13,191 matches
-
lansarea lui "Born This Way" (2011) iar în următorul an, conceptul albumului a început „să înflorească”, Gâgă colaborând cu producătorii Fernando Garibay și DJ White Shadow. Procesele inițiale de înregistrare au coincis cu Born This Way Ball, aproape 50 de melodii fiind schițate și luate în considerare pentru includere. Gâgă însăși a admis faptul că își dorește ca publicul ei să aibă „un moment distractiv” cu "ARTPOP", inginerând albumul pentru a oglindi „o noapte la club”. Între timp, cântăreața a început
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
milioane de vizualizări pe YouTube, două discuri de aur: în Canada și Japonia; și peste o jumătate de milion de copii de single-uri digitale vândute cu ”All My People”. În anul 2012, Carnavalul de la Rio a fost deschis pe melodia sa “"All my people"”. Au urmat colaborări cu nume celebre ca Radio Killer (pentru ”Perfect Day”), Tony T (ex-RIO) și Big Ali. A fost nominalizat la Romanian Music Awards 2013 la categoria „Cel mai bun DJ”, pentru piesa „Beautiful Life
Sasha Lopez () [Corola-website/Science/329987_a_331316]
-
este o formație muzicală din Republica Moldova. Trupa este un grup anonim de vocaliști și compozitori care interpretează melodii în limbile română, rusă și engleză. Înființată în orașul Chișinău, "" combină mai multe stiluri muzicale printre care, cele mai recunoscute sunt hip hop, jazz, rock și pop. În cadrul concertelor, vocalistul formației, pentru a-și ascunde identitatea poartă o glugă cu
Carla's Dreams () [Corola-website/Science/328054_a_329383]
-
cântă în moldovenească. Muzicianul l-a corectat rapid, spunând că grupul cântă în română, în rusă și în engleză. În septembrie 2016 Carla's Dreams câștigă Premiile Media Music la șapte categorii, printre care „Best Group” și „Cea mai difuzată melodie” („Te rog”). Solistul proiectului Carla's Dreams,fiind în turneu în Federația Rusă,întrebat care e diferența între limba română și moldovenească ,a răspuns:.
Carla's Dreams () [Corola-website/Science/328054_a_329383]
-
sub coordonarea maeștrilor de balet Cornel Patrichi și Dan Ionescu. Casa de discuri Electrecord a realizat în anul 1991 un disc de vinil cu muzica filmului compusă de George Grigoriu și Ionel Tudor (Titlu: "Muzica din filmul ", Electrecord, ISBN: 911-T-T). Melodiile au fost interpretate de Marina Florea și Gabriel Cotabiță. Filmul " În fiecare zi mi-e dor de tine" a fost vizionat de 3.454.233 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]
-
sunt „Scherzo-Tarantela” precum și variațiunile și fanteziile pe teme străine, universal cunoscute. Din această serie de compoziții, de cea mai mare popularitate a beneficiat „[Fantezia Faust]”, compusă cu șase ani după premiera operei „[Charles Gounoda]”. Mulți violoniști s-au inspirat din melodiile operei Faust (cum ar fi Vieuxtemps, Alard, Saraste), însă acestea se găsesc în primul rând în lucrările lui Wieniawski. Lirismul creației lui Wieniawski este bine redat în „Legenda”, lucrare interpretată mai des în versiunea pentru pian decât în versiunea originală
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
a formației Emperor. Acest album este singurul în care Samoth cântă la baterie. Pe coperta versiunii originale a acestui demo e desenată o Himera. În 1994 a fost relansat de casă de discuri Wild Rags Records. Această versiune include două melodii în plus față de versiunea originală, aceste melodii fiind preluate de pe EP-ul Aș the Shadows Rise; o altă diferența notabilă e schimbarea copertei, cel care apare pe coperta fiind Tchort. În 1998 a fost relansat de casă de discuri Candlelight
Wrath of the Tyrant () [Corola-website/Science/328172_a_329501]
-
în care Samoth cântă la baterie. Pe coperta versiunii originale a acestui demo e desenată o Himera. În 1994 a fost relansat de casă de discuri Wild Rags Records. Această versiune include două melodii în plus față de versiunea originală, aceste melodii fiind preluate de pe EP-ul Aș the Shadows Rise; o altă diferența notabilă e schimbarea copertei, cel care apare pe coperta fiind Tchort. În 1998 a fost relansat de casă de discuri Candlelight Records împreună cu EP-ul Emperor pe compilația
Wrath of the Tyrant () [Corola-website/Science/328172_a_329501]
-
la baterie și singurul cu Tchort la chitară bas. Albumul este dedicat lui Euronymous. Albumul reprezintă un punct de referință în istoria black metal-ului, fiind considerat a fi primul album symphonic black metal. E interesant de menționat faptul că melodia "Inno A Satana" apare în coloana sonoră a filmului documentar "Metal: A Headbanger's Journey". Revista "Terrorizer" a clasat "" pe locul 2 în clasamentul ""Cele mai bune 40 de albume black metal"". Aceeași revistă a inclus albumul în lista ""Cele
In the Nightside Eclipse () [Corola-website/Science/328217_a_329546]
-
este cel de-al doilea album de studio al formației Emperor. Este ultimul album cu Alver la chitară bas. Pe acest album este inclusă melodia "Ye Entrancemperium", una dintre cele mai cunoscute melodii ale formației. Secvența muzicală de la începutul melodiei a fost compusă de Euronymous. Singura înregistrare a acestei secvențe apare pe bootleg-ul "Ha-Elm Zalag" în cadrul unei melodii fără titlu a formației Mayhem. Titlul "" se
Anthems to the Welkin at Dusk () [Corola-website/Science/328263_a_329592]
-
este cel de-al doilea album de studio al formației Emperor. Este ultimul album cu Alver la chitară bas. Pe acest album este inclusă melodia "Ye Entrancemperium", una dintre cele mai cunoscute melodii ale formației. Secvența muzicală de la începutul melodiei a fost compusă de Euronymous. Singura înregistrare a acestei secvențe apare pe bootleg-ul "Ha-Elm Zalag" în cadrul unei melodii fără titlu a formației Mayhem. Titlul "" se traduce prin "Imnuri către firmament în amurg". Coperta
Anthems to the Welkin at Dusk () [Corola-website/Science/328263_a_329592]
-
este cel de-al doilea album de studio al formației Emperor. Este ultimul album cu Alver la chitară bas. Pe acest album este inclusă melodia "Ye Entrancemperium", una dintre cele mai cunoscute melodii ale formației. Secvența muzicală de la începutul melodiei a fost compusă de Euronymous. Singura înregistrare a acestei secvențe apare pe bootleg-ul "Ha-Elm Zalag" în cadrul unei melodii fără titlu a formației Mayhem. Titlul "" se traduce prin "Imnuri către firmament în amurg". Coperta este o variantă modificată a unei gravuri
Anthems to the Welkin at Dusk () [Corola-website/Science/328263_a_329592]
-
chitară bas. Pe acest album este inclusă melodia "Ye Entrancemperium", una dintre cele mai cunoscute melodii ale formației. Secvența muzicală de la începutul melodiei a fost compusă de Euronymous. Singura înregistrare a acestei secvențe apare pe bootleg-ul "Ha-Elm Zalag" în cadrul unei melodii fără titlu a formației Mayhem. Titlul "" se traduce prin "Imnuri către firmament în amurg". Coperta este o variantă modificată a unei gravuri realizată de artistul francez Gustave Doré pentru cartea Paradisul pierdut de John Milton. Pe coperta spate apare scris
Anthems to the Welkin at Dusk () [Corola-website/Science/328263_a_329592]
-
ani, tineri 15 - 18 ani și grupa celor peste 18 ani . Jocurile erau ținute { acasă la unul din tineri } miercurea seară, sîmbata seară și duminica după masă pînă seara târziu. Din lipsă de bani copiii până la 15 ani jucau după melodii populare interpretate la fluier chiar de către aceștia, în schimb celelalte categorii aveau tocmite pe tot anul muzicanți din sat, cu vioară, acordeon, contrabas etc. Bătăile la aceste "serate culturale "erau frecvente și nu de puține ori erau antrenate familii întregi
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
coarde și pian solo. Concertul este structurat în formă clasică de trei părți: Prima parte debutează cu lovituri de timpan și este introdusă materialul tematic principal. După o introducere orchestrală intră pianul cu o secțiune solo ce introduce o nouă melodie ce va prezentă în întreaga primă parte. De aici muzica alternează în secțiuni contrastante de grandiositate și delicatețe. Climaxul este atins în "Grandioso" în care orchestra preia melodia pianului acompaniată de solist. A doua parte amintește de genul blues - începând
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
introducere orchestrală intră pianul cu o secțiune solo ce introduce o nouă melodie ce va prezentă în întreaga primă parte. De aici muzica alternează în secțiuni contrastante de grandiositate și delicatețe. Climaxul este atins în "Grandioso" în care orchestra preia melodia pianului acompaniată de solist. A doua parte amintește de genul blues - începând cu o melodie elegantă interpretată de trompeta solo acompaniată de un trio de clarinete. Urmează o porțiune mai rapidă ce include pianul ce se ridică treptat spre final
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
prezentă în întreaga primă parte. De aici muzica alternează în secțiuni contrastante de grandiositate și delicatețe. Climaxul este atins în "Grandioso" în care orchestra preia melodia pianului acompaniată de solist. A doua parte amintește de genul blues - începând cu o melodie elegantă interpretată de trompeta solo acompaniată de un trio de clarinete. Urmează o porțiune mai rapidă ce include pianul ce se ridică treptat spre final când melodia principală este din nou reluată de către flaut. Partea se termină într-o cadență
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
acompaniată de solist. A doua parte amintește de genul blues - începând cu o melodie elegantă interpretată de trompeta solo acompaniată de un trio de clarinete. Urmează o porțiune mai rapidă ce include pianul ce se ridică treptat spre final când melodia principală este din nou reluată de către flaut. Partea se termină într-o cadență pașnică și introspectivă. Ultima parte este pulsantă și energică cu câteva elemente ale muzicii ragtime ce include atât material nou cât și melodii din părțile precedente. Un
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
treptat spre final când melodia principală este din nou reluată de către flaut. Partea se termină într-o cadență pașnică și introspectivă. Ultima parte este pulsantă și energică cu câteva elemente ale muzicii ragtime ce include atât material nou cât și melodii din părțile precedente. Un climax fals este întâlnit în secțiunea "Grandioso" identică cu cea din prima parte ce evoluează spre momentul maxim al concertului, dominat de pian, după care lucrarea se încheie. Premiera a avut loc în interpretarea Orchestrei Simfonice
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
scuze și pleacă, hoinărind toată noaptea pe străzile din port. Studenții o însoțesc a doua zi pe Nina la București. Odată cu ei pleacă și cei doi detectivi. În timpul călătoriei cu trenul, Mihai îi aude pe cei doi violoniști cântând o melodie, iar Nina îi atrage atenția că este vorba de „cântecul obligatoriu”. Cântărețul învață cântecul pe de rost, fără a avea partitura. Ajunși la București, studenții cântă „cântecul obligatoriu”, dirijați de Mihai, iar juriul decide în unanimitate să trimită ansamblul studențesc
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
distrat în timpul călătoriei, jucând în piscină un fel de polo-baschet și amuzându-se copios. Textele cântecelor au fost scrise de Mircea Block și traduse și adaptate în limba rusă de Robert Rojdestvenski, iar muzica a fost compusă de Temistocle Popa. Melodiile au fost interpretate de Dan Spătaru și Larisa Mondrus, acompaniați de cvartetul Mecet format din Vifor Florescu, Francisc Munteanu jr., Constantin Teoharie și Cristian Valică. Printre șlagărele cântate în film de Dan Spătaru sunt „Tu, eu și-o umbrelă” și
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
Orchestra Electrecord dirijată de Alexandru Imre. Coregrafia a fost coordonată de maestrul de balet Cornel Patrichi. În paralel cu versiunea în limba română, a fost realizată și o versiune dublată în limba rusă, care a fost montată de Ludmila Feighinova. Melodiile sunt cântate în întregime în limba rusă, fiind dublată și vocea lui Dan Spătaru. Copia standard a fost finalizată în decembrie 1970. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 3.776.000 lei. Filmul "Cîntecele mării" a fost
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
divertisment pus alături de propagandă”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Nina, delegata Festivalului muzical de la Soci, turistă în România, îl descoperă pe Mihai. Valize schimbate, un automobil din vremea bunicii, „cântece” fără melodie, idile internaționale, privirea albastră a Fateevei și vocea lui Dan Spătaru, într-o contraproductivă comedie muzicală.”" Câteva cadre din "Cîntecele mării" (interpretarea de către Dan Spătaru a cântecului "Tu, eu și-o umbrelă") sunt prezentate în filmul "Expresul de Buftea" (1979
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
putem auzi fragmente ale temei într-un La bemol foarte lent. Clarinetul este adesea folosit alături de pian în această primă parte. Spre sfărșitul părții pianul intră într-o lungă cadență înainte ca orchestra să i se alăture cu încă o melodie și să se îndrepte spre un final incitant. Partea a doua este în tonalitatea Fa major. Pianul și coardele deschid partea cu o melodie scurtă și delicată ce este auzită în întreaga parte înainte ca violonceii iar mai târziu celelalte
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
pianul intră într-o lungă cadență înainte ca orchestra să i se alăture cu încă o melodie și să se îndrepte spre un final incitant. Partea a doua este în tonalitatea Fa major. Pianul și coardele deschid partea cu o melodie scurtă și delicată ce este auzită în întreaga parte înainte ca violonceii iar mai târziu celelalte coarde să preia tema principală, pianul fiind folosit în special ca acompaniament. Partea se încheie cu mici indicii ale temei din prima parte înainte
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]