calități i-au permis să treacă cu bine peste momentele de criză majoră, generate fie de intervențiile militare ale statelor vecine fie de încercări, din interior sau sprijinite din exteriorul țării, de îndepărtare a sa de la domnie. În timpul domniei sale Moldova atinge apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială. Pe plan intern și-a bazat regimul pe o nouă clasă conducătoare formată din oameni proveniți preponderent din mica boierime
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Lăpușna și Hotin. Cea de-a doua direcție majoră a fost crearea unei armate moderne cu o componentă permanentă, profesionistă și semiprofesionistă și o componentă de masă, formată din corpuri de răzeși înarmați, mobilizați în cazul marilor campanii militare. Pe parcursul domniei a dus peste 40 de războie sau bătălii, marea lor majoritate victorioase, cele mai semnificative fiind victoria de la Baia asupra lui Matei Corvin în 1467, victoria de la Lipnic împotriva tătarilor, în 1469 sau victoria de la Bătălia de la Codrii Cosminului asupra
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
de trei ori, cu Evdochia - fiica marelui cneaz de Kiev, Maria din Mangop - din familia imperială bizantină și Maria Voichița - fiica lui Radu cel Frumos, căsătorii în care s-au născut șapte copii. Începând cu 1497 l-a asociat la domnie pe fiul său Bogdan al III-lea, care-i va succede la tron. A murit la 2 iulie 1504 fiind înmormântat la Mănăstirea Putna. Conform tradiției, Ștefan cel Mare s-a născut la moșia tatălui său de la Borzești, ca fiu
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]