14,286 matches
-
pentru limba română. În aprilie, însoțiți de un tânăr profesor din școală ne prezentăm la București la concursul care se desfășura în incinta Universității. Eram îmbrăcat în costum național, speram să nu mă fac de rușine, și cum eram un pic îndrăgostit, purtam asupra mea o narcisă albă. Înaintea plecării nu știu cum s-a făcut că am ajuns la o ghicitoare în cafea, care, probabil, fiind o bună psiholoagă, a observat starea mea sufletească, încât îmi spune răspicat: „Ce-i cu dumneata
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de militar sub cele mai bune auspicii, fiind chiar simpatizat de comandantul meu direct. Camarazi și conșcolari de profesii diferite, dar mie, ca fost normalist cu opt ani petrecuți în internat, nu mi se părea prea mare diferența. Doar un pic de ordine și disciplină ceva mai aspră, așa cum îi stă bine unui tânăr care devenea adevărat bărbat după ce termina armata. Făcusem și doi ani pregătire premilitară, așa că totul era bine. Înalt și voinic fiind, primesc pușca mitralieră a grupei mele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
2, școală experimentală în 1961. Mi s-a oferit chiar și o jumătate de normă în plus, ceea ce în acel moment era chiar foarte bine. Curând mă simt cum nu se poate mai bine... Cum situația în general părea un pic mai relaxată, de ochii lumii din afară, P.C.R. primește intelectuali în rândurile sale. În școală, un activist P.C.R. mă întreabă dacă am cunoștință de hotărârea privind primirea intelectualilor în partid. Apoi mă întreabă de ce n-am cerut să fiu primit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dreptul!” Asta după părerea dumisale. Liniștit îi răspund că n-am venit să-i cer ceva din venitul personal, că am venit să-mi revendic un drept căpătat prin sângele vărsat pe câmpul de luptă! Doamna secretară mai răsfoiește un pic dosarul ce avea pregătit pentru comisie și repetă acel „Nu vă dau nimic!”, de parcă mi-ar fi dat din propriul buzunar. Îi răspund la fel de calm următoarele: „De ce mă jigniți doamnă? Eu cer un drept legal. Dacă ați fi fost cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în timp ce tovarășul lui, care știa carate mă lovește puternic cu piciorul în spate, gata să mă dea jos. „De ce dați în tatăl ori bunicul vostru?” le zic eu. Ambii erau beți, cel ce mă lovise în față era totuși un pic mai lucid și nu m-a mai lovit, în timp ce caratistul continuă să mă lovească înverșunat. Intuiesc pericolul în care mă aflam și în timp ce el se rotește pe un picior ca să mă mai lovească, eu îl lovesc puternic peste gleznă, se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
părinte, dacă la cazarmă nu poate fi! N-a ascultat, copilul a fugit de acasă aproape o săptămână și când l au găsit, abia atunci maiorul autoritar a devenit părinte pentru propriul copil și poate că apoi a devenit un pic mai indulgent și mai uman cu ostașii săi. Din dragoste prost înțeleasă și unii bunici comit greșeli de neiertat. Florentina, o fată bună la carte și frumoasă ca aspect fizic, merge de Crăciun la bunica ei de la Grivița, lângă Bârlad
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nu facă deloc compromisuri în viață, într un cuvânt, să persevereze în atitudinea lui corectă față de lume, păstrându-și verticalitatea coloanei vertebrale și a caracterului său. M-a ascultat aproape o oră și a plecat în drumul său, părând un pic mai luminat la față decât mi se înfățișase la începutul întâlnirii și convorbirii noastre. Încă de mic mi-au plăcut florile și am rămas cu această dragoste. Le-am cultivat, le-am îngrijit și mi-a plăcut să le ofer
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
colegi. Când îl prindea Marinel pe Badea îl boxa. Zicea: "Băăăi, Baaadea, băăăi, ce fel de căpitan ești tu? Cu partidu'!". Și îi mai dădea un pumn la mușchii brațului. Badea avea o ripostă slabă: "To'a'șu', stați un pic, nu mai dați, am să vă raportez!" "Vino, băăăi, Baaadea, încoace, lasă, tu ne îndoctrinezi cu partidu'!" Și dă-i încă un pumn firavului Badea. Când era Badea ofițer de serviciu, obișnuia să ne țină pe platou seara, după raport
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să analizăm. De ce hainele noastre-s scurte și a lui Niculae e normală?" Zice Niculae: Când am fost noi la Moscova și ne-o luat proba, eu am stat în picioare". Deci, era singurul banc care i-a scos un pic meritul. S. B.: Da, cu referire la politica lui de independență față de Moscova. M. M.: Așa, vedeți? Eu nu sunt unul din cei care să vrea să se întoarcă la regimul comunist, dar... S. B.: Pur și simplu încercăm să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
fuga Nadiei Comăneci s-a știut în decembrie. S-a comentat? În unitate la mine s-a comentat. M. M.: Atât doar. Atât s-a auzit, că a plecat. În rest, nimic. De aia vă spun că noi eram un pic protejați prin însuși comportamentul nostru, adică ne autoprotejam. Adică, nu mă interesa, nu mă băgam în joc. De aia, zic eu încă o dată, nu-s nostalgic. 2.2. Mici schimbări. Semne sau simple întâmplări? S. B.: Începând din toamnă sau
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să merg la munci pentru că știam că acolo regimul e mai bun: permisie aproape la lună, hrană mai bună, bani. Nu m-au lăsat. Șchiau a rânjit și a ordonat: "Marș în formație!" M. M.: Deci, s-a redus un pic participarea asta acolo, dar alte ordine restrictive, știu eu? S. B.: Niște schimbări au fost chiar fără să vi se spună de ce, dar le-ați perceput? M. M.: Sistemul acesta de contrainformații era drăcesc, funcționa perfect. Apoi, era în mintea
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Nicolaescu de la televizor: "Să vină Niculescu de la Ploiești!", dar acesta nu s-a dus. Abia când a primit ordin de la Comandantul Diviziei s-a dus. Noi nu ne-am hazardat, nu că am fost ceva aparte. Sigur că e un pic mai complicată situația. De ce? Pentru că Divizia era Divizia. Comandantul Armatei I era și comandantul garnizoanei București, normal că prin atribuții el are dreptul să dea ordine oriunde, dar tot Regulamentul scrie că dacă ai primit ordin de la un eșalon superior
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a opus categoric. Este filmarea cu scena în care Gușă se opune. A vorbit cu un reprezentant din Ambasada Rusiei la București. I-a spus că ne descurcăm, că nu au de ce să intervină. M. M.: Haideți să fim un pic realiști. De ce să fi venit? Ce, era revoluție în țară? S. B.: Iliescu i-a chemat. M. M.: Era revoluție în țară? În București era vânzoleală, atât! În rest a fost undeva vânzoleală? Să fim oameni realiști! S. B.: În
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mi-au adus de mâncare și portocale și nu mai știu ce. Mai țin minte că peste drum de croitorie lucra un ziarist, parcă la România liberă... S. B.: România liberă era ziarul Frontului Democrației și Unității Socialiste. Era un pic mai relaxat decât Scânteia, dar tot pe linie. M. M.: Era un ziarist Manole. M-a invitat odată la masă și odată am făcut o baie pe la nu știu ce familie de prin blocurile de pe acolo. Însă soldatul pe care l-am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
atunci, decât să avem pierderi inutile, inclusiv aprovizionarea cu muniție (fiindcă am adus camioane întregi de muniție pe urmă, să completăm unitatea de foc) am decis să o facem abia după două-trei zile, când situația s-a mai liniștit un pic. Apoi: numai la mâncare nu ne gândeam noi. Numai la asta nu! S. B.: Era și starea de surescitare specifică. M. M.: Da, sigur că da. Cazarma era la zece kilometri, camionul putea veni de trei ori pe zi cu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
-vă obloanele la tancuri, nu ieșiți, nu trageți în populație". Dar, sigur că în vânzoleala aia nu știi ce e. Ne anunțau, strigau și prin megafoane: "Vine o mașină cu numerele cutare, este plină de teroriși, împușcați-i!" Stai un pic, dar cine i-a identificat, cine i-a văzut? Mă întrebau oamenii mei ce-i de făcut iar eu le spuneam să-și vadă de treabă că nu știam nimic exact în legătură cu mașinile a căror venire era anunțată. Au fost
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Momentul critic a fost de pe la ora cinci și jumătate, când s-a făcut frig, și gerul ăla de dimineață, că era totuși iarnă, m-a trimis într-o stare de somnolență. Aveam numai imagini de acasă. M. M.: Ațipeați un pic, închideați ochii, vă trezeați. S. B.: Exact. Știam că sunt în locașul de tragere, dar aveam în față imagini de acasă, imagini cu familia, cu prietenii, cu camarazii. M. M.: Se derulau. S. B.: Se derulau așa de frumos și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Este o întrebare. M. M.: Pentru că milițienii știau că peste drum de ei e o unitate. S. B.: Și ca să scape, probabil au zis: "Domnule, Miliția oricum era urâtă de populație, să-i dăm la Armată!" M. M.: Stați un pic, că erau două unități: era Divizionul și era Regimentul de Artilerie Antiaeriană a Armatei. S. B.: A fost o nenorocire că s-a trezit Kemenici cu ei pe cap? M. M.: Nu zic, dar Kemenici e chiar primul la intrare
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mai făcut și gesturi dintr-astea. Pe urmă mai mergeau la masă, la popotă (sigur, era o jumătate de oră pentru serviciul de masă), unii se mai întindeau, mai ales în perioada când s-a dat voie și la un pic de băuturică pe-acolo. S. B.: Sămânța de vorbă. M. M.: Când era cu un minut înainte de expirarea timpului de masă intram. Când mă vedeau, cei care nu-și terminaseră mâncarea își luau farfuriile și plecau la parc. Eu am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
fost să predau arhiva CI-ului. Mai mult de jumătate am distrus-o fiindcă erau tot felul de tâmpenii. Ofițer de contrainformații acolo era unul Cristea, un băiat bun, mă cunoșteam cu taică-său demult. Eram atunci mai rodat un pic, m-am dus și i-am zis: "Băi, Cristea, din ce n-ați distrus voi toți sau eu, ți-au mai scăpat ceva hârtii?" "Ce vă interesează?" "Uite, măi, merg la Târgoviște, la Regimentul 1 Tancuri. Dă-mi un tabel
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
omul acesta a fost cu noi salon. Îl putem băga în pușcărie pe chestia asta". M. M.: Da, așa-i. S. B.: Nu, dă-l încolo că tot apevist este, iaca nu mai putem noi de asta!" "Băi, stați un pic, mai sunt câteva luni de armată, în mai plecăm, să nu iasă o belea și să ne trezim cu armata prelugită pe la BD38!" Erau micile chestii, micile luxuri ale vieții cotidiene care apăruseră atunci (țigări Kent la liber, tot felul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
distinșilor și înalților oaspeți. Și măgarul Ionel, de origine turcă, rage în depărtare și se întreabă: „Oare cum îmi vor închide gura ca să nu rag când va veni măria sa ACELA?”. Și vântul suflă, și pictorii pictează și mai e un pic și cortul al treilea va fi gătat. Liviu e chemat să-și mute mașina. Aici strică peisajul. Și ceilalți: Costică Catargiu și Mitică Rusu, zis Polifem, trebuie să se supună. A fost înțelegerea făcută încă de la începutul taberei. Hai că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în urma unui mic accident din timpul unui spectacol. Nu mi-am putut imagina cât de tare am rănit-o și mult mai tîrziu am aflat că suferea și ea din cauza „rupturii ireparabile” - credeam noi - provocată de gura mea, un pic mai slobodă... Până la acest incident, relația noastră era ca de la fostă studentă, la profesoară: distanță respectuoasă, un pic de teamă (era foarte severă uneori, ca profesoară) și un soi de dragoste ca pentru o soră mai mare. După acest „divorț
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-o și mult mai tîrziu am aflat că suferea și ea din cauza „rupturii ireparabile” - credeam noi - provocată de gura mea, un pic mai slobodă... Până la acest incident, relația noastră era ca de la fostă studentă, la profesoară: distanță respectuoasă, un pic de teamă (era foarte severă uneori, ca profesoară) și un soi de dragoste ca pentru o soră mai mare. După acest „divorț” stupid, am redescoperit-o! Atât de generoasă, atât de sensibilă, atât de suspicioasă (fiindcă „de prea multe ori
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
timp, "il capo di tutti capi" m-a sunat cerându-mi spășit să-i ajut să se întoarcă în România, că "Brazilia nu-i de ei"! Feliz Navidad! Crăciun fericit?! Pentru un român Crăciunul înseamnă de obicei ninsoare, zăpadă, un pic de geruleț să scârțâie tălpile, pomul împodobit (brad-brad, nu plastic), forfota cumpărăturilor, casa mirosind a sărbătoare, bucuria cadourilor, colindătorii, întâlnirile cu rudele și prietenii. Închipuiți-vă un Crăciun la Rio de zăpadă și brad nici vorbă la 40 de grade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]