13,682 matches
-
Arnica (Arnica montana L.) este o specie de plante din genul "Arnica", familia "Asteraceae" ("Compositae"), ce crește în regiunile de munte, împodobind pășunile cu florile ei galbene-aurii. Poporul o mai numește podbal de munte, carul-pădurilor, cujdă sau carul-zânelor. De la această plantă se folosesc
Arnică () [Corola-website/Science/306687_a_308016]
-
în zonele temperate ale Americii de Nord. Există circa opt varietăți ale plantei. Cresc de regulă în sol nisipos și pietros în zone deluroase, dar și pe pajiștile muntoase cu mult soare, dar până la o altitudine maximă de 2500 de metri. "Arnica montana" este denumirea științifică a plantei, dar planta are și o multitudine de denumiri populare ca: podbal de munte, carul pădurilor, cujda, ciuda, iarba soarelui, carul zânelor și roit. Planta este formata dintr-o tulpină aeriană simplă de 10-40 cm pe
Arnică () [Corola-website/Science/306687_a_308016]
-
lucrări, note, memorii, recenzii, publicate în periodice din țară și străinătate. Academicianul Motaș a contribuit la dezvoltarea hidrobiologiei și limnologiei românești și a întemeiat o nouă știință: freatobiologia. A fost preocupat de problema apelor interioare și, mai ales a celor montane și a militat pentru punerea în valoare a apelor de munte pe baza limnologiei moderne și a cunoașterii factorilor biotici și abiotici favorizanți pentru repopularea lor. În perioada cât a funcționat la București, profesorul Motaș a condus Stațiunea Zoologică Sinaia
Constantin Motaș () [Corola-website/Science/306761_a_308090]
-
habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen"; "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri"; "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin"; "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase"; "Pajiști aluviale din Cnidion dubii" și "Pajiști de altitudine joasă") ce adăpostesc și conservă o gamă diversă de floră spontană și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
calcaroase, turboase sau argiloase"; "Pajiști aluviale din Cnidion dubii" și "Pajiști de altitudine joasă") ce adăpostesc și conservă o gamă diversă de floră spontană și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii din faună sălbatică a Munților Făgărașului (grupă montană ce aparține lanțului carpatic al Meridionalilor). Flora este constituită din arbori și arbusti cu specii de: stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin (cu specii de "Fraxinus augustifolia" și "Fraxinus excelsior"), ulm-de-câmp ("Ulmus minor"), velniș ("Ulmus laevis"), salcie târâtoare ("Salix
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
ușor de parcurs, deoarece vom întâlni o potecă marcată cu un triunghi albastru pe vaile "Urlătoarea Mică" și "Urlătoarea Mare" până în apropierea cantonului Jepi. Acest traseu este recomandat doar pe timp de vară. Cu toate acestea, în comparație cu majoritatea regiunilor turistice montane unde avem parte de acces dificil, în ceea ce privește Sfinxul din Bucegi, vorbim cu siguranța despre acces relativ simplu, datorită noțiunii de platou, și anume Platoul Bucegi, unde este poziționat. Sfinxul din Bucegi apare în filmul "Dacii" (1967), el fiind locul unde
Sfinxul din Bucegi () [Corola-website/Science/306874_a_308203]
-
longipes • Angelica longiradiata • Angelica lucida • Angelica lyallii • Angelica macrocarpa • Angelica macrophylla • Angelica maculata • Angelica major • Angelica maowenensis • Angelica maritimă • Angelica matsumurae • Angelica maximowiczii • Angelica mayebarana • Angelica megaphylla • Angelica mexicană • Angelica minamitanii • Angelica minor • Angelica miqueliana • Angelica mixtă • Angelica mongolica • Angelica montană • Angelica morii • Angelica morrisonicola • Angelica mukabakiensis • Angelica multicaulis • Angelica multisecta • Angelica myriostachys • Angelica nakaiana • Angelica nelsoni • Angelica nemorosa • Angelica nikoensis • Angelica nitida • Angelica norvegica • Angelica nubigena • Angelica nuristanica • Angelica officinalis • Angelica omeiensis • Angelica oncosepala • Angelica oreada • Angelica oreoselinum • Angelica ostruthium
Angelica () [Corola-website/Science/306946_a_308275]
-
industrii. Cincizeci de proiecte derulate de consilii județene și locale, care fac parte din programele naționale de investiții în infrastructrura turistică, respectiv „Schi în România", „Dezvoltarea turismului balnear", „Dezvoltarea turismului în Delta Dunării și pe Litoral", „Dezvoltarea infrastructurii în zona montană înaltă", primesc finanțare de la ministerul condus de Elena Udrea. Pentru încurajarea consumului de turism intern, Ministerul Turismului a avut, în 2009, două campanii de promovare a Litoralului și Bucovinei ca destinații pentru petrecerea vacanțelor de Paște și de 1 Mai
Elena Udrea () [Corola-website/Science/306939_a_308268]
-
țestoasă de uscat), "Vipera ammodytes" (vipera cu corn), "Canis lupus" (lupul), "Lacerta viridis" (gușterul), "Ruscus aculeatus" (ghimpele), "Campanula crassipes" (clopoțeii Cazanelor), "Daphne laureola", "Taxus baccata" etc. Flora Parcului Natural Porțile de Fier este reprezentată printr-un amestec de flore boreale, montane cu cele de origine mediteraneană. Totodată se constată coborârea în altitudine a unor elemente montane și urcarea unor elemente sudice. Au fost descrise și identificate 171 de asociații vegetale de cormofite cuprinse în 20 de clase de vegetație, din care
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
aculeatus" (ghimpele), "Campanula crassipes" (clopoțeii Cazanelor), "Daphne laureola", "Taxus baccata" etc. Flora Parcului Natural Porțile de Fier este reprezentată printr-un amestec de flore boreale, montane cu cele de origine mediteraneană. Totodată se constată coborârea în altitudine a unor elemente montane și urcarea unor elemente sudice. Au fost descrise și identificate 171 de asociații vegetale de cormofite cuprinse în 20 de clase de vegetație, din care 26 sunt endemice. Specii endemice importante care se găsesc în Parcul Natural Porțile de Fier
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
Fier au fost identificate 34 de specii aparținând clasei Mammalia, care populează habitate diverse din parc. Liliecii, elemente de origine mediteraneană, populează peșterile din arealul parcului: Peștera Veterani, Peștera Ponicova, Peștera Gaura cu Muscă, Peștera fără Nume. Carnivorele populează suprafețele montane împădurite din parc. Sunt prezente atât prin speciile de mari dimensiuni cum ar fi ursul ("Ursus arctos"), lupul ("Canis lupus"), vulpea ("Vulpes vulpes"), râsul ("Lynx lynx") cât și prin speciile de dimensiuni reduse, cum sunt mustelidele: dihorul de casă ("Putorius
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
roșie ("Aythya nyroca") rața cu cap castaniu ("Aythya ferina"), rața moțată ("Aythya fuligula"), ferestrașul mic ("Mergus albellus"), lișița ("Fulica atra"). Climatul Parcului Natural Porțile de Fier este influențat de circulația aerului cald de origine mediteraneana sesizabil cu precădere în zona montană unde temperature aerului înregistrează valori mai ridicate comparativ cu alte regiuni montane ale tării. În apropierea Defileului Dunării, climatul este apropiat celui mediteranean, media multianuală fiind de circa 11 °C. La Orșova, temperatura medie multianuală este de 11,2 °C
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
fuligula"), ferestrașul mic ("Mergus albellus"), lișița ("Fulica atra"). Climatul Parcului Natural Porțile de Fier este influențat de circulația aerului cald de origine mediteraneana sesizabil cu precădere în zona montană unde temperature aerului înregistrează valori mai ridicate comparativ cu alte regiuni montane ale tării. În apropierea Defileului Dunării, climatul este apropiat celui mediteranean, media multianuală fiind de circa 11 °C. La Orșova, temperatura medie multianuală este de 11,2 °C, valoarea temperaturilor medii a lunii celei mai reci oscilează între -1 și
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
și Mehedinți. Principalele cursuri de ape de la vest la est sunt: Nera, Ribișul, Valea Mare, Radimna, Pârva, Moldova, Liborajdea, Camenița, Oravița, Berzasca, Sirinia, Tisovița, Plavișevița, Mraconia, Ogradena, Mala, Eșelnița, Cerna, Bahna, Vârciorova, Jidoșița. Afluenții direcți ai Dunării au un caracter montan de la izvoare până la vărsare. Pe lângă cursurile de apă principale se regăsesc și cursuri de apă care prezintă caracter temporar, cu bazine de recepție mici și caracter torențial: Stariște, Recița, Iuți, Liubotina, Povalina, etc. Construirea barajului de la Gura Văii și formării
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
DN57 - drum modernizat, Orșova-Moldova Veche-Pojejena-Oravița, construit în lungul Dunării și care reprezintă principala cale de acces în mai multe localități ale Parcului Natural Porțile de Fier. De la Moldova Veche pornește un drum modernizat, prin Moldova Nouă, spre Cărbunari și Sasca Montană. De asemenea, din Moldovița se desprinde un drum care trece prin Gârnic și coboară prin Sichevița în DN57. Accesul în zona interioară a parcului se face prin drumuri forestiere și comunale nemodernizate (spre Ilovița și Bahna, ramificație din E70), Bigăr
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Monaco, Olanda, Spania și Elveția au găzduit etape sau părți de etapă. Austria, Qatar și Scoția și-au exprimat dorința de a deveni puncte de plecare al viitoarelor ediții. Profilul etapelor poate fi plat, vălurit sau montan. Din 1975, finalul Turului Franței se desfășoară pe bulevardul Champs-Élysées din Paris; între 1903 și 1967, competiția se încheia pe stadionul Parc des Princes, situat în vestul Parisului, iar între 1968 și 1974, finalul era găzduit de Piste Municipale din
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
străbătut Col de la République, cunoscută și sub numele de Col du Grand Bois, situată la periferia orașului Saint-Étienne. Prima cățărare majoră - Ballon d'Alsace din departamentul Vosges - s-a desfășurat abia în ediția din anul 1905. Dar etapele cu adevărat montane au apărut în Turul Franței odată cu prima traversare a Pirineilor în anul 1910. În acel an, cicliștii au pedalat, sau mai degrabă au pășit, pentru prima dată pe Col d'Aubisque și mai apoi prin împrejurimile cățărării Tourmalet. Nici de
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
târziu el a fost din nou eliminat. Contratimpul pe echipe a fost reintrodus în ediția Turului din anul 2011. Etapa prolog din 1971 a fost reprezentată de un contratimp pe echipe. În anul 1939, contratimpul pe echipe a traversat trecătoarea montană Iseran, străbătând distanța dintre Bonneval și Bourg-St-Maurice. Începând cu anul 1975, fiecare Tur al Franței s-a încheiat cu circuitul de pe Champs-Élysées. Pe parcursul acestei etape se petrec foarte rar modificări în clasamentul general întrucât ea este o etapă plată și
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
spectatorilor și ca atare etapa nu a mai putut fi reluată în alte ediții. Mont Ventoux este adesea numită ca fiind cea mai grea cățărare din Turul Franței din cauza condițiilor aspre la care-i supune pe sportivi. O altă etapă montană notabilă, frecvent prezentă în Tur, este cățărarea Col du Tourmalet. Col du Galibier este cățărarea cea mai frecventată în Turul Franței. Etapa din 2011 ce a conținut această cățărare a marcat aniversarea a 100 de ani de când Col du Galibier
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
marcat aniversarea a 100 de ani de când Col du Galibier se regăsește pe harta Turului și a fost, de asemenea, etapa al cărei final s-a desfășurat la cea mai mare altitudine din istoria competiției: 2.645 m. Unele etape montane din istoria Turului Franței au devenit memorabile datorită condițiilor meteorologice. Ca exemplu, se poate aminti etapa din 1996 desfășurată între Val-d'Isère și Sestriere. Atunci, o furtună de zăpadă a determinat reducerea lungimii acelei etape de la 190 km la doar
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca, remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc, dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest, pe care căruța îl lăsa în urmă, în raport cu zonele de pe malul stâng al Siretului (acolo unde, cum spune Luca, "apa-i rea și lemnele pe sponci; iar vara te înăduși de căldură, și țânțarii te chinuiesc amarnic"). Capitolul
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
sunt considerați a fi foarte inteligenți și înțelegători și adesea sunt menționați drept cei mai inteligenți dintre toți câinii. Ei sunt folosiți pentru păzitul turmelor, deși în prezent mai sunt folosiți pentru alte activități ca salvările turiștilor pierduți în zonele montane, pentru detectarea urmelor după miros, în probe de dresaj sau drept câini de companie. Câinii Border Collie sunt în general rezervați față de persoanele străine, dar sunt foarte atașați de stăpânii lor și de persoanele pe care le cunosc. Rasa descinde
Border Collie () [Corola-website/Science/307972_a_309301]
-
Între anii 1954-1958, cu ocazi ultimei consolidări a clădirilor, au fost edificate sistemele de încălzire și alimentare cu apă. Legenda spune că Matei Basarab, fiind urmărit de turci, se refugiază pe un platou al muntelui unde se afla un lac montan cu mult stufăriș, datorat și faptului că locul se afla pe versantul de sud beneficiind de mult soare. În preajma lacului existau ruine ale unor biserici, iar Matei Basarab a hotărât că dacă va scăpa, va ctitori o mănăstire. Pentru a
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Caucaziei este alcătuită dintr-o serie de câmpii joase și netede, din podișuri piemontane și munți cu altitudini ce depășesc constant 4000 m, orientate, în general, pe direcția nord vest-sud est, sub forma unor fâșii paralele. Cea mai impunătoare fâșie montană este cea nordică, cu o lungime de circa 1200 km și cu o lățime de până la 100 km - Caucazul Mare (Bolsoi Kavkaz) - care formează, ca și Munții Pirinei, o importanță barieră orografica transversala, atât în calea maselor de aer, cât
Munții Caucaz () [Corola-website/Science/307372_a_308701]
-
majoritare. În acest scop s-au organizat recensăminte, s-au făcu hărți ale tuturor provinciilor imperiale după naționalități și se pregăteau înființarea de noi țări și frontiere. Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hărți ale Transilvaniei, în care, zona montană, platourile locuite numai de români din Maramureș, Oaș, Hațeg, Lăpuș, Apuseni, Năsăud etc. apăreau că puștii, fiind dincolo de așa-numita „creasta militară”, adică de ce se vedea din văile accesibile. Într-o prima variantă, populația maghiară, aglomerată în orașe, în care
Robert Ficheux () [Corola-website/Science/307384_a_308713]