14,766 matches
-
în 1774 și 1781, însă ambele sarcini au eșuat. În cele din urmă, mariajul a rămas fără moștenitori. Fără copii, fără influență politică, ea s-a raliat împotiva reginei însă fără succes în timp ce soțul ei a orchestrat o opoziție împotriva reginei. Marie Joséphine a trăit retrasă la Versailles. În timpul revoluției, Marie Joséphine și soțul ei au locuit la Palatul Luxembourg în timp ce restul familiei regale a locuit la Palatul Tuileries. Cuplul de Provence a reușit să scape în Țările de Jos austriece
Marie Josephine de Savoia () [Corola-website/Science/315860_a_317189]
-
însă familia regală a fost prinsă la Varennes în iunie 1791. În 1791 Marie Joséphine a plecat în Germania. La 8 iunie 1795, Ludovic al XVII-lea al Franței, singurul fiu supraviețuitor al regelui Ludovic al XVI-lea și a reginei Maria Antoneta a murit în închisoare iar la 16 iunie curtea franceză din exil l-a proclamat pe soțul ei rege al Franței sub numele de Ludovic al XVIII-lea. În 1798, Marie Joséphine încă locuia în Germania împreună cu o
Marie Josephine de Savoia () [Corola-website/Science/315860_a_317189]
-
(n. 27 octombrie 1401 - d. 3 ianuarie 1437) a fost regină a Angliei din 1420 până în 1422. A fost fiica regelui Carol al VI-lea al Franței, soția regelui Henric al V-lea al Angliei, mama regelui Henric al VI-lea al Angliei și, prin căsătoria secretă cu Owen Tudor, bunica
Caterina de Valois () [Corola-website/Science/315885_a_317214]
-
regelui Henric al V-lea al Angliei, mama regelui Henric al VI-lea al Angliei și, prin căsătoria secretă cu Owen Tudor, bunica regelui Henric al VII-lea al Angliei. Sora mai mare a Caterinei, Isabella de Valois a fost regină a Angliei din 1396 până în 1400, ca soție a lui Richard al II-lea al Angliei. a fost al șaselea copil și a patra fiică a regelui Carol al VI-lea al Franței și a soției lui, Isabella de Bavaria
Caterina de Valois () [Corola-website/Science/315885_a_317214]
-
recunoscut pe Henric al Angliei drept moștenitor al lui. Caterina și Henric s-au căsătorit la biserica parohială Sf. Ioan sau la catedrala Troyes la 2 iunie 1420. Caterina a plecat în Anglia cu soțul ei și a fost încoronată regină la Westminster Abbey la 23 februarie 1421. În iunie 1421, Henric s-a întors în Franța pentru a-și continua campaniile. În acest timp, Caterina, care era însărcinată, l-a născut pe Prințul Henric la 6 decembrie 1421 la Windsor
Caterina de Valois () [Corola-website/Science/315885_a_317214]
-
Elisabeta de Austria (5 iulie 1554 - 22 ianuarie 1592), s-a născut arhiducesă de Austria, iar mai târziu a devenit regină a Franței. A fost fiica lui Maximilian al II-lea, Împărat Roman și a Mariei a Spaniei. S-a căsătorit cu regele Carol al IX-lea al Franței pentru trei ani și jumătate, până la moartea lui. Elisabeta a fost al
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
între ea și viitorul rege Carol al IX-lea al Franței. În 1562 mareșalul de Vieilleville, membru al delegației franceze trimisă la Viena, după ce a văzut-o pe prințesa în vârstă de opt ani, a exclamat:""Majestatea Voastră, aceasta este regina Franței!"". Deși Vieilleville nu avea dreptul de a face o ofertă, bunicul Elisabetei, împăratul Ferdinand I, părea interesat. Au schimbat cadouri și au inițiat contacte între cele două țări, însă nimeni nu s-a deranjat să predea limba franceză prințesei
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
însă nimeni nu s-a deranjat să predea limba franceză prințesei. Numai în 1569, după eșecul planurilor de căsătorie cu regii Frederic al II-lea al Danemarcei și Sebastian I al Portugaliei, oferta franceză a fost luată serios în considerare. Regina Ecaterina de Medici, mama lui Carol al IX-lea și puterea din spatele tronului, inițial a preferat-o pe sora mai mare a Elisabetei, Ana, însă arhiducesa era deja aleasă ca soție pentru unchiul ei, regele Filip al II-lea al
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
Carol al IX-lea și puterea din spatele tronului, inițial a preferat-o pe sora mai mare a Elisabetei, Ana, însă arhiducesa era deja aleasă ca soție pentru unchiul ei, regele Filip al II-lea al Spaniei. În cele din urmă regina Ecaterina a fost de acord cu căsătoria cu cea de-a doua fiică, Elisabeta, deoarece Franța avea nevoie de o căsătorie catolică pentru a combate părțile protestante precum și pentru a cimenta o alianță între coroana Franței și imperiul habsburgic. Elisabeta
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
căsătorit oficial la 26 noiembrie 1570 la Mézières; ceremonia a fost ținută de Charles, Cardinal de Bourbon. Nunta a fost celebrată cu multă pompă și extravaganță în ciuda datoriilor financiare ale Franței. La 25 martie 1571 Elisabeta a fost încoronată ca regină a Franței de arhiepiscopul de Reims la biserica St Denis. Noua regină și-a făcut intrarea oficială în Paris patru zile mai târziu, la 29 martie. Apoi, a dispărut din viața publică. Elisabeta era așa încântată de soțul ei încât
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
de Charles, Cardinal de Bourbon. Nunta a fost celebrată cu multă pompă și extravaganță în ciuda datoriilor financiare ale Franței. La 25 martie 1571 Elisabeta a fost încoronată ca regină a Franței de arhiepiscopul de Reims la biserica St Denis. Noua regină și-a făcut intrarea oficială în Paris patru zile mai târziu, la 29 martie. Apoi, a dispărut din viața publică. Elisabeta era așa încântată de soțul ei încât, spre amuzamentul general, nu ezita să-l sărute în fața altora. Totuși, regele
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
altora. Totuși, regele avea o relație de mult timp cu Marie Touchet, care a rostit: "Nu mă sperie nemțoaica" ("L'allemande ne me fait pas peur") Regele s-a întors în scurt timp la metresa lui, încurajat de mama lui, regina Ecaterina, care s-a asigurat că noua noră era ținută departe de treburile de stat. Deși nu au fost niciodată îndrăgostiți unul de altul, cuplul regal a avut o relație caldă și s-au susținut reciproc. Regina Elisabeta vorbea fluent
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
de mama lui, regina Ecaterina, care s-a asigurat că noua noră era ținută departe de treburile de stat. Deși nu au fost niciodată îndrăgostiți unul de altul, cuplul regal a avut o relație caldă și s-au susținut reciproc. Regina Elisabeta vorbea fluent germana, spaniola, latina și italiana însă a învățat foarte greu franceza. De asemenea, ea se simțea singură la curtea franceză care era plină de viață și destrăbălată; una dintre prietenele ei era cumnata ei controversată, Margareta de
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
caritate și pioase. Singurul ei act controversat a fost respingerea atenției politicienilor și curtenilor protestanți refuzând să permită liderului hughenot, Gaspard al II-lea de Coligny, permisiunea de a-i săruta mâna. Câteva luni mai târziu, la 27 octombrie 1572, regina a născut la Palatul Louvre primul ei copil, o fiică, care a fost botezată Maria Elisabeta după bunica ei, împărăteasa Maria, și după regina Elisabeta I a Angliei care i-a fost nașă. În perioada nașterii copilului lor, sănătatea precară
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
de Coligny, permisiunea de a-i săruta mâna. Câteva luni mai târziu, la 27 octombrie 1572, regina a născut la Palatul Louvre primul ei copil, o fiică, care a fost botezată Maria Elisabeta după bunica ei, împărăteasa Maria, și după regina Elisabeta I a Angliei care i-a fost nașă. În perioada nașterii copilului lor, sănătatea precară a regelui s-a înrăutățit rapid și după o lungă suferință în care Elisabeta i-a fost susținător tăcut și s-a rugat pentru
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
Elisabeta i-a fost susținător tăcut și s-a rugat pentru vindecarea lui, Carol a murit la 30 mai 1574, la vârsta de 23 de ani. După ce s-a terminat perioada de 40 de zile de doliu, Elisabeta, acum numită regina albă, a fost obligată de tatăl ei să se întoarcă la Viena. După o scurtă vreme, împăratul Maximilian al II-lea a vrut o nouă căsătorie pentru ea, de data asta cu fratele soțului ei decedat, noul rege Henric al
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
în schimb. La 28 august 1575 Elisabeta și-a vizitat la Amboise fiica în vârstă de trei ani pentru ultima dată iar la 5 decembrie ea a părăsit Parisul lăsând-o pe mica prințesă Maria Elisabeta în grija bunicii sale, regina Ecaterina de Medici. Elisabeta nu și-a mai văzut fiica niciodată; aceasta moare la vârsta de cinci ani, la 2 aprilie 1578. Odată ce s-a întors la Viena, Elisabeta a locuit în casa copilăriei, la Schloss Stallburg. La 12 octombrie
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
regele Filip al II-lea al Spaniei, după decesul soției sale Ana (care fusese sora Elisabetei), ea refuză din nou. La începutul anului 1580 Elisabeta a cumpărat niște terenuri din apropierea orașului Stallburg și a fondat mănăstirea de săraci Clares Maria, regina îngerilor ("Klarissinnenkloster Maria, Königin der Engel"), cunoscută de asemenea sub numele de mănăstirea reginei ("Königinkloster"). Elisabeta și-a dedicat viața ei de acum înainte pentru a urma exemplul sfântului hram al mănăstirii ei, în exercițiu de pietate și de îngrijire
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
sora Elisabetei), ea refuză din nou. La începutul anului 1580 Elisabeta a cumpărat niște terenuri din apropierea orașului Stallburg și a fondat mănăstirea de săraci Clares Maria, regina îngerilor ("Klarissinnenkloster Maria, Königin der Engel"), cunoscută de asemenea sub numele de mănăstirea reginei ("Königinkloster"). Elisabeta și-a dedicat viața ei de acum înainte pentru a urma exemplul sfântului hram al mănăstirii ei, în exercițiu de pietate și de îngrijire a săracilor. Chiar și fetele nobile sărace aveau sprijinul ei. Ea a finanțat, de
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
nobile sărace aveau sprijinul ei. Ea a finanțat, de asemenea, restaurarea din Capela tuturor sfinților în Hradcany, Praga, care a fost distrusă într-un incendiu în 1541. După plecarea din Franța, ea a menținut o corespondență regulată cu cumnata ei, regina Margareta de Navara, și când aceasta a fost ostracizată de restul familiei regale, ea și-a pus jumătate din veniturile din Franța la dispoziția Margaretei. Elisabeta a murit la 22 ianuarie 1592 victimă a pleureziei la vârsta de 37 de
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
El a urcat pe tronul Greciei în 1947, după decesul fratelui său mai mare, George al II-lea, în timpul războiului civil grec. În 1947 n-a putut ajunge la nunta verișorului său primar Prințul Filip, Duce de Edinburgh cu viitoarea regină Elisabeta a II-a a Regatului Unit deorece suferea de febră tifoidă. În 1959, a suferit o operație de cataractă iar în 1963 o operație de apendicită. La sfârșitul lunii februarie 1964, a suferit o nouă operație pentru cancer la
Paul I al Greciei () [Corola-website/Science/316524_a_317853]
-
de Wilhelm de Orania să devină suveranul Țărilor de Jos. În 29 septembrie 1580 este semnat tratatul de la Plessis-les-Tour, prin care Francisc ia titlul de protector al libertății Țărilor de Jos. În 1581 continuă negocierile pentru căsătoria lui Francisc cu regina Elisabeta I a Angliei, începute în 1572. El are douăzecișișase de ani, ea patruzecișișapte. Elisabeta il numește broscuța ei. Întâlnirea lor este de bun augur, dar nimeni nu știe ce plănuiește în realitate regina. Poporul englez este contrar acestei căsătorii
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
negocierile pentru căsătoria lui Francisc cu regina Elisabeta I a Angliei, începute în 1572. El are douăzecișișase de ani, ea patruzecișișapte. Elisabeta il numește broscuța ei. Întâlnirea lor este de bun augur, dar nimeni nu știe ce plănuiește în realitate regina. Poporul englez este contrar acestei căsătorii, Francisc este un prinț francez și catolic pedeasupra. Francisc se întoarce în Țările de Jos, este încoronat oficial și primește titlul de duce de Brabant. Dar ia decizia greșită să ia Anvers cu forța
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
(), mai târziu Regina Olga a Greciei () (3 septembrie 1851 - 18 iunie 1926), a fost soția regelui George I al Greciei iar în 1920 regentă a Greciei. Nepoată a Țarului Nicolae I al Rusiei și verișoară primară a Țarului Alexandru al III-lea al
Olga Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/316521_a_317850]
-
pentru a se întâlni cu sora sa, Dagmar, care se măritase cu țareviciul Alexandru cu un an mai înainte. George și Olga s-au îndrăgostit și s-au căsătorit la 27 octombrie 1867 (după calendarul gregorian). Olga a fost o regină populară și s-a implicat în munca de caritate. În 1898, ea a insistat să-și continue angajamentele fără gardă militară deși se trăsese asupra soțului și fiicei sale. De-a lungul mariajului său, Olga și George au format un
Olga Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/316521_a_317850]