12,265 matches
-
pictează tot timpul în atelierul tatălui, în special naturi moarte, ieșind din când în când și la peisaj. Studiază după maeștri, face cópii în creion și ulei după El Greco, Vermeer, Degas, Velasquez, Tizian, Giotto, Fra Angelico, ..., sculptură antică egipteană și greacă..., pictură etrusca..., și după pictori moderni, preocupare care-l urmărește toată viața. În 1976 termină liceul și se căsătorește cu Florica Minea. Urmează cursurile la secția de artă monumentala a Institutului de Artă „Nicolae Grigorescu” din București (sfătuit de tatăl
Constantin Pacea () [Corola-website/Science/331716_a_333045]
-
domeniul juridic, o ordonanță dată de regele Carol al VIII-lea în 1490 prevăzând folosirea „limbii franceze sau materne” în provincia Languedoc, la interogatorii și în procesele verbale. Evoluția limbii este influențată de traduceri din juriști romani și din filozofi greci. În același timp se dezvoltă o literatură originală de valoare, precum poeziile lui François Villon, apărând și farsa, specie comică destinată unui public mai puțin instruit. Secolul al XVI-lea, în ciuda frământărilor cauzate de războaiele pentru Italia și de cele
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
și multe italianisme, curtea regală fiind foarte receptivă la acestea. Mai mulți cărturari combat excesele acestei influențe, luând apărarea limbii franceze. Cel mai combativ dintre aceștia este Henri Estienne, în trei lucrări: "Traicté de la Conformité du langage françois avec le grec" (Tratat despre conformitatea limbii franceze cu greaca) (1565), "Deux dialogues du nouveau langage françois italianizé..." (Două dialoguri despre noua franceză italianizată...) (1578) și "De la précellence du langage françois" (Despre superioritatea limbii franceze) (1579). Și cuvinte din limba greacă începuseră deja
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
avec le grec" (Tratat despre conformitatea limbii franceze cu greaca) (1565), "Deux dialogues du nouveau langage françois italianizé..." (Două dialoguri despre noua franceză italianizată...) (1578) și "De la précellence du langage françois" (Despre superioritatea limbii franceze) (1579). Și cuvinte din limba greacă începuseră deja să fie adoptate în franceza veche prin intermediul latinei medievale, dar începând cu secolul al XIV-lea sunt introduse și direct, prin traduceri din filozofii greci, fenomen care se intensifică în epoca Renașterii. Grafia limbii franceze este încă foarte
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
précellence du langage françois" (Despre superioritatea limbii franceze) (1579). Și cuvinte din limba greacă începuseră deja să fie adoptate în franceza veche prin intermediul latinei medievale, dar începând cu secolul al XIV-lea sunt introduse și direct, prin traduceri din filozofii greci, fenomen care se intensifică în epoca Renașterii. Grafia limbii franceze este încă foarte neunitară în perioada francezei medii și se simte nevoia reglementării ei. Se confruntă partizanii redării cât mai fidele a pronunțării, ca de exemplu Louis Meigret, cu tradiționaliștii
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Pastior în germană, Franyo Zoltan și Balogh Iozsef în maghiară, Melike Roman în turcă, Shlomo David în ivrit, O. Gurigan în esperanto etc. La rândul său a tălmăcit pentru prima oară în românește poeți polonezi ca T. Roziewic, Cz. Milosz, greci ca Iannis Ritzos, M. Ludemis, T. Livaditis, turci ca Nazim Hikmet etc. Centrul Biografic Internațional de la Cambridge și Institutul Biografic American au inclus biografia lui Toma George Maiorescu în importante cărți de referință. Printre ele: "Five Thousand Personalities of the
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
(greaca veche: Ἴφικλος ὁ Ῥόδιος, "Iphiklos ho Rhodios") este un personaj minor din mitologia greacă. Erou local al insulei Rodos din Marea Egee, el a fost conducătorul dorienilor care au pus capăt dominației feniciene din insulă. Episodul este relatat de Athenaios, în lucrarea sa "Deipnosophistai (Banchetul filosofilor)", care reprezintă o sursă literară relativ târzie, datând de la
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
a populației și, prin urmare, reprezenta una din activitățile economice principale. Era departe de a fi considerată o ocupație ilegală: orașele nu o condamnau iar bordelurile funcționau fără nicio restricție. Unul din conceptele fundamentale în jurul căruia s-a dezvoltat societatea greacă antică a fost acela de „cetățean (membru al cetății)”, ca unic beneficiar de drepturi și libertăți civice. Cetățean deveneau doar copiii născuți din căsătoria dintre un cetățean și o femeie liberă, fiică a unui cetățean. Acest fapt a impus o
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
a vieții cetății. În Atena, i se atribuie legendarului legiuitor Solon crearea de bordeluri de stat (lupanare), așa numitele „dicterion”, la prețuri moderate, beneficiare ale unui privilegiu de inviolabilitate și care erau supravegheate de funcționari publici. Pe lângă aceste bordeluri, societatea greacă antică a cunoscut și existența hetairelor sau curtezanelor, care reprezentau segmentul de lux al prostituției, fiind destinate elitei politico-economice a cetății. Fenomenul prostituției afecta în mod inegal cele două sexe: cei care se prostituau erau femei de toate vârstele și
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
al prostituției, fiind destinate elitei politico-economice a cetății. Fenomenul prostituției afecta în mod inegal cele două sexe: cei care se prostituau erau femei de toate vârstele și bărbați tineri, în timp ce clientela acestora era una predominant masculină. Trebuie menționat că societatea greacă antică accepta bărbaților orice tip de legătură, fie heterosexuală fie homosexuală, fără a face însă o distincție identitară, în timp ce femeilor le era interzisă orice fel de legătură extraconjugală. Pentru a înțelege concepțiile despre viața sexuală a grecilor antici trebuie avute
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
extraconjugale, în particular cu băieți tineri. Într-o manieră analogă, un bărbat care poseda un adolescent nu făcea decât să își exprime astfel superioritatea poziției sale, economică, socială sau politică. Homosexualitatea, în sensul ei modern, nu era acceptată de societatea greacă: dragostea bărbaților nu era și nu trebuia deturnată de la iubirea pentru femei. Norma socială cerând de la toți cetățenii să se căsătorească și să aibă copii. Societatea greacă antică era una profund homofobă și puțin tolerantă: bărbații efeminați sau „alergătorii după
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
socială sau politică. Homosexualitatea, în sensul ei modern, nu era acceptată de societatea greacă: dragostea bărbaților nu era și nu trebuia deturnată de la iubirea pentru femei. Norma socială cerând de la toți cetățenii să se căsătorească și să aibă copii. Societatea greacă antică era una profund homofobă și puțin tolerantă: bărbații efeminați sau „alergătorii după băieți” erau luați în derâdere, disprețuiți și batjocoriți. Aceste lucruri erau reflectate și în normele morale și juridice care guvernau societatea grecilor antici. În Atena, doar soțiile
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
încă din acele timpuri, bordelul pe care aceasta îl ținea lângă templul lui Dionis era prezentat ca o curiozitate. Care era condiția socială a prostituatelor din Grecia Antică este dificil de evaluat. Ca femei, ele erau deja marginalizate în societatea greacă. Nu ne-au parvenit mărturii directe despre viața lor sau despre condițiile din bordelurile în care lucrau. E de presupus totuși că bordelurile din Grecia fuseseră similare cu cele din Roma Antică așa cum au fost descrise de anumiți scriitori sau
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
totuși că bordelurile din Grecia fuseseră similare cu cele din Roma Antică așa cum au fost descrise de anumiți scriitori sau cum s-au păstrat conservate în Pompei: locuri sumbre, înghesuite și urât mirositoare. Unul din numeroșii termeni argotici din limba greacă prin care erau desemnate prostituatele era "khamaitypes" ("χαμαιτυπής"), în traducere literală „care lovește pământul”, indicând prin aceasta că prestațiile acestora aveau loc direct pe solul gol. Anumiți autori, cum ar fi Lucian din Samosata în "Dialogul Curtezanelor" sau Alcifron în
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
de ficțiune. Prostituatele evocate sunt fie prostituate independente, fie curtezane (hetaire): sursele citate nu se apleacă aproape deloc asupra cazului femeilor sclave, în afară de a le considera ca bunuri ce pot fi valorificate. Aceste izvoare istorice arată clar ce credeau bărbații greci despre prostituate: în primul și în primul rând le reproșau caracterul lor mercantilist. Pentru un grec din antichitate, o persoană care se prostituează, bărbat sau femeie, o face din sărăcie și/sau de dragul câștigului material, dorința sexuală nefiind pentru acestea
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
dar constrâns de sărăcie, trebuie să-i dea acestuia în schimb bani peșin, măsuri de făină sau chiar haine. Existența bărbaților tineri prostituați, a famenilor plătiți cu prețuri foarte mari ca expresie a unui lux rafinat, demonstrează că societatea antică greacă includea și partea de satisfacere a plăcerilor fără de implicare sentimentală. La Sicyonos în Peloponez, bărbații se prostituau de plăcere, în numele zeului Dionysos. În contrast cu prostituția feminină, care cuprindea femei de toate vârstele, prostituția masculină este rezervată aproape în exclusivitate tinerilor adolescenți
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
El este tatăl istoricului literar și publicistului Lajos Kántor. După absolvirea gimnaziului în orașul natal (1910), a urmat studii la Colegiul Eötvös József din cadrul Universității din Budapesta, unde a obținut o diplomă de specializare ca profesor de limbile latină și greacă și de istorie antică (1914). A luptat în Primul Război Mondial și a fost luat prizonier, reîntorcându-se acasă abia în 1921. A lucrat ca profesor la Gimnaziul reformat de fete din Cluj (1922-1940), director al Liceului Pedagogic din Cluj
Lajos Kántor (filolog) () [Corola-website/Science/335562_a_336891]
-
Reformat din Cluj și la Institutul de formare a cadrelor didactice (1944-1951), apoi redactor la Academia Română pentru elaborarea dicționarului româno-maghiar (1951-1953) și corector la Editură Științifică (1953-1955). A obținut titlul științific de doctor cu o teza despre naturalistul și filozoful grec Teofrast (Budapesta, 1914). A îndeplinit funcția de secretar al Muzeului Ardelean (1927-1941), implicându-se în viață științifică ardeleana. A scris studii despre nuvelistica lui Caragiale ("Societatea de Mîine", 1927), despre corespondență lui Alexandru Odobescu (Erdélyi Irodalmi Szemle, 1929), despre activitatea
Lajos Kántor (filolog) () [Corola-website/Science/335562_a_336891]
-
lui M. Lysenko - Olga Alexandrovna O'Connor. La începutul lunii mai 1882 Kosach se deplasează în satul Kolodiazhne, care a devenit reședința permanentă. Între timp, Leșia și fratele său, Michael locuiesc în Kiev, să învețe de la profesori particulari, inclusiv studierea greacă și latină. În vara anului 1883 Leșia a fost diagnosticată cu tuberculoză osoasă, în luna octombrie a acelui an, profesorul Alexandr Rinek a operat pe brațul stâng, a îndepărtat oasele afectate de procesul patologic. În decembrie, Leșia se intoarce de la
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
a rămas o imagine pictată cu vopsele de ulei. După aceea Larisa a trebuit sa invete pe cont propriu, i-a ajutat foarte mult mama ei. Ea știa multe limbi europene, în plus față de slavă, ucraineană, rusă, poloneză, bulgară, și greacă și latină, indicând nivelul său intelectual ridicat. Elenă Petrovna a educat-o pe Leșia că o persoană puternică care nu a avut nici un drept de a supra-identifica sentimentele lor. În cazul în care acest "paidei" pot fi găsite în fiecare
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
mai tânără actrița căreia i-a fost înmânat prestigiosul premiu. Exarchopoulos a crescut în arondismentul 19 din Paris, lângă Place des Fêtes. Tatăl ei, Didier Exarchopoulos, este profesor de chitară, iar mama ei, Marină Niquet, asistenta medicala. Bunicul ei era grec. La vârsta de nouă ani, părinții ei au trimis-o la cursuri de actorie pentru a o ajuta să-și depășească timiditatea. A continuat să ia lecții până în 2005 când debutează în filmul "Martha". În 2006, Exarchopoulos a fost contactată
Adèle Exarchopoulos () [Corola-website/Science/335683_a_337012]
-
1895 Consiliul Comunal al Bucureștilor a considerat că denumirea „Biserica Hanul Colței” nu este potrivită și a decis să poarte numele ctitorului ei, redenumind-o „Sf. Ilie Kalenderu”. Între anii 1880-1897 a funcționat ca biserică grecească, liturghiile fiind oficiate în limba greacă. Începând din anul 1897-1898, aici s-a slujit din nou în limba română. Dupa instaurarea regimului comunist în România statul bulgar a renunțat în 1948 la bisericile bulgărești din București, Galați și Brăila. Biserica bulgară din București, ce se afla
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
Concordanței Exhaustive a lui Strong, înseamnă „trezorier”. Forma „Gizbar” apare în versiunea ebraică a Cărții lui Ezra (1:8) din Vechiul Testament. De fapt, cuvântul ebraic modern pentru „trezorier” este încă „Gizbar”. Prin secolul I î.Hr. Septuaginta a dat o traducere greacă a lui „Gizbar” în Ezra 1:8 ca „Gasbarinou”. Biblia nu precizează cine erau magii; există doar tradiții. Din moment ce traducerile în engleză ale Bibliei se referă la ei ca „oameni care studiau stelele”, se crede că ei erau astrologi, care
Gaspar (mag) () [Corola-website/Science/335753_a_337082]
-
unsprezece ani, el a învățat să citească și să vorbească, dar cu un impediment considerabil, fiind sprijinit energic de către mama sa. El a avut prilejul, cu ajutorul lui Edward Whitaker, să absolve un liceu. În urmare, Gray, bine învățat în limba greacă și latină, a ales medicina ca obiect de studiu. După ce nu a reușit să se califice ca medic, el a lucrat mai întâi (1793) ca asistent al clericului și filologului englez Robert Nares (1753-1829) la editarea jurnalului acestuia conservator „British
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
ani ca sclav pe o galeră romană, ținut în viață doar de dorința de răzbunare. Tribunul Quintus Arrius este impresionat de povestea lui și dispune ca sclavul evreu să nu mai fie înlănțuit atunci când vâslește. În timpul unei lupte cu pirații greci din Marea Egee, galera Astreea se scufundă, iar Iuda îl salvează pe tribun de la înec, cei doi fiind recuperați apoi de o navă romană. Bătălia cu pirații se termină cu victoria romanilor, iar Arrius obține eliberarea din sclavie a lui Iuda
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]