12,993 matches
-
fost organizat cu sprijinul nemijlocit al fabricii de instrumente muzicale, Hora Reghin. Maria Gheorghiu a făcut parte din juriul a numeroase festivaluri de muzică folk, de multe ori fiind desemnată președintă a juriului: "Tatiana Stepa" - Mizil, "Toamna Baladelor", "Flori de gheață" și "MiniStar Cireșar" - București, "Acustic Live Festival" - Reghin, "Dor de Folk" - Brașov, "Fălticeni Folk" - Fălticeni. La începutul carierei, Maria Gheorghiu a fost inflențată de cantautoarele Joan Baez și Marcela Saftiuc. Este pasionată de fado. Renumita artistă portugheză Dulce Pontes a
Maria Gheorghiu () [Corola-website/Science/314307_a_315636]
-
Foc și Gheață: Cronica Dragonilor (în ) este un film fantastic de televiziune româno-american din 2008, regizat de francezul Jean-Christophe Comar (Pitof). El a fost produs de MediaPro Pictures în colaborare cu Sci-Fi Channel. Filmările au fost realizate integral în România, ca și efectele
Fire and Ice: Cronica Dragonilor () [Corola-website/Science/314308_a_315637]
-
locuitorii din Carpia, ceea ce ar fi însemnat dispariția regatului Carpia. Regele Augustin ia în calcul posibilitatea de a apela la cavalerul Alador, singurul care a ucis vreodată un dragon. În timpul domniei regelui Quilok I el a ucis un dragon de gheață care amenința regatul vecin, dar succesorul la tron, Quilok al II-lea, l-a alungat din regat pe motiv de trădare și i-a retras titlul de cavaler. De atunci, Alador trăia în Pădurea Izma, un loc straniu și periculos
Fire and Ice: Cronica Dragonilor () [Corola-website/Science/314308_a_315637]
-
-l putea oferi Gabriel, monarhul acceptă după ce tânărul reușește să alunge dragonul cu ajutorul unei arme inventate de Sangimel. Gabriel le spune că Quilok ține ascuns în turnul castelului său un dracone (un oul de dragon) care provenea de la dragonul de gheață ucis de Alador, ceea ce face ca regatul său să fie protejat. Tânărul susține că numai un dragon poate ucide un alt dragon. Pentru a proteja regatul și a-i dovedi tatălui ei că poate fi demnă de a-i succeda
Fire and Ice: Cronica Dragonilor () [Corola-website/Science/314308_a_315637]
-
tatălui ei că poate fi demnă de a-i succeda la tron, Luisa i se alătură lui Gabriel și Sangimel. În timp ce Gabriel pătrunde în castelul lui Quilok și fură dracone-ul, Sangimel se duce în vârful muntelui unde eliberează dragonul de gheață, singurul care poate înfrunta monstrul ce le distruge regatul. În această perioadă Paxian o prinde pe Luisa, dezvăluind că el a fost cel care a trezit dragonul de foc pentru ca regele Quilok să subjuge Carpia. Luisa este salvată de Gabriel
Fire and Ice: Cronica Dragonilor () [Corola-website/Science/314308_a_315637]
-
o prinde pe Luisa, dezvăluind că el a fost cel care a trezit dragonul de foc pentru ca regele Quilok să subjuge Carpia. Luisa este salvată de Gabriel din mâinile oștenilor lui Paxian. Tânărul pune oul pe foc, iar dragonul de gheață, simțind că unul din specia lui este în pericol, vine în Pădurea Izma. Cei doi dragoni se simt unul pe celălalt și între ei începe o luptă pe viață și pe moarte. Sangimel crede că dragonul de gheață este mai
Fire and Ice: Cronica Dragonilor () [Corola-website/Science/314308_a_315637]
-
dragonul de gheață, simțind că unul din specia lui este în pericol, vine în Pădurea Izma. Cei doi dragoni se simt unul pe celălalt și între ei începe o luptă pe viață și pe moarte. Sangimel crede că dragonul de gheață este mai puternic decât cel de foc. Între timp, regele Quilok îl trimite pe cavalerul Pontiero (Cabral Ibacka) să recupereze dracone-ul. Cei trei sunt ajunși din urmă de oștenii lui Quilok, iar Sangimel este rănit grav și moare. Aflând că
Fire and Ice: Cronica Dragonilor () [Corola-website/Science/314308_a_315637]
-
ajunși din urmă de oștenii lui Quilok, iar Sangimel este rănit grav și moare. Aflând că Paxian este un trădător, regele Augustin se duce să-l caute și să-l ucidă, dar este străpuns de sabia lui Quilok. Dragonul de gheață a învins în cele din urmă dragonul de foc, punând acum în pericol ambele regate. Cavalerul Pontiero i se alătură fiului fostului său comandant, punându-și oastea la dispoziție pentru a scăpa regatele de dragon. Gabriel atrage dragonul de gheață
Fire and Ice: Cronica Dragonilor () [Corola-website/Science/314308_a_315637]
-
gheață a învins în cele din urmă dragonul de foc, punând acum în pericol ambele regate. Cavalerul Pontiero i se alătură fiului fostului său comandant, punându-și oastea la dispoziție pentru a scăpa regatele de dragon. Gabriel atrage dragonul de gheață într-o mină de sare, îngropându-l acolo sub stânci. Aventura la care iau parte Luisa și Gabriel îi apropie, între cei doi înfiripându-se o neașteptată poveste de dragoste. Între timp, regina Remini îl înjunghie mortal pe Quilok care
Fire and Ice: Cronica Dragonilor () [Corola-website/Science/314308_a_315637]
-
realizate 532 de shot-uri de efecte vizuale față de aproximativ 150 de shot-uri pentru o producție de acest gen. Cea mai mare muncă a fost depusă la crearea dragonilor și a luptelor, dar s-au realizat pe calculator castele, ținuturi de gheață, munți și o mină de sare. Premiera mondiala a filmului a avut loc pe 18 octombrie 2009, pe canalul de televiziune Sci Fi Channel din Statele Unite ale Americii, în timp ce premiera în România a avut loc abia la 2 ianuarie 2009
Fire and Ice: Cronica Dragonilor () [Corola-website/Science/314308_a_315637]
-
La 23 decembrie 2008, scriitorul Stelian Țurlea a publicat cartea "„Fire & Ice. Cronica dra-go-nilor”" la Editura RAO din București. Ea este o poveste fantastică care adaptează filmul „Fire & Ice”. În această carte, un dragon de foc și apoi unul de gheață amenință pe rând două țări mici aflate la margine de continent, una fiind condusă de un rege bun și înțelept, iar cealaltă de un rege rău și viclean. Un tânăr neînfricat pe nume Gabriel pornește la luptă împotriva dragonilor, fiind
Fire and Ice: Cronica Dragonilor () [Corola-website/Science/314308_a_315637]
-
sunt orientate în direcții diferite. În interiorul unui domeniu, moleculele sunt însă bine ordonate. Materialele ce pot avea stări de cristal lichid pot să nu fie întotdeauna într-o fază de cristal lichid (la fel cum apa se poate transforma în gheață sau abur). Cristalele lichide pot fi împărțite în faze , și metalotropice. Cristalele lichide termotrope și liotropice sunt formate în mare parte din molecule organice, deși sunt cunoscute și câteva minerale. Cristalele lichide termotrope prezintă o tranziție de fază în faza
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
în Tracia erau din ce în ce mai devastatoare. În anul 1086, respingând una dintre aceste incursiuni, a căzut în lupta de la Beliatoba, favoritul împăratului, marele domestic Grigore Pacurianos. Un an mai târziu, o hoardă de 80.000 de invadatori a trecut Dunărea pe gheață, împăratul a izbutit să-i respingă pentru scurt timp. În toamna anului 1088, Alexie a condus o expediție împotriva pecenegilor, care cuceriseră Dristra (Dorostolon). Retrăgându-se, după asediul eșuat al cetății, armata bizantină a fost risipită, în timpul marșului prin munții
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
de calotele glaciare și de ghețari. O parte semnificativă a insulei Ellesmere, cca. 84.000 km este acoperită de calote glaciare și de ghețari. Până în secolul al XX-lea, coasta de nord-vest a insulei era acoperită de o platformă de gheață cu suprafața de 8.900 km, însă în secolul trecut aceasta s-a redus cu cca. 90%, formându-se platformele de gheață separate Alfred Ernest, Ayles, Milne, Ward Hunt și Markham. Un studiu din 1986 a arătat că între 1959
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
de ghețari. Până în secolul al XX-lea, coasta de nord-vest a insulei era acoperită de o platformă de gheață cu suprafața de 8.900 km, însă în secolul trecut aceasta s-a redus cu cca. 90%, formându-se platformele de gheață separate Alfred Ernest, Ayles, Milne, Ward Hunt și Markham. Un studiu din 1986 a arătat că între 1959 și 1974, din platformele de gheață Milne și Ayles s-a desprins un volum de gheață de 3,3 km, corespunzând unei
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
km, însă în secolul trecut aceasta s-a redus cu cca. 90%, formându-se platformele de gheață separate Alfred Ernest, Ayles, Milne, Ward Hunt și Markham. Un studiu din 1986 a arătat că între 1959 și 1974, din platformele de gheață Milne și Ayles s-a desprins un volum de gheață de 3,3 km, corespunzând unei suprafețe de 48 km. Platforma de gheață Ward Hunt, pe coasta de nord a insulei Ellesmere, a fost afectată de o desprindere masivă (600
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
cca. 90%, formându-se platformele de gheață separate Alfred Ernest, Ayles, Milne, Ward Hunt și Markham. Un studiu din 1986 a arătat că între 1959 și 1974, din platformele de gheață Milne și Ayles s-a desprins un volum de gheață de 3,3 km, corespunzând unei suprafețe de 48 km. Platforma de gheață Ward Hunt, pe coasta de nord a insulei Ellesmere, a fost afectată de o desprindere masivă (600 km) în 1961-1962 și apoi a pierdut cca. 27% din
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
Hunt și Markham. Un studiu din 1986 a arătat că între 1959 și 1974, din platformele de gheață Milne și Ayles s-a desprins un volum de gheață de 3,3 km, corespunzând unei suprafețe de 48 km. Platforma de gheață Ward Hunt, pe coasta de nord a insulei Ellesmere, a fost afectată de o desprindere masivă (600 km) în 1961-1962 și apoi a pierdut cca. 27% din grosime între 1967 și 1999. Alte desprinderi din platforma de gheață Ward Hunt
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
Platforma de gheață Ward Hunt, pe coasta de nord a insulei Ellesmere, a fost afectată de o desprindere masivă (600 km) în 1961-1962 și apoi a pierdut cca. 27% din grosime între 1967 și 1999. Alte desprinderi din platforma de gheață Ward Hunt au avut loc în vara anului 2002 și în iulie 2008 . Platforma de gheață Ayles, cu o suprafață de 66 km, s-a desprins complet în 13 august 2005. Aproape o cincime din partea nordică a insulei este inclusă
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
o desprindere masivă (600 km) în 1961-1962 și apoi a pierdut cca. 27% din grosime între 1967 și 1999. Alte desprinderi din platforma de gheață Ward Hunt au avut loc în vara anului 2002 și în iulie 2008 . Platforma de gheață Ayles, cu o suprafață de 66 km, s-a desprins complet în 13 august 2005. Aproape o cincime din partea nordică a insulei este inclusă în Parcul Național Quttinirpaaq, fondat în 1988 ca rezervație naturală și transformat în parc național în
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
Hazen și o serie de fiorduri și ghețari. Cea mai mare parte a insulei Ellesmere este clasificată ca deșert arctic. Vegetația este în general de tip tundră, mai rară, datorită precipitațiilor reduse și terenului acoperit în mare parte de zăpadă, gheață și pietriș grosolan. Deoarece temperaturile scăzute încetinesc descompunerea organică și chimică, s-a format doar un strat relativ subțire de sol. În Parcul Național Quttinirpaaq au fost documentate 154 specii de cormofite, împreună cu 44 specii de licheni și 193 specii
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
care la acea vreme era președintele Societății Regale Britanice de Geografie. Explorarea coastei de est a fost complet explorată de expediția polară britanică a lui George Nares din 1875-1876. Cu acea ocazie, locotenentul Pelham Aldrich a studiat și platforma de gheață Ward Hunt și a înconjurat partea nordică a insulei, dând numele de Capul Columbia extremității sale nordice. În 1881-1882, expediția americană condusă de Adolphus Greely a traversat insula de la est la vest. În 1898-1902, Otto Sverdrup a explorat coasta de
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
a insulei Ellesmere, este așezarea civilă cea mai nordică din America de Nord, baza militară Alert fiind cea mai nordică așezare locuită permanent din lume Până în urmă cu 10.000 de ani, insulele din au fost acoperite de un strat gros de gheață în timpul Glaciațiunii Wisconsin. . Primii locuitori ai insulelor arctice canadiene aparțineau așa-numitei Culturi paleo-eschimose timpurii sau Pre-Dorset, care în urmă cu cca. 4000 de ani a început să se răspândească dinspre Alaska de Vest spre est . În jurul anului 1000 î.Hr.
Arhipelagul Arctic Canadian () [Corola-website/Science/313387_a_314716]
-
s-a ridicat pe locul satului de pescari cu același nume, fiind astăzi un important centru industrial al țării. Data înființării este 14 august 1975. Anterior, funcționa aici o pescărie, unde peștele era fie afumat, fie conservat în ghețării tradiționale, gheața fiind luată iarna de pe Lacul Tașaul și păstrându-se toată vara așternută între straturi izolante de paie. Considerată o perlă a litoralului românesc, este situată pe cordonul de nisip ce separă apele sărate ale mării de apele dulci ale lacului
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Oceanul Atlantic de Sud, la sud-vest de Capul Bunei Speranțe din Africa de Sud (la ). Este o dependență a Norvegiei, fiind plasată la nord de limita de aplicabilitate a Tratatului Antarctic. ocupă o suprafață de 49 km, din care 93% este acoperită de gheață; Linia de coastă, abruptă și înaltă, are o lungime de 29,6 km. Insula Bouvet este cea mai izolată insulă din lume. Cel mai apropiat punct de uscat este Țara Reginei Maud din Antarctida, aflată la peste 1.600 km
Insula Bouvet () [Corola-website/Science/313422_a_314751]