12,262 matches
-
care afectează o întreagă clasă de verbe intranzitive (de exemplu, în akhvakh). 5.3. Concepția scalară a tranzitivității Conform lui Lazard (1998: 55), concepția scalară a tranzitivității − adoptată în lingvistica românească de Pană Dindelegan (2003a și alte studii) − nu este incompatibilă cu cea tradițională, însă are avantajul de a permite comparația enunțurilor nu numai în interiorul aceleiași limbi, ci și între limbi diferite (din perspectiva lingvisticii generale). Articolul realizat de Hopper și Thompson (1980) este studiul cel mai citat despre tranzitivitatea scalară
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
circula, a colinda, a flutura, a hoinări, a merge, a rătăci, a umbla, a zbura. Explicația comună pentru acest fapt este că verbele în discuție nu conțin intrinsec informația "mișcare direcționată". Unele dintre aceste verbe denotă modul de mișcare, fiind incompatibile cu un grup locativ care să indice direcția (exemplele de sub (e)), altele sunt împiedicate de sensul lor lexical să accepte grupuri direcționale (exemplele de sub (f)). Deși unele dintre aceste verbe acceptă un grup locativ care indică direcția (exemplele de sub (g
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un argument în favoarea derivării inacuzative a verbelor reflexive. Faptul că operațiile de manipulare a grilei de roluri nu pot avea loc în Sintaxă explică de ce inacuzativele și verbele cu subiect Experimentator sunt derivate în Lexicon în toate limbile. Se este incompatibil cu morfologia nominală. În engleză, verbele reflexive sunt derivate în Lexicon, deci sunt posibile nominalizările; în franceză, verbele reflexive sunt create în Sintaxă, deci nu există un input reflexiv care să se nominalizeze. În limbile "sintactice", reflexivizarea este o operație
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
schimbări; sunt compatibile cu ambele sufixe (venirea/venitul, întinerirea/întineritul); toate acceptă nominalizarea de tip infinitiv [+ Telic]; în toate situațiile, argumentul unic, proiectat ca obiect, va fi lexicalizat în nominalul eveniment; uneori, supinul e marcat stilistic; ● verbele inergative atelice sunt incompatibile cu sufixul de infinitiv, care e telic; sunt însă compatibile cu cel de supin, care e atelic; majoritatea verbelor inergative au numai formă de supin, iar câteva au două forme: vorbit/vorbire, trăit/trăire; sufixul de supin este mai permisiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
alte explicații pentru cliticizare: Lonzi (1986)25 a demonstrat că, în anumite circumstanțe, subiectul postverbal al anumitor verbe inergative acceptă cliticizarea partitivă. Situația pare generală în limbile romanice. Lonzi (1986: 114) a observat că anumite inacuzative cu subiect animat sunt incompatibile cu cliticizarea partitivă. Longobardi (1991)26 a arătat că numai argumentele "posesive" ale numelui pot fi extrase dintr-un NP. Mackenzie formulează ipoteza că paralelismul dintre subiectul inacuzativ postverbal și obiectul direct se datorează unei structuri informaționale comune: cliticizarea partitivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu; ambele sunt împiedicate să fuzioneze în Pr. There apare dacă verbul are un argument DP în interiorul VP (inacuzativ); dacă nu există argument intern al VP, atunci apare it. Bowers (2002: 203) atrage atenția asupra faptului că inversiunea locativă este incompatibilă cu there. Grupul prepozițional locativ fuzionează succesiv cu PrP și TP pentru a le satisface trăsăturile EPP; deplasarea grupului locativ în structurile inacuzative în Spec,Pr este o altă modalitate de a satisface trăsăturile EPP ale Pr. Mackenzie (2006: 18
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
avea (ca verb plin și ca auxiliar) este un verb inacuzativ care selectează o propoziție redusă conținând un NP, în cazul utilizării posesive, sau un VP, în cazul utilizării ca auxiliar. Catalogarea verbului a avea drept inacuzativ nu ar fi incompatibilă cu prezența obiectului direct în Cazul acuzativ, pentru că acest Caz ar fi, de fapt, atribuit de prepoziția abstractă încorporată în a avea. Hoekstra (1994)18 argumentează în favoarea ideii că niciuna dintre ipostazele verbului 'a avea' (de auxiliar și de verb
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cunoscut, mai ales după unirea Principatelor, o semnificativă prosperitate, bucurându-se de binefacerile administrației române vreme de 22 de ani, până au căzut din nou sub dominația țaristă. Rusia nu se resemna cu situația creată prin prevederile Tratatului de la Paris, incompatibile cu aspirațiile sale de mare imperiu, cu tendințele sale de expansiune. În revendicările formulate de diplomații ruși cu fiecare ocazie, problema frontierei ruso-române era mereu ridicată, în același timp cu cea a revizuirii clauzelor navale din tratat. Acestea erau cele
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
nu voi insista asupra ei, rezumându-mă la două exemple. Sistemul industrial/tipul de familie. Este clasică din acest punct de vedere analiza lui Talcott Parsons (Parsons și Bales, 1955). Sistemul industrial, argumentează Parsons, este compatibil cu familia nucleară și incompatibil cu familia extinsă. În societățile tradiționale, în care stratificarea socială se realiza pe principiul castelor, relațiile de rudenie reprezintă instrumentul principal al dobândirii statutului social. Într-un sistem industrial, statutul social este dobândit prin performanțele individuale, fapt incompatibil cu familia
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nucleară și incompatibil cu familia extinsă. În societățile tradiționale, în care stratificarea socială se realiza pe principiul castelor, relațiile de rudenie reprezintă instrumentul principal al dobândirii statutului social. Într-un sistem industrial, statutul social este dobândit prin performanțele individuale, fapt incompatibil cu familia extinsă și cu importanța mare acordată relațiilor de rudenie care presează asupra dobândirii poziției sociale prin mecanisme contrare, independente de performanța individuală („nepotismul”). În plus, sistemul industrial presupune o mobilitate geografică ridicată a indivizilor, lucru care tinde să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asupra dobândirii poziției sociale prin mecanisme contrare, independente de performanța individuală („nepotismul”). În plus, sistemul industrial presupune o mobilitate geografică ridicată a indivizilor, lucru care tinde să nuclearizeze familia. Analizând religia dominantă din India, Max Weber argumenta că ea este incompatibilă cu procesul de modernizare a societății indiene (Singer, 1966). Predicția care decurge din această analiză este că, fie societatea indiană trebuie să renunțe la modernizare, fie, mai probabil, să renunțe la religia sa tradițională, adoptând o religie „modernă”, compatibilă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de producție, în acest caz). Între condițiile obiective și formele de organizare există o relație de compatibilitate/incompatibilitate. Această relație „se reflectă” în prima relație, în atitudinea persoanelor față de forma de organizare a activității lor. Când forma de organizare devine incompatibilă, discordantă în raport cu condițiile activității, se va cristaliza o atitudine negativă a persoanelor respective față de ea. Acționând în condițiile date, persoanele vor experimenta continuu dificultățile provenite din neconcordanța formei de organizare cu acestea. Discordanța obiectivă se va manifesta deci ca dificultate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
interese, dar poate fi și științifică atunci când (cazul clasei muncitoare la Marx) interesele respectivei clase sunt în concordanță principială cu cerințele legilor sociale, cu interesele generale ale dezvoltării întregii colectivități. În acest sens general, știința (sociologia) nu mai este principial incompatibilă cu ideologia. Dimpotrivă, în cazul clasei muncitoare, ideologia este necesar să se fundeze pe știință: este o ideologie științifică. În acest caz, cerințele obiectivității, după cum argumenta Lenin, nu mai sunt incompatibile, ci chiar coincid cuangajarea socială. Avem deci o ideologie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acest sens general, știința (sociologia) nu mai este principial incompatibilă cu ideologia. Dimpotrivă, în cazul clasei muncitoare, ideologia este necesar să se fundeze pe știință: este o ideologie științifică. În acest caz, cerințele obiectivității, după cum argumenta Lenin, nu mai sunt incompatibile, ci chiar coincid cuangajarea socială. Avem deci o ideologie mistificator-justificativă (care promovează interese sociale particulare, opuse structural altor interese) și o ideologie obiectivă, științifică, nu mai puțin însă angajată, care promovează interese concordante cu cerințele dezvoltării întregii colectivități. Din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
impozite, deoarece presupune că aceștia din urmă trebuie să renunțe la serviciile oferite de stat, lucru care nu este posibil dacă ținem cont de caracterul colectiv al nevoilor de satisfăcut pe seama cheltuielilor publice. După unii autori, chiar teoria echivalenței este incompatibilă cu justiția socială, deoarece cea mai mare nevoie de avantaje o au cei care au o capacitate foarte redusă de contribuție prin intermediul plății impozitelor 12. De asemenea, este de admis că În timp ce schimbul de echivalente presupune consimțământul părților intrate În
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
nu pot fi privite independent de cele corespunzătoare efectuării cheltuielilor publice, ambele categorii constituind Împreună un domeniu unitar de manifestare a finanțelor publice și a politicii fiscal-bugetare. Disocierea și tratarea lor separată „favorizează formularea de aprecieri și soluții nerealiste, uneori incompatibile Între ele sau În contradicție flagrantă cu cerințele de realizare a obiectivelor avute În vedere”73 și cu implicații negative În funcționarea Întregului sistem socio-economic În care se integrează firesc și subsistemul de impozite, denumit adesea sistem fiscal. 73 Filip
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
l’histoire, Paris, Seuil, 1971, 191). Veyne nu este singurul. Ralph Turner susține că „este dificil de imaginat o pradigmă unică aplicabilă totodată problemelor și nivelurilor de analiză existente În sociologie”, iar Raymond Boudon se referă la perspective diferite, chiar incompatibile În interiorul disciplinei, distingând trei opțiuni metodologice diferite care generează opt concepții de bază În cercetarea sociologică. Raționalismul sociologiei este astfel ușor penetrabil atât În corpul propriu-zis al disciplinei, care este mai degrabă un conglomerat - sociologia nu are nici astăzi un
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
trebuie apoi să jonglez pentru a mulțumi pe toată lumea: soțul, copii... Terapeutul - Ce credeți despre propria dumneavoastră persoană? Christine - Ca am dreptul să am viața mea personală, fără să fiu nevoită să mă justific și că acest drept nu este incompatibil cu păstrarea unor bune relații cu colegii. Tabel 6. Exemplu: noua fișă cu trei coloane a Christinei Situație Emoții Gânduri automate restructurate Colega mea de serviciu îmi cere să lucrez în locul ei într-o duminică. Proastă dispoziție (2/10) Fac
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
egal, pe nori, cu Yhwh? Cine este asemenea cu Yhwh între fiii zeilor? Dumnezeu este înfricoșător în sfatul celor sfinți, mare și de temut peste toți cei care îl înconjoară”. Doar într-o epocă succesivă această teologie va fi considerată incompatibilă cu credința în Dumnezeul unic; celelalte ființe divine care îl înconjoară pe Yhwh în consiliul său de curte vor deveni simple creaturi, degradate la nivelul intermediar între lumea divină și cea umană, așa cum ne arată uzuala înlocuire a locuțiunii benê
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
instituția „vecinătății”. „Conștientizând rolul social al normelor, devine provocare investigarea procesului de producere a acestora. Pe parcursul demersurilor investigative am dedus că nu numai posibilitățile oamenilor de a se raporta la reglementări sunt diferite, dar ei își justifică atitudinile în modalități incompatibile.” (Sfârlog, 2004, 173) Ele nu se exclud însă una pe alta, deoarece totalitatea acțiunilor umane implică o multitudine de valori, interese și motivații ce creează dinamica societății ca întreg. Diversitatea acestor norme și reguli de conduită, ca și modul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în parte, însă le asociază pe toate în moduri care șochează gustul obișnuit și care contrazic regulile clasice de combinare (respectând totuși compatibilitățile nou-descoperite de cercetători în domeniul chimiei alimentare; asocieri precum ciocolată / Roquefort sau ciocolată / Albastru de Auvergne, aparent incompatibile, se dovedesc a fi nu numai savuroase, ci și științific compatibile, grație prezenței în ambele ingrediente a multor compuși organici comuni). Această tendință nu este însă chiar o noutate; iată un pasaj din Paul Reboux, scris în anii ’30: „Trebuie
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
clar conturate. Pentru a evita căderea în separatism, autonomizarea unui grup cultural poate merge până acolo unde se menține conștiința apartenenței la un spațiu multicultural comun. Dincolo de aceasta se poate ajunge, la fenomenul perceperii culturii majoritare ca una dominatoare și incompatibilă cu participarea la construcția unui spatiu multicultural comun. Atunci când discutăm multiculturalitatea ca fapt de existență avem în vedere îndeosebi necesitatea afirmării unor identități clare, cu un profil propriu accentuat și capabile să intre în dialog cu alte identități. În felul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
politice sau din fundațiile ori asociațiile care funcționează pe lângă partidele politice; ... f) nu a fost agent sau colaborator al organelor de securitate ca poliție politică; ... g) nu a săvârșit infracțiuni, pentru care nu a intervenit reabilitarea care l-ar face incompatibil cu calitatea de membru în cadrul comisiei și, după caz, nu a săvârșit abateri disciplinare pentru care s-au aplicat sancțiuni disciplinare, pentru care nu a intervenit radierea în condițiile legii; ... h) are o bună reputație și o înaltă competență profesională
EUR-Lex () [Corola-website/Law/209069_a_210398]
-
președintelui ASAS. Pentru activitatea desfășurată, în calitate de membri ai consiliului de administrație, aceștia pot beneficia de o indemnizație lunară stabilită de președintele ASAS, dar nu mai mult de 10% din salariul de bază al directorului unității, în funcție de resursele financiare disponibile. Sunt incompatibili cu calitatea de membru al consiliului de administrație cei care, personal ori soțul/soția, copiii sau rudele până la gradul al II-lea inclusiv, sunt în același timp acționari sau asociați la societățile comerciale cu capital privat cu același profil ori
EUR-Lex () [Corola-website/Law/209380_a_210709]
-
poate fi desemnat membru în comisia de concurs sau în comisia de soluționare a contestațiilor funcționarul public care a fost sancționat disciplinar, iar sancțiunea aplicată nu a fost radiata, conform legii. ... (2) Calitatea de membru în comisia de concurs este incompatibilă cu calitatea de membru în comisia de soluționare a contestațiilor. ... Articolul 33 Nu poate fi desemnat membru în comisia de concurs sau în comisia de soluționare a contestațiilor funcționarul public care se află în următoarele cazuri de conflict de interese
EUR-Lex () [Corola-website/Law/203065_a_204394]