13,057 matches
-
sus amintite. Familia monoparentală este undeva la mijloc, și pentru ca ea să funcționeze bine, cheia este lipsa conflictelor între părinții divorțați. 3. Comportamentul social (antisocial) al copilului și performanțele sale școlare nu sunt afectate radical de lipsa unui părinte, în particular a tatălui. Avem aici însă un exemplu elocvent de influență mascată a unor variabile. Dacă facem o comparație brută între copiii biparentali și monoparentali, rezultă că ultimii au performanțe școlare mai slabe, în cazul lor existând mai multe situații de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mai ales dacă vrem să le aplicăm la situația din zilele noastre, în care atitudinea față de divorț a devenit mult mai îngăduitoare. De asemenea, s-a îmbunătățit substanțial grija socială față de familiile divorțate, existând dovezi că acolo unde aceasta - în particular asistența socială - este bine organizată, e vorba de Peninsula Scandinavă, consecințele divorțului și ale separării sunt mult diminuate. În acest context, se cuvin adăugate încă două remarce de ordin mai mult metodologic, sugerate, de altfel, pe parcursul analizei din acest capitol
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de natura lor. În familiile reconstituite, ea are un specific pronunțat, în sensul că după divorț există două gospodării: cea în care copiii sunt în custodie și cea noncustodială. Este foarte important cât de substanțial contribuie economic familia noncustodială, în particular părintele biologic, la întreținerea copiilor aflați în familia custodială. Dacă părintele în a cărui custodie a rămas copilul primește bani, bunuri și servicii valoroase de la fostul partener, atunci în familia vitregă poate interveni o diferență în tratamentul economic al copilului
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
multe relații, se „descurca” mai repede și mai ușor. • Sărăcia este puternic asociată cu lipsa de școlaritate sau școlaritatea redusă, cu șomajul, cu capitalul relațional, cu condiția de imigrant și, aproape tautologic, cu ceea ce se folosește în literatura sociologică, în particular în cea americană, ca un indicator cvasiuniversal, și anume cu statutul socioeconomic. Or, la rândul lor, acestea sunt corelate cu etnia. Familiile monoparentale sunt disproporțional prezente în funcție de rasă și etnie. Iată situația din SUA, prezentată în tabelul 7 (adaptare după
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
este aceea că el întrunește în mare măsură avantajele mariajului, înlăturând costurile eventualului divorț. Factorii mai specifici sunt legați de faptul că școlaritatea prelungită a făcut să crească mult vârsta biologică a tinerilor și deci necesitatea satisfacerii unor nevoi, în particular a celor sexuale. Apoi, cu deosebire în timpul colegiului sau al universității, cei doi parteneri se ajută nu numai în menaj, ci și în domeniul profesional. Mulți tineri trăiesc împreună necăsătoriți din cauza locuinței. Și în problema coabitării, societatea devine tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
acesteia. W. Goode (1970) argumentează că inclusiv raportul industrializare și urbanizare-tipurile de familie nu trebuie considerat mecanic, ca o determinare exclusivă de la primul termen la al doilea. El spune că dacă e adevărat că revoluția industrială din apusul Europei, în particular din Anglia, a modificat hotărâtor familia, nu e mai puțin adevărat că o anumită formă de familie existentă în Europa preindustrială a facilitat industrialismul și eficiența economică. Spre deosebire de China, India, Japonia și țările arabe, mii de ani, în Europa, sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Astăzi în lume, și cu deosebire în Europa și America, au loc numeroase conflicte între generațiile din familie. Ele se desfășoară cu predilecție pe planul atitudinilor și valorilor. În mod tipic, părinții consideră actuala mentalitate și conduită a tinerilor (în particular a adolescenților) ca fiind prea libertină, fără un suficient respect pentru tradiții și „bunul-simț”. La rândul lor, copiii și tinerii percep generația în vârstă ca fiind de modă veche și represivă. Aceste acuzații se reproduc din generație în generație. Generația
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și ca loc de muncă întâlnești grupuri (în special de tineri) comasate după criteriul rudeniei și al localităților din care provin. Pentru viitor, sunt previzibile evoluții contrastante ale sistemului parental de la noi. După cum am menționat, problemele legate de moștenire, în particular de moștenirea pământului, reprezintă o potențială sursă de disensiune și desolidarizare familială. Pe de altă parte, în special în perioada de tranziție, care înseamnă și confuzie, cooperarea între rude, angajarea comună a diferite afaceri, întrajutorarea bănească sau de altă natură
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
prisma „celui din interior”(insider), cât și a „celui din exterior” (outsider). Antropologii culturali, etnologii și alți specialiști care prin profesie au întâlnit populații simple, „tribale”, „exotice” au ajuns aproape automat la ideea diversității configurațiilor domestice. Pentru societățile complexe, în particular pentru cultura euro-americană, variabilitatea familială se desfășura pe un teren foarte îngust și mai mult ca abateri de la familia integrală (nucleară sau extinsă) formată din cupluri conjugale și copii. Însă în ultima sută de ani, mai cu seamă după anii
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pe riscurile științifice și sociopolitice de a le considera „anomalii” ale lumii contemporane, fiind nedrept să-i culpabilizăm moral pe cei care sunt în situațiile respective.) În dezbaterile febrile pe tema valorilor familiale și a diversificării opțiunilor de viață, în particular în SUA și Europa Occidentală, dar care încep să aibă acoperire în Europa în general și pe alte continente, s-au propus și strategii de intervenție promariaj, unele de factură pur jurnalistică, altele fundamentate pe cercetări și practici de specialitate
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
se prevadă o perioadă de gândire de cel puțin un an. În consens cu asemenea intervenții, mulți alți autori adaugă propuneri mai specifice, cum ar fi (Waite, Gallagher, 2000): a) o atitudine mai realist-societală a experților și terapeuților familiali, în particular a avocaților care, mânați de interese pecuniare, se înghesuie să sfătuiască partenerii cum să divorțeze, iar consilierii și terapeuții, mizând excesiv pe confortul psihologic individual, consideră că imediat ce acesta este amenințat, singura soluție este divorțul. Desigur, nu toți procedează în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
la stresuri și boli psihice (probleme de ordinul doi). În sfârșit, în familiile unde interacțiunile sunt haotice, unde ceea ce în mod obișnuit apare ca problematic este privit ca normal (certuri, alcoolism etc.), problema - de data aceasta din perspectiva societății, în particular a asistenței sociale - este protecția copiilor față de un asemenea mediu psihopatogen. Foarte multe probleme și crize de familie se datorează unor situații pe care, în termeni clasici, le-am putea numi „obiective”, adică independente de voința și conștiința individului. Evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
comportamental-cognitivă (vezi și Goldenberg, Goldenberg, 1996). 9.3.1.4. Terapia familială psihoeducațională tc "9.3.1.4. Terapia familială psihoeducațională " Reprezintă un model specific de psihoterapie care urmărește ameliorarea situațiilor din familiile ce se confruntă cu boli grave, în particular cu schizofrenia. Ea este deci altceva decât înțelegem în mod obișnuit prin „psihoeducațional” și cu atât mai mult prin „psihopedagogie”. Figuri de prim-plan în domeniu sunt Carl Anderson și colaboratorii (1986) și Jan Fallon (1988). Se interesează în special
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sistemică în tratamentul familial acceptă că centrarea pe individ este justificată pentru anumite situații, dar adaugă că familia ca unitate, proprietățile emergente (structură, climat emoțional etc.) pot fi cunoscute numai prin observarea familiei ca întreg. La aceasta, abordarea individualistă, în particular mai clasica teorie a învățării sociale, răspunde cu două argumente. Primul, că interacțiunea este emergentă, iar interacțiunea se petrece între membrii familiei, ce reprezintă stimuli unul față de altul. Al doilea, că proprietățile ei emergente rezultă dintr-un pattern al interacțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
probleme. De aceea, discutând despre tipologia întrebărilor din terapia familială, o primă disociere ar fi între întrebări ce urmăresc explorarea problemei și formularea unor ipoteze - întrebări de informație - și cele, cu ponderea cea mai mare, de schimbare a situației, în particular de însușire a unei noi definiri și interpretări a problemei de către client. Întrucât este vorba de familie ca unitate, se accentuează că întrebările trebuie să se refere preponderent la interacțiune. Întrebările se pot clasifica și în funcție de domeniul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
această presupunere. Tulburări grave de dinamică sexuală (ejaculare precoce, neatingerea orgasmului, lipsă de apetit sexual) conduc la insatisfacții și la tensiuni între cei doi parteneri (recunoscute sau nu), iar aceste tulburări necesită asistență medicală de specialitate. Ponderea factorilor psihologici, în particular a celor cognitivi, în relațiile sexuale dintre parteneri este însă masivă, începând cu ceea ce gândești în timpul actului sexual până la ideile și reprezentările generale despre sex. Se știe, de pildă, cât de mult contează „anxietatea performanței”, frica de a nu fi
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ce persistă toată viața. Viața amară a cuplului este generată și de gelozia unuia dintre soți, indiferent dacă are o bază reală sau nu. Cercetările antropologice arată că ea e prezentă în aproape toate culturile lumii. În mariajele poligamice, în particular în cele poliginice, gelozia ia forme acute mai ales atunci când bărbatul arată o preferință marcantă față de una dintre soții. Într-o asemenea societate funcționează în general reguli care acordă un tratament egal soțiilor (timpul petrecut cu ele, darurile oferite etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
France, or to re-establish the equilibrium existent before the French Revolution. A confrontation which, on one hand, multiplied and also exacerbated the political crisis în Eastern Europe and, on the other hand, determined the involvement of the northern states, în particular ways and dimensions, în the political and military events în this part of the continent. Aș a result, în this part of the present monograph I embarked into a concise review of the parameters în which the evolution of the
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
having settled the rapports between Russia and the Porte on mutual advantageous bases, aș the Russian diplomacy claimed, hâș an other major significance for the history of the internațional relations, în general, for the one concerning the Eastern Question, în particular. That is the fact that the Porte was restrained by the circumstances to hope to adhere to the European political system, using for this a large coalition, but not against the danger that was the Russian oriental politics for the
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
60 Sunt, de obicei, scurte 60 Sunt, de obicei, deschise 60 Sunt, de obicei, unidimensionale 60 Conțin indicații clare, bine gândite 61 Calitățile unui demers interogativ bun 61 Începe ușor 61 Este ordonat pe secvențe 61 Evoluează de la general la particular 62 Folosește timpul disponibil în mod eficient 62 Categorii de întrebări 63 Întrebările de deschidere 63 Întrebările introductive 64 Întrebările de tranziție 64 Întrebările-cheie 65 Întrebările de încheiere 65 Întrebări care îi implică pe participanți 67 Întocmirea listelor 67 Evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
le vor folosi și îl ajută pe finanțator să înțeleagă mai bine ce se va întâmpla în cadrul focus grupului. În plus, mărește coerența modului în care se pun întrebările în cadrul grupului. Evoluează de la general la particulartc "Evoluează de la general la particular" Un alt motiv pentru care focus grupul se numește astfel este acela că întrebările evoluează de la cele generale (de multe ori cu importanță mai redusă) la unele specifice, cu o importanță mai mare pentru studiu. Folosește timpul disponibil în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
a-și consolida părerile și de a elabora pe baza lor. Iată modul în care ordonăm întrebările: Întrebările generale înaintea celor particularetc "Întrebările generale înaintea celor particulare" Cel mai des întâlnit procedeu de ordonare a întrebărilor este de la general la particular - adică începem cu întrebări generale care evoluează spre întrebările particulare, de mare interes. Evitați să-i confruntați pe participanți cu întrebări-cheie înainte de a stabili un context creat de întrebările cu un caracter mai general. De exemplu, să presupunem că se
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
să le ceară opinii cu privire la diferitele abordări care sunt luate în considerare pentru publicitatea respectivului grup pentru tineret. EXEMPLU Evoluția de la întrebările generale la cele particulare Avem un exemplu concret din Hawaii pentru a ilustra concentrarea întrebărilor de la general la particular. Pentru a obține informații în legătură cu modul în care consumatorii foloseau cafeaua Kona, moderatorul a început prin a pune întrebări legate de mâncarea rafinată, apoi a întrebat despre băuturile de calitate. Atunci când un participant a menționat cafeaua Kona, moderatorul a încurajat
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
în care era folosită această cafea. Analogia pâlniei este folositoare deoarece îi oferă cercetătorului un ghid vizual pentru ordonarea întrebărilor. Evoluția discuției ar trebui să semene cu o pâlnie și să se producă de la amplu la redus, de la general la particular și de la abstract la concret. Evoluția de tip pâlnie începe cu o discuție relativ generală și este urmată de o serie de întrebări specifice, mai concentrate. Cam cât de general ar trebui să fie începutul? Acest lucru depinde în parte
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
cercetători nu au experiență în folosirea criteriului aleatoriu. Din moment ce aceste procedee le-au fost de folos în alte domenii, pot presupune că aceleași metode sunt potrivite și pentru studii calitative în general, și pentru interviurile de tip focus grup în particular. Caracteristica esențială a criteriului aleatoriu este aceea că elimină subiectivismul alegerii - adică toți participanții au șanse egale să fie implicați în studiu. Selecția pe criteriul aleatoriu este potrivită mai ales atunci când se emit judecăți referitoare la un public mai larg
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]