16,589 matches
-
colectivă la muzicieni" constituie un început abrupt, nou al gîndirii lui Halbwachs. Al doilea manuscris, din 1932, succedase deja unui moment de meditație fără rezultat asupra noțiunii de cadru și de uitare involuntară care l-a preocupat în anii 1925-1926. "Manuscrisul 1932" începuse o apărare a Cadrelor sociale, reluînd analiza în replică la obiecțiile lui Blondel. Mai mult decît ma-nuscrisul din 1932, articolul despre " Memoria colectivă la muzicieni" nu trimite la nici o referință sociologică; nimic nu pare să pregătească acest articol
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
senzațiilor (Bergson sau Proust), Memoria colectivă, în care găsim atîtea ecouri (mai ales în textele omise despre spațiu) ale ideii de societate a memoriilor culturale (matematicienii, pictorii), va reprezenta o noutate în raport cu ultimul ma-nuscris; o transformare care face ca ultimul manuscris care ne-a rămas (sau ultima sa fază, scrisă între 1938 și 1943) să fie ca un ecou al temelor din "Memoria muzicienilor". Articolul unifică prin mitul orchestrei primele variante ale manuscrisului din 1935-1938; dar credem că la originea încercării
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ultimul ma-nuscris; o transformare care face ca ultimul manuscris care ne-a rămas (sau ultima sa fază, scrisă între 1938 și 1943) să fie ca un ecou al temelor din "Memoria muzicienilor". Articolul unifică prin mitul orchestrei primele variante ale manuscrisului din 1935-1938; dar credem că la originea încercării pentru al patrulea manuscris (alcătuit din variante și din ultimele corecturi), stă o a doua unificare finală, ilustrată și ea de articolul despre muzicieni: aceasta va da naștere emoționantei pagini despre Beethoven
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
rămas (sau ultima sa fază, scrisă între 1938 și 1943) să fie ca un ecou al temelor din "Memoria muzicienilor". Articolul unifică prin mitul orchestrei primele variante ale manuscrisului din 1935-1938; dar credem că la originea încercării pentru al patrulea manuscris (alcătuit din variante și din ultimele corecturi), stă o a doua unificare finală, ilustrată și ea de articolul despre muzicieni: aceasta va da naștere emoționantei pagini despre Beethoven, analizată mai jos. "Memoria muzicienilor" poate constitui o prefață la Memoria colectivă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
științifică la unificarea limbajului: inventarea unui cod sa-vant, a unui metalimbaj; aici, inventarea unui sistem de notații muzicale permite accesul la fiecare limbaj muzical și înțelegerea fiecărui limbaj particular al unui grup particular. Orientată de articolul despre "Memoria muzicienilor", rescrierea manuscrisului din 1938 și a variantelor acestuia devine o abordare sistematică a fiecărui cadru de memorie; Memoria colectivă este o analiză a izolării fiecăruia dintre cadrele prezentate în Cadrele sociale: limbajul, timpul, spațiul. Al patrulea manuscris: 1943-1944 Acesta este format din
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
articolul despre "Memoria muzicienilor", rescrierea manuscrisului din 1938 și a variantelor acestuia devine o abordare sistematică a fiecărui cadru de memorie; Memoria colectivă este o analiză a izolării fiecăruia dintre cadrele prezentate în Cadrele sociale: limbajul, timpul, spațiul. Al patrulea manuscris: 1943-1944 Acesta este format din totalitatea variantelor (adăugiri și eliminări) care modifică manuscrisul cu grafie omogenă din 1938. Lucrul la acest al patrulea și ultim manuscris constă într-o căutare, neîncheiată, a unității unei opere și a unei cărți. Nu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
o abordare sistematică a fiecărui cadru de memorie; Memoria colectivă este o analiză a izolării fiecăruia dintre cadrele prezentate în Cadrele sociale: limbajul, timpul, spațiul. Al patrulea manuscris: 1943-1944 Acesta este format din totalitatea variantelor (adăugiri și eliminări) care modifică manuscrisul cu grafie omogenă din 1938. Lucrul la acest al patrulea și ultim manuscris constă într-o căutare, neîncheiată, a unității unei opere și a unei cărți. Nu am putut, pornind de la data scrierii carnetelor, să datăm toate adăugirile și corecturile
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a izolării fiecăruia dintre cadrele prezentate în Cadrele sociale: limbajul, timpul, spațiul. Al patrulea manuscris: 1943-1944 Acesta este format din totalitatea variantelor (adăugiri și eliminări) care modifică manuscrisul cu grafie omogenă din 1938. Lucrul la acest al patrulea și ultim manuscris constă într-o căutare, neîncheiată, a unității unei opere și a unei cărți. Nu am putut, pornind de la data scrierii carnetelor, să datăm toate adăugirile și corecturile din cele patru dosare complete, cu numeroase variante. În acest caz, mai prudent
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
un text pentru care dăm o variantă, pagina despre Beethoven și falsa lui însingurare. Aceste două părți ale articolului despre muzicieni vor constitui axa centrală a concluziei cărții, ca și a concluziei operei. Cheia se află în primele patru pagini manuscrise ale Memoriei colective, adăugate mai tîrziu ca o nouă introducere, prin mitul singurătății la Londra. Acest mit este analog celui al sclavului amnezic din Cadrele. Dacă în Cadrele sociale era vorba despre o memorie a faptelor, în Memoria colectivă este
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
sine însuși"192. Enigmatica frază finală avea, la Butler și în fenomenologia rememorării, un sens restrîns la două personaje care simbolizează amintirea, așa cum este gîndită și așa cum este legată de percepția prezentă. Este, de altfel, ideea reluată în 1932, în manuscrisul despre mărturie; dar noutatea articolului din 1939 este că, la Beethoven, nu mai e vorba de o memorie a unui fapt, ci de memoria unei culturi (memoria culturii muzicale, care este o lume de valori structurate printr-un cod de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
împărtășit de mine și de ceilalți. Memoria colectivă pleacă, dimpotrivă, de la identitatea primă a memoriei individuale în raport cu multiplele memorii colective economice etc. Această idee, care apare ca punct de plecare al memoriei colective, dezvoltă afirmații ce se găseau deja în manuscrisul din 1932: tema memoriei individuale situate la intersecția mai multor memorii apăruse în 1932 în replica adresată lui Blondel. Însă acest mit anunță și tema independenței fiecărui curent de memorie, susținută în capitolul despre timp. Memoria individuală a solitarului din
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
regresului constituit de sistemul totalitar. Democratul învins face apel la trecut împotriva distrugerii valorilor de către republica de la Vichy. Astfel se explică oscilările pe care le constatăm între alți termeni semnificativi, între "a reconstitui" trecutul și "a reconstrui trecutul": în realitate, manuscrisul ne arată că uneori Halbwachs șterge "a reconstitui" ca să-l înlocuiască prin "a reconstrui", iar alteori face contrariul, ceea ce nu înseamnă că ezită în privința cuvintelor, ci că poziția politică inversează situația: trecutul trebuie salvat în ciuda prezentului, trebuie reconstituit cu valoarea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
unui roman de spionaj nu va avea aceleași așteptări ca spectatorul unei tragedii clasice. Aceste norme se referă la diverși parametri ai actului de comunicare: o finalitate, roluri pentru parteneri, circumstanțe corespunzătoare (un moment, un loc), un suport material (oral, manuscris, tipărit...), o modalitate de circulare, un mod de organizare textuală (plan, lungime), o anumită întrebuințare a limbii (autorul trebuie să aleagă din repertoriul varietăților lingvistice: diversitatea limbii, a nivelurilor de limbă, a folosirii lor în funcție de regiuni și de medii etc
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prieteni. Am fost foarte selectiv. Doar cu trei am vrut să mă văd. Atunci mi-am făcut și testamentul. E mult spus testament. În fapt, am rugat pe doi dintre prietenii mei tineri să se ocupe unul, L.T., de soarta manuscriselor mele, iar celălalt, M.Ș., de formalitățile de scoatere a cadavrului de la morgă, de transportul la Iași și de asigurarea unei înmormântări decente. I-am privit pe ai mei, pe prieteni și toate lucrurile ca pentru ultima oară. E foarte
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
puțin adică, având totuși dreptul de a rosti: Et in Arcadia ego. Fie numele Domnului binecuvântat. (Cele de mai sus le-am relatat pe larg și într-o formă literară într-o narațiune intitulată Jurnalul fericirii, care merge până în 1971. Manuscrisul dactilografiat mi-a fost confiscat de Securitate în 1972 și restituit în 1975, după intervenția Uniunii Scriitorilor. Apoi din nou confiscat în 1984 și depus la Arhivele Statului, secția secretă)*. Biobibliografie 1912. La 29 iulie se naște în comuna Pantelimon
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
era imposibilă. Previziunile sale se vor îndeplini cu exactitate, cartea sa neputând fi publicată decât după 1989, în prealabil ea circulând (fragmentar) doar prin intermediul undelor hertziene, la Europa liberă, ca urmare a faptului că se reușise scoaterea unei copii a manuscrisului,,afară". Deși a fost nevoie să treacă aproximativ douăzeci de ani de la încheierea primei versiuni a Jurnalului și până la tipărire, Jurnalul fericirii a devenit una dintre cele mai citite cărți din literatura română de după decembrie '89 (mărturie stau numeroasele ediții
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
când are timp și de unde face rost. Curiozitatea lui intelectuală, febrilitatea lui, neastâmpărul lui sunt amețitoare. Citește cu rapiditate electronică și reține totul temeinic". (Al. Paleologu, Alchimia existenței, Ediția a II-a, Editura Humanitas, 1997). "În 1972 mi-a adus manuscrisul Jurnalului fericirii. Până atunci eu îl admiram foarte mult pe Nicu și pentru ce scria și pentru ce spunea și pentru disciplina lui mentală. Dar cartea aceea, când am citit-o, într-o noapte și în ziua următoare, mi-a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
începe ancheta, care culminează cu confiscarea celei dintâi versiuni a Jurnalului fericirii. Mărturie în acest sens stau următoarele documente publicate în Nicu Steinhardt în dosarele Securității: 1959-1989: 31/ 1972 decembrie 14 Declarație a lui Nicu Steinhardt privind redactarea și dactilografierea manuscrisului Jurnalul fericirii; 32/ 1972 decembrie 15 Declarație a lui Nicu Steinhardt privind ideile despre comunism din manuscrisul Jurnalului fericirii; 34/ 1972 decembrie 16 Declarație a lui Nicu Steinhardt privind conceperea, redactarea și dactilografierea manuscrisului Jurnalul fericirii; 36/ 1972 decembrie 18
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
următoarele documente publicate în Nicu Steinhardt în dosarele Securității: 1959-1989: 31/ 1972 decembrie 14 Declarație a lui Nicu Steinhardt privind redactarea și dactilografierea manuscrisului Jurnalul fericirii; 32/ 1972 decembrie 15 Declarație a lui Nicu Steinhardt privind ideile despre comunism din manuscrisul Jurnalului fericirii; 34/ 1972 decembrie 16 Declarație a lui Nicu Steinhardt privind conceperea, redactarea și dactilografierea manuscrisului Jurnalul fericirii; 36/ 1972 decembrie 18 Declarația lui Nicu Steinhardt privind conținutul Jurnalului fericirii; 37/ 1972 decembrie 18 Adresă privind filajul asupra obectivului
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Nicu Steinhardt privind redactarea și dactilografierea manuscrisului Jurnalul fericirii; 32/ 1972 decembrie 15 Declarație a lui Nicu Steinhardt privind ideile despre comunism din manuscrisul Jurnalului fericirii; 34/ 1972 decembrie 16 Declarație a lui Nicu Steinhardt privind conceperea, redactarea și dactilografierea manuscrisului Jurnalul fericirii; 36/ 1972 decembrie 18 Declarația lui Nicu Steinhardt privind conținutul Jurnalului fericirii; 37/ 1972 decembrie 18 Adresă privind filajul asupra obectivului "Stan"/ Nicu Steinhardt în ziua de 15 decembrie 1972; 38/ 1972 decembrie 18 Adresă privind filajul asupra
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Nicu Steinhardt în ziua de 15 decembrie 1972; 38/ 1972 decembrie 18 Adresă privind filajul asupra lui "Stan"/ Nicu Steinhardt în ziua de 18 decembrie 1972; 39/ 1972 decembrie 29 Declarație a lui N. Steinhardt privind numărul exemplarelor dactilografiate ale manuscrisului Jurnalului fericirii. De unde știm că Artur e cel care anunță Securitatea de existența Jurnalului și-l pune la dispoziția acesteia? Dintr-o Notă a Biroului adăugată unei Note a informatorului Artur privind efectul anchetei asupra lui Nicu Steinhardt, datată 3
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Jurnalului și-l pune la dispoziția acesteia? Dintr-o Notă a Biroului adăugată unei Note a informatorului Artur privind efectul anchetei asupra lui Nicu Steinhardt, datată 3 aprilie 1973. De aici rezultă că "Deoarece "Artur" ne-a semnalat despre existența manuscrisului și ne-a pus în posesia lui, vom ruga I.M.B. să manifeste grijă pentru conspirarea informatorului". Ba mai mult, imediat după Nota Biroului e o Rezoluție care prevede că "Este obligația noastră să nu deconspirăm acest informator de valoare". Toate
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
dreptul scrântit". Ceea ce-l determină pe Caraion să-l catalogheze astfel pe Steinhardt e atitudinea acestuia, pe care atât T. Paleologu, cât și G. Ardeleanu o cataloghează ca dostoievskiană, de a-și cere tot el iertare celor cărora le dăduse manuscrisul, pentru problemele create: "Îți cer iertare. Le cer iertare la toți". Dacă avem însă în vedere o notă a informatorului Adrian Cozmescu, din 13 mai 1982, nepublicată în Nicu Steinhardt în dosarele Securității: 1959-1989, pe care am descoperit-o publicată
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a face. Acel "Îți cer iertare. Le cer iertare la toți" capătă prin urmare alte conotații. S-ar putea ca, de fapt, prin aceste cuvinte Steinhardt să-și provoace "prietenul". El știa că doar unul dintre cei cărora le înmânase manuscrisul îl trădaseră. De altfel Artur consemnează că Steinhardt ar fi spus: "Cam bănuiesc eu cine m-a trădat". În 25 iulie 1973, Artur mai dă o notă despre urmările anchetei și relațiile literare ale lui Nicu Steinhardt. Însă, nimic din
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
toți trei. E. Vidrașcu, se știe, era și nașul său. Paleologu, evident, i-a fost prieten. Cu Ion Caraion, de asemenea, a fost prieten. Dintre acești trei informatori, rolul cel mai dezastruos îl are Ion Caraion, cel care a dus manuscrisul Jurnalului fericirii la Securitate, în 1972. Confiscarea Jurnalului fericirii și toată drama care a urmat îl au ca responsabil pe agentul Artur, Ion Caraion. Mai mult decât atât, există o notă dată de Caraion după confiscarea Jurnalului, care-i de-
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]