13,759 matches
-
rol în fixarea virusului pe celula gazdă și tot ele posedă și activitate hemaglutinantă. Pentonele conțin în structura lor o toxină responsabilă de efectul citopatic precoce, care apare atunci când în culturile de celule primare sunt inoculate doze mari de virus. Particulele virale au un diametru de 70-90 nm fără prelungiri. Maturarea virionilor se produce în nucleul celulei gazdă. Adenovirusurile sunt rezistente la tratamentul cu eter și la pH-ul acid. Prin reacția de seroneutralizare au fost identificate mai multe serotipuri patogene
Adenoviride () [Corola-website/Science/310467_a_311796]
-
numele de familie: „von Karajan”. Unul din ascendenții lui Herbert von Karajan a fost germanistul vienez Theodor von Karajan. Prin desființarea oficială a aristocrației în 1919 în Austria, familia von Karajan și-a pierdut de asemenea dreptul de a folosi particula nobiliară „von”. Dirijorul a pretins autorităților austriece să i se acorde dreptul de a refolosi particula „von”, altminteri va refuza să mai susțină concerte în Austria. Autoritățile i-au acceptat derogarea de la lege, ca „nume artistic”. Mama, Martha Kosmač, era
Herbert von Karajan () [Corola-website/Science/304955_a_306284]
-
Theodor von Karajan. Prin desființarea oficială a aristocrației în 1919 în Austria, familia von Karajan și-a pierdut de asemenea dreptul de a folosi particula nobiliară „von”. Dirijorul a pretins autorităților austriece să i se acorde dreptul de a refolosi particula „von”, altminteri va refuza să mai susțină concerte în Austria. Autoritățile i-au acceptat derogarea de la lege, ca „nume artistic”. Mama, Martha Kosmač, era de origine slovenă, din satul Mojstrana, ducatul Carniola (Krain), Austro-Ungaria, actualmente Slovenia. Karajan a început studiul
Herbert von Karajan () [Corola-website/Science/304955_a_306284]
-
sistemului. Aidoma legii forței din mecanica newtoniană, și aici, forma exactă a forței trebuie calculată independent, fiind o funcție a proprietăților fizice intrinseci ale sistemului. Pentru un sistem tridimensional avem ecuația în care: Einstein interpretează cuanta lui Planck ca foton, particulă de lumină, și a presupus că energia fotonului este proporționlă cu frecvența lui, misterioasa dualitate undă-corpuscul. Deoarece energia și impulsul sunt legate în același fel ca frecvența cu numărul de undă din teoria relativității, rezultă că impulsul unui foton este
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
și impulsul sunt legate în același fel ca frecvența cu numărul de undă din teoria relativității, rezultă că impulsul unui foton este proporțional cu numărul lui de undă. Ducele de Broglie avansează ipoteza că acest lucru este adevărat pentru toate particulele, indiferent că sunt electroni sau fotoni, și anume că, energia și impulsul unui electron sunt frecvența și numarul de undă ale unei unde. Presupunând că undele călătoresc cu aproximație de-a lungul traseelor clasice, a arătat că ele formează unde
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
că deoarece: atunci și similar, deoarece: iar găsim: astfel că, obținem din nou pentru o undă plană ecuația: Iar prin inserarea acestor expresii pentru energie și impuls în formula clasică, ajungem la celebra ecuație a lui Schrödinger pentru o singură particulă din cazul tridimensional, în prezenta unui potențial V: Particula este descrisă de o undă; frecvența este energia formula 44 a particulei, iar impulsul formula 45 este un număr de undă formula 46. Datorită relativității speciale, acestea nu sunt două ipoteze separate: Energia totală
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
că, obținem din nou pentru o undă plană ecuația: Iar prin inserarea acestor expresii pentru energie și impuls în formula clasică, ajungem la celebra ecuație a lui Schrödinger pentru o singură particulă din cazul tridimensional, în prezenta unui potențial V: Particula este descrisă de o undă; frecvența este energia formula 44 a particulei, iar impulsul formula 45 este un număr de undă formula 46. Datorită relativității speciale, acestea nu sunt două ipoteze separate: Energia totală este aceeași funcție de impuls și poziție ca în mecanica
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
inserarea acestor expresii pentru energie și impuls în formula clasică, ajungem la celebra ecuație a lui Schrödinger pentru o singură particulă din cazul tridimensional, în prezenta unui potențial V: Particula este descrisă de o undă; frecvența este energia formula 44 a particulei, iar impulsul formula 45 este un număr de undă formula 46. Datorită relativității speciale, acestea nu sunt două ipoteze separate: Energia totală este aceeași funcție de impuls și poziție ca în mecanica clasică: unde primul termen formula 49 este energia cinetică, iar cel de-
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
în lungul traiectoriei determinate de legile lui Newton, în limita în care lungimea de undă este mică. Considerăm primul caz fără potențial (V=0). Astfel că o undă plană cu legătura energie/frecvență corectă se supune ecuației Schrödinger pentru o particulă liberă: iar prin unirea undelor plane, putem obține o undă arbitrară. Acolo unde nu există potențial, un pachet de unde ar trebui să călătorească cu viteză clasică. Viteza de grup v a pachetului de unde este: Acestă ecuație este o reformulare a
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
ca o ecuație de mișcare pentru un câmp clasic și nu ca o funcție de undă. Din acest punct de vedere, câmpul descrie coerent o undă materială nerelativistă, o undă Bose condensată sau un superfluid cu un număr foarte mare de particule, dar cu fază și amplitudine definite. Ecuația independentă de timp este de asemenea liniară, dar în acest caz liniaritatea are un înteles putin diferit. Dacă două funcții de undă formula 64 și formula 65 sunt soluții ale ecuației independente de timp, având
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
fel încât să aibă o schimbare de semn. Pentru potențialul "unidimensional", "fiecare" stare proprie este nedegenerată, deoarece numărul de schimbări de semn este egal cu numărul de nivele. Pentru bidimensional, este ușor să obținem o degenerare, de exemplu, dacă o particulă se mișca în potențiale separabile: V(x,y) = U(x) + W(y), atunci nivelul energiei este suma energiilor unidimensionale. Este ușor de văzut că ajustând global valorile lui U și V, aceste pot fi egalate. Ca un exemplu standard, degerenescența
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
a tuturor stărilor discrete sau ca o integrală a tuturor stărilor energetice continue. Aceasta este teorema spectrală din matematică, iar într-un spațiu de stări finite este doar o exprimare completă a vectorilor proprii ai matricii Hermitiene. Probabilitatea densității unei particule este formula 105. Probabilitatea fluxului este definită ca: în unități de (probabilitate)/(area×time). Probabilitatea fluxului satisface ecuația de continuitate: unde formula 108 este probabilitatea densității și este măsurată în unități de (probability)/(volume) = r. Această ecuație este echivalentul matematic al legii
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
unde formula 108 este probabilitatea densității și este măsurată în unități de (probability)/(volume) = r. Această ecuație este echivalentul matematic al legii conservării probabilității. Pentru o undă plană avem: Astfel că, probabilitatea fluxului, reprezintă nu numai probabilitatea de a găsi aceeași particulă peste tot, dar și cu viteză clasică formula 111, a unui obiect în mișcare. Motivul pentru care ecuația lui Schrödinger admite probabilitatea fluxului este acela că toate salturile sunt locale și transmise în timp. Există mulți operatori liniari care acționează asupra
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
admite probabilitatea fluxului este acela că toate salturile sunt locale și transmise în timp. Există mulți operatori liniari care acționează asupra funcției de undă, fiecare dintre ei definind o matrice Heisenberg atunci când stările proprii energetice sunt discrete. Pentru o singură particulă, operatorul de derivare al funcției de undă pe o anumită direcție este: El este numit operatorul "impuls". Multiplicarea operatorilor este la fel ca multiplicarea matricilor, adică, produsul A și B actionând asupra lui formula 57 este de fapt acțiunea lui B
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
scopul rezolvării problemei, este esențial să folosim reprezentarea multiparticulă, și să considerăm ecuația de undă ca o ecuație de mișcare a unui câmp cuantic, și nu ca o funcție de undă. Motivul este că relativitatea este incompatibilă cu reprezentarea unei singure particule. Particulele relativiste nu pot fi localizate într-o mică regiune, fără ca numărul de particule să devină nedefinit. Când o particulă este localizată într-o zonă de lungime L, impulsul devine incert cu o valoare aproximativ egală cu raportul h/L
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
rezolvării problemei, este esențial să folosim reprezentarea multiparticulă, și să considerăm ecuația de undă ca o ecuație de mișcare a unui câmp cuantic, și nu ca o funcție de undă. Motivul este că relativitatea este incompatibilă cu reprezentarea unei singure particule. Particulele relativiste nu pot fi localizate într-o mică regiune, fără ca numărul de particule să devină nedefinit. Când o particulă este localizată într-o zonă de lungime L, impulsul devine incert cu o valoare aproximativ egală cu raportul h/L, datorită
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
undă ca o ecuație de mișcare a unui câmp cuantic, și nu ca o funcție de undă. Motivul este că relativitatea este incompatibilă cu reprezentarea unei singure particule. Particulele relativiste nu pot fi localizate într-o mică regiune, fără ca numărul de particule să devină nedefinit. Când o particulă este localizată într-o zonă de lungime L, impulsul devine incert cu o valoare aproximativ egală cu raportul h/L, datorită principiului de incertitudine. Astfel energia devine incertă cu raportul hc/L când |p
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
a unui câmp cuantic, și nu ca o funcție de undă. Motivul este că relativitatea este incompatibilă cu reprezentarea unei singure particule. Particulele relativiste nu pot fi localizate într-o mică regiune, fără ca numărul de particule să devină nedefinit. Când o particulă este localizată într-o zonă de lungime L, impulsul devine incert cu o valoare aproximativ egală cu raportul h/L, datorită principiului de incertitudine. Astfel energia devine incertă cu raportul hc/L când |p| este suficient de mare, astfel că
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
localizată într-o zonă de lungime L, impulsul devine incert cu o valoare aproximativ egală cu raportul h/L, datorită principiului de incertitudine. Astfel energia devine incertă cu raportul hc/L când |p| este suficient de mare, astfel că, masa particulei poate fi neglijată. Această incertitudine în energie este egală cu masa energetică a particulei când: iar acest lucru este numit lungimea de undă Compton. Sub acestă lungime este imposibil să fie localizată o particulă și de a fi siguri că
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
egală cu raportul h/L, datorită principiului de incertitudine. Astfel energia devine incertă cu raportul hc/L când |p| este suficient de mare, astfel că, masa particulei poate fi neglijată. Această incertitudine în energie este egală cu masa energetică a particulei când: iar acest lucru este numit lungimea de undă Compton. Sub acestă lungime este imposibil să fie localizată o particulă și de a fi siguri că rămâne o singură particulă, deoarece incertitudinea în energie este suficient de mare pentru a
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
suficient de mare, astfel că, masa particulei poate fi neglijată. Această incertitudine în energie este egală cu masa energetică a particulei când: iar acest lucru este numit lungimea de undă Compton. Sub acestă lungime este imposibil să fie localizată o particulă și de a fi siguri că rămâne o singură particulă, deoarece incertitudinea în energie este suficient de mare pentru a produce mai multe particule din vid prin același mecanism care localizează particula originală. Dar există o altă cale a mecanicii
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
Această incertitudine în energie este egală cu masa energetică a particulei când: iar acest lucru este numit lungimea de undă Compton. Sub acestă lungime este imposibil să fie localizată o particulă și de a fi siguri că rămâne o singură particulă, deoarece incertitudinea în energie este suficient de mare pentru a produce mai multe particule din vid prin același mecanism care localizează particula originală. Dar există o altă cale a mecanicii cuantice relativiste care ne permite să urmărim drumul unei singure
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
lucru este numit lungimea de undă Compton. Sub acestă lungime este imposibil să fie localizată o particulă și de a fi siguri că rămâne o singură particulă, deoarece incertitudinea în energie este suficient de mare pentru a produce mai multe particule din vid prin același mecanism care localizează particula originală. Dar există o altă cale a mecanicii cuantice relativiste care ne permite să urmărim drumul unei singure particule, și a fost descoperit în formularea integralei de drum. Dacă căile de integrare
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
acestă lungime este imposibil să fie localizată o particulă și de a fi siguri că rămâne o singură particulă, deoarece incertitudinea în energie este suficient de mare pentru a produce mai multe particule din vid prin același mecanism care localizează particula originală. Dar există o altă cale a mecanicii cuantice relativiste care ne permite să urmărim drumul unei singure particule, și a fost descoperit în formularea integralei de drum. Dacă căile de integrare din integrala de drum includ căi pe care
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
deoarece incertitudinea în energie este suficient de mare pentru a produce mai multe particule din vid prin același mecanism care localizează particula originală. Dar există o altă cale a mecanicii cuantice relativiste care ne permite să urmărim drumul unei singure particule, și a fost descoperit în formularea integralei de drum. Dacă căile de integrare din integrala de drum includ căi pe care particula se mișcă înainte și înapoi în timp, ca o funcție a propriului timp, este posibil să se construiască
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]